Consiliul Unirii

Unirea Face Puterea

EROUL NECUNOSCUT

Ideea identităţii unui simbol al eroismului naţional a izvorât din dorinţa de a imortaliza pe cei care s-au jertfit în primul război mondial şi îşi are punctul de plecare, în Belgia. Prin hotărârea Parlamentului francez din 1920, soldatul necunoscut francez din primul război mondial a fost înmormântat la 28 ianuarie 1921, sub Arcul de Triumf. La data de 22 octombrie 1922, Parlamentul francez declara ziua desemnării Soldatului Necunoscut francez ca sărbătoare naţională. Ca o coincidenţă, fără nici o legătură cu cele ce se petreceau în Franţa, în Anglia avea loc o ceremonie identică, de înhumare a simbolului eroismului englez, adus de pe fostul front franco-belgian şi înmormântat în Catedrala Westminster. Exemplul acestor ţări a fost urmat de alte ţări.

În anul 1921, sub impulsul tradiţiei occidentale şi în România s-a adoptat ideea alegerii unui erou necunoscut, ca simbol unic de omagiere a jertfei şi eroismului naţional. Pentru aceasta a fost constituit, sub preşedinţia generalului Gorski, Sub-Şef al Marelui Stat Major şi Secretar General al Ministerului Apărării Naţionale, un comitet care avea drept sarcină studierea chestiunii aducerii Eroului Necunoscut, prevăzându-se încă de atunci ca Mărăşeştii, locul glorioaselor lupte din vara anului 1917, să fie localitatea de desemnare a eroului (ostaşului) necunoscut.

Ministerul Apărării Naţionale a cerut Comitetului Societăţii „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război”, organizaţie înfiinţată din iniţiativa sa şi a Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, să studieze alegerea Eroului Necunoscut şi să se facă propuneri în această privinţă.

Este de reţinut că în baza Decretului-Lege din 20 aprilie 1920, s-a hotărât ca serbarea anuală pentru comemorarea eroilor căzuţi în război să se facă în ziua Înălţării Domnului Iisus Hristos, care a fost decretată ca Sărbătoare Naţională.

Ministerul Apărării Naţionale, împreună cu ceilalţi factori responsabili ai ţării, prin Programul dat publicităţii la 11 mai 1923, hotărau ca data desfăşurării funeraliilor naţionale să fie 14-17 mai, iar în privinţa locului înhumării Eroului Necunoscut, se opta pentru terasa „Cuza Vodă” din faţa Muzeului Militar Naţional amplasat în Parcul Carol din Bucureşti.

Pentru stabilirea Eroului (Ostaşului) Necunoscut se preciza alegerea acestuia dintre cele zece sicrie aduse la Mărăşeşti, din locurile în care luptele au fost mai crâncene: Raşoviţa (jud. Gorj) de pe frontul de la Jiu, Bălăria (jud. Vlaşca) pentru luptele date în apărarea Bucureştiului, Azuga (jud. Prahova) pentru luptele duse în vederea apărării Văii Prahovei, Topraisar (jud. Constanţa) de pe frontul Dobrogei, Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz şi Târgu Ocna (jud. Bacău) de pe frontul Moldovei, Chişinău (Basarabia), Ciucea (jud. Cojocna) de pe frontul transilvănean.

În scopul desemnării Eroului (Ostaşului) Necunoscut au fost făcute sondaje în liceele militare din Iaşi, Craiova, Chişinău şi Mănăstirea Dealu, fiind ales cel mai bun elev (orfan de război), în persoana elevului Amilcar Săndulescu, din clasa 1-a a Liceului Militar „D. A. Sturdza” din Craiova. Acesta era născut în localitatea Mădulari, comuna Beica, jud. Vâlcea, la 20 februarie 1911, fiind al treilea copil al familiei învăţătorului Constantin Săndulescu şi al Mariei Săndulescu.

La data de 14 mai 1923, după încheierea Te Deum-ului religios în Biserica „Buna Vestire” din Mărăşeşti, elevul Amilcar Săndulescu a ales Eroul (Ostaşul) Necunoscut, oprindu-se în dreptul sicriului nr. 4, pe care a pus mâna, exprimându-se cu cuvintele: „Acesta este tatăl meu”. Îngenunchind s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul meu, ai în pază pe toţi eroii neamului, şi pe tatăl meu (…)”.

La solemnitate au participat ministrul de război, generalul de divizie Gheorghe Mărdărescu, ÎPSS Mitropolitul Moldovei, Pimen, Episcopul de Roman, Niculescu, Episcopul Militar de Alba Iulia, Teculescu. Lor li s-au mai adăugat generali, ofiţeri şi militari în termen, prefecţii de Putna, Tecuci şi Bacău, deputatul Florea Eftimescu ş.a. Osemintele ostaşilor necunoscuţi depuse în cele nouă sicrie au fost înhumate în Cimitirul din Mărăşeşti. Spre seară, cortegiul, alcătuit din întreaga asistenţă, a condus sicriul Eroului Necunoscut la gara Mărăşeşti, într-o trăsură trasă de şase cai.

În dimineaţa zilei de 15 mai 1923, ora 7:00, trenul-cortegiu purtând vagonul-platformă cu sicriul Eroului Necunoscut, acoperit cu tricolorul ţării, încadrat de două platforme pline cu coroane de flori, a fost tras în faţa peronului gării Mărăşeşti. Cetăţenii şi şcolarii din localitate au depus flori proaspete. Episcopul militar Teculescu, împreună cu prefectul Georgescu şi cu diaconul Zamfirescu au oficiat slujba religioasă. Fanfara Regimentului 50/60 Infanterie Focşani a intonat marşul „Pentru General” şi trenul a pornit spre Bucureşti. În garnitura trenului au fost incluse şi vagoanele necesare gărzilor de onoare ale drapelelor, clerului, ofiţerilor şi militarilor în termen care însoţeau sicriul cu Eroul Necunoscut.

Trenul mortuar a oprit în fiecare staţie de pe traseu, poposind mai mult în gările principale, unde s-au oficiat slujbe religioase şi s-au depus coroane de flori, fără a se ţine cuvântări: Focşani (25 minute), Râmnicu Sărat (25 minute), Buzău (25 minute), Ploieşti (60 minute). Garnitura de tren a ajuns la Bucureşti la ora 16:00, fiind întâmpinată, într-o atmosferă de mare sărbătoare, de către autorităţi, cler, elevi, invalizi, orfani, văduve de război, gărzi de onoare. Sicriul a fost depus la Biserica „Mihai Vodă” (situată pe dealul cu acelaşi nume), pentru pelerinajul publicului, pe întreaga durată a zilei de 16 mai 1923.

În ziua de 17 mai, fiind ziua Înălţării Domnului Iisus Hristos, înscrisă în calendarul Creştin Ortodox, pe întreg teritoriul ţării se serba Ziua Eroilor. Dis-de-dimineaţă, un public numeros a umplut străzile capitalei, îndreptându-se spre Biserica „Mihai Vodă”, pentru a însoţi cortegiul cu Eroul Necunoscut spre locul de veci din Parcul Carol I.

După slujba religioasă, oficiată de Episcopul Militar Teculescu, împreună cu alţi preoţi şi finalizată cu „Veşnica Pomenire”, sicriul cu osemintele Eroului Necunoscut, purtat de aceiaşi cavaleri ai Ordinului „Mihai Viteazul”, care-l coborâseră din tren în Gara de Nord (locotenentul-colonel infanterist Marinescu, locotenentul-colonel artilerist Ionel Dragalina, maiorul de cavalerie Niculescu şi căpitanul de vânători de munte Anton Teodorescu, având în spate patru plutonieri decoraţi cu Medalia „Virtutea Militară”, clasa I-a) a fost aşezat pe afetul de tun ce aştepta în faţa bisericii, împodobit şi învăluit în tricolor. Concomitent, trupele au dat onorul, iar muzica a intonat „Imnul Sacru”. Cortegiul s-a deplasat spre Parcul Carol I pe străzile: Mihai Vodă, Calea Victoriei, Bulevardul Carol I, Splaiul Domniţa Bălaşa, Bulevardul Regina Maria, Strada 11 Iunie.

În întâmpinarea Eroului (Soldatului) Necunoscut au sosit Regele Ferdinand I însoţit de întreaga familie. Regele l-a salutat cu buzduganul dăruit de locuitorii capitalei, timp în care regina s-a închinat, privind coşciugul cu ochii înlăcrimaţi.

În acordurile corului de elevi de la Seminarul „Nifon”, ceremonia religioasă din parc a fost susţinută de Mitropolitul Primat, Miron Cristea (patriarh după 1925) şi de Mitropolitul Moldovei, Pimen, înconjuraţi de Episcopul Triteanu de Roman, Episcopul Ilarie Teodorescu al Constanţei, Episcopul Militar Justin Teculescu şi de un numeros cler.

La sfârşitul slujbei religioase, Regele Ferdinand a rostit un memorabil discurs, impresionând profund asistenţa:

Cu cununi de laur erau întâmpinaţi în vechime biruitorii sub arcuri de triumf şi tot cu cununi de laur se cinsteau mucenicii credinţei mântuitoare. Cununa de laur ce-ţi aduce întâiul Rege al României Mari, ţie ostaşului fără nume, care întrupezi, de acum şi până în veac, jertfa sutelor de mii de vieţi închinate pe altarul patriei pentru mărirea şi unitatea naţională, este şi cununa muceniciei şi cununa biruitorului. Toată suflarea românească, în clipa aceasta, îşi îndreaptă gândurile patriotice spre tine, simbolul jertfei şi al vitejiei; toţi ochii lăcrămează, toate inimile bat, acum, pentru cei iubiţi ai lor, cari, singuri sub cerul lui Dumnezeu, sau în vitejia luptelor au închis ochii departe de orice mângâiere. Iar înaintea locaşului tău de veci se închină azi, cu adâncă recunoştinţă, Ţara întreagă, căci fără nume fiind eşti al neamului întreg.

Regele Ferdinand I a decorat apoi Eroul Necunoscut cu Medalia de aur „Virtutea Militară”, clasa 1-a, aşezând-o la mijlocul sicriului, între cască şi lauri. Ion Brătianu, preşedintele Consiliului de Miniştri, i-a adus omagiul guvernului. În cadrul aceleiaşi ceremonii, Eroului Necunoscut Român i-au conferit distincţii de onoare S.U.A., Franţa, Anglia, Italia, Belgia. Clerul bisericesc a oficiat „Veşnica Pomenire”. Au urmat două minute de reculegere (aşa s-a procedat pe tot cuprinsul ţării, ca un suprem omagiu şi adânc respect închinat maselor de anonimi români care s-au jertfit pentru o cauză sfântă).

Eroul Necunoscut a fost coborât în mormânt cu ajutoul unor frânghiii roşii din mătase de către cei patru cavaleri ai Ordinului „Mihai Viteazul”, timp în care muzica intona „Imnul Sacru”, iar tunurile din turnul lui Vlad Ţepeş au tras 101 salve, onorând jertfa supremă a celui ce avea să simbolizeze de acum înainte eroii patriei. S-au depus coroane de flori din partea românilor şi ambasadelor statelor aliate. Ceremonia înhumării Eroului (Ostaşului) Necunoscut s-a finalizat cu defilarea prin faţa mormântului a trupelor, a regelui şi a tuturor oficialităţilor.

Finalul ceremoniei (ora 13:30) a oferit asistenţei un tablou zguduitor, prin a sa înduioşare: o văduvă însoţită de cele trei fiice orfane de război s-au apropiat de groapă şi au depus flori pe mormântul Eroului Necunoscut, îngenunchind, plângându-şi soţul şi tatăl, înmuind ochii asistenţei cu lacrimi de durere.

La sfârşitul solemnităţii, rămânea în Parcul Carol I (redenumit Parcul Libertăţii în perioada anilor 1950-1990) Mormântul Eroului Necunoscut Naţional, la început un mormânt simplu, acoperit cu o placă din beton, deasupra căreia i-a fost aşezată provizoriu o placă din ipsos cu epitaful:

 

† AICI  DOARME †

FERICIT  ÎNTRU  DOMNUL

OSTAŞUL  NECUNOSCUT

SĂVÂRŞIT  DIN  VIAŢĂ

ÎN JERTFA  PENTRU UNITATEA

NEAMULUI  ROMÂNESC.

PE  OASELE  LUI  ODIHNEŞTE

PĂMÂNTUL ROMÂNIEI ÎNTREGITE.

= 1916 – 1919 =

Elevul Amilcar Săndulescu, „fiul” Eroului (Ostaşului) Necunoscut, a terminat anul şcolar ca elev fruntaş şi şef al clasei a 2-a. Conducerea Liceului „D. A. Sturdza” l-a recompensat cu un sejur la Marea Neagră, trimiţându-l în Staţiunea Techirghiol. Spre profundul regret al celor care l-au cunoscut, elevul Amilcar Săndulescu s-a înecat în Lacul Techighiol, în după-amiaza zilei de 28 iulie 1923. La miezul nopţii valurile l-au aruncat pe mal. A fost adus şi înmormântat, cu mare durere, în Cimitirul Sineşti din oraşul Craiova.

Compozitorul I. Vlăduţă, inspector general al Muzicilor Militare, a creat Imnul Eroului Necunoscut, pe versurile Zoiei Angelescu din Iaşi.

Simbolul eroismului naţional, Eroul Necunoscut a fost strămutat la Mărăşeşti, la data de 22 decembrie 1958, şi apoi a fost readus în Bucureşti, în Parcul Carol I, în ziua de 25 octombrie 1992.

În luna aprilie 2014, Muzeul Militar Naţional din Bucureşti a început un periplu prin ţară cu Expoziţia «Eroul Necunoscut». Primul judeţ beneficiar al acestei excepţionale expoziţii a fost Prahova, apoi au urmat Vâlcea, Hunedoara, Timiş şi altele.

Cu prilejul Zilei Eroilor şi al altor sărbători naţionale şi religioase avem obligaţia morală să-i pomenim pe străbunicii, bunicii şi părinţii noştri, participanţi la luptele de apărare a gliei strămoşeşti.

De mare ajutor ne sunt versurile poetului Nichita Stănescu, din poezia „Nu-l uitaţi”:

 

Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,

Lăsaţi-i din când în când un loc liber la masă,

Ca şi cum ar fi viu între noi,

Ca şi cum s-ar fi întors acasă.

 

De fapt el s-a întors între noi întâiul,

Numai că s-a întors puţin mai ostenit

Şi pe un pat nevăzut şi-a aşezat căpătâiul

Lângă veniţii acasă din mit.

 

El şi-a făcut lucrul lui şi acum

Poate că-i este sete arzând

Venind până la noi ca un fum,

Deci lăsaţi pentru el să cadă vin pe pământ.

 

Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,

Strigaţi-l din când în când pe nume,

Ca şi cum ar fi viu printre noi

Şi atunci el va surâde în lume.

Bibliografie: Valeria Bălescu, expert-muzeograf la Muzeul Militar Naţional “Regele Ferdinand I”, lucrarea „Eroul necunoscut, trecut, prezent şi viitor”.                                                                     col. (rtr.) Constantin Chiper                   

Loading Facebook Comments ...

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Consiliul Unirii © 2015 Frontier Theme