Consiliul Unirii

Unirea Face Puterea

Separatismul și unionismul ne-au marcat profund

1991-2014

Chiar cuvintele. Poate mai mult decât noțiunile.

Despre curente, fenomene sau mișcări nu putem vorbi – n-au existat.

Ne-am separat formal, cu ezitări și bâjbâind. Republica de Moscova.

Și (firește) ne-am oprit.

Buimăciți de separatismul nostru.

Speriați de pasul următor!

(Speriați și de separatismul rusesc din separatismul nostru. Separatismul rusesc, care ducea invariabil – o vedeam – spre unionism rusesc.

Separatismul nostru l-am vrut doar separatism.

Și așa l-am păstrat. 23 de ani. Separatism curat!

Separatism fără finalitate.)

Căci finalitatea – am fost (mai suntem și azi) educați să ne sperie.

Unionismul!!!

(Leșinuri, sperieturi, nervi, trepidații, sudori, cardiodinii…)

Așa că am renunțat speriați la separatismul nostru, neștiind ce altceva, decât continuarea unionistă firească, să facem cu el.

L-am lăsat, și a ajuns în mâna separatiștilor de separatismul nostru. Care aveau unionismul lor.

Și care și l-au urmat consecvent.

Batjocorindu-ne constant Unirea noastră. „Униря”!

Arătându-ne-o pe-a lor. Apropiind-o tot mai mult.

Infectându-ne cu separatism-unionismul lor. Că am ajuns să regretăm Independența.

Ceilalți au mers mai departe.

S-au separat și s-au unit.

Fără ezitare.

Cu Uniunea Europeană. Cu NATO.

Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Germania de est.

Belarusul nu s-a separat. Sau s-a separat și s-a re-atașat de Moscova.

Asia (Kazahstanul, Kîrgîzstanul, Tadjikistanul, Turkmenistanul, Uzbekistanul) nu-i Europa.

Caucazul s-a cutremurat de războaie. Se cutremură încă. Și nu are ruși.

Ucraina a ezitat.

Am ezitat și noi – Republica Moldova.

Unioniști n-am vrut să fim. Am invocat separatismul rus.

Unionismul l-am ponegrit. Separatiști, ne-am declarat scuzându-ne, de conjunctură.

Și am sărăcit.

Și noi, și Ucraina.

Și am ajuns să îi avem unioniști pe ruși! Pe rușii noștri separatiști. Cei mai anti-unioniști dintre noi. Cei mai anti-unionismul nostru.

Căci ne-am oprit.

N-am vrut Unire. Nici Uniune. Nici unionism.

Am vrut doar separare.

Dar numai separare nu se poate!

Fără unionism separatismul nostru se spulberă. Ca al Ucrainei.

Fără unionism separatismul nostru va ceda în fața celuilalt unionism.

Al rușilor!

Al rușilor unioniști!!! (Emoții, ceva?!)

Rușii sunt unioniști!!! Rușii separatiști!!! (Nimic?!)

Unirile-s diametral opuse?!

Numai noi ne mai gândim la asta!

Numai noi, separatiștii buimaci din 1991. Ne-unioniști până azi.

Unirea cu România, unirea cu Uniunea Europeană, unirea cu America (!) – toate dau un sens separării noastre de Moscova. Toate sunt garanția separării noastre de Moscova. Toate ne mișcă înainte.

O cale de mijloc nu există!

Statalismul – falsa finalitate a desprinderii noastre de Moscova, invenția anti-moldovenilor, anti-românilor, anti-europenilor, anti-americanilor, se opune oricărui unionism. Blocând prin urmare orice progres. Discreditând separatismul Declarației de Independență (față de Moscova). Și nimicindu-l. Ca să anuleze în final Republica Moldova. Ca s-o unească cu Rusia!…

Unionismul e calea!

Ne-o demonstrează până și rușii!

Sau renunțăm?!

Ceilalți n-au renunțat!

http://natiadinurma.wordpress.com/2014/03/26/unionisti-rusii/

Loading Facebook Comments ...

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Consiliul Unirii © 2015 Frontier Theme