Membri ai Consiliului Unirii au depus flori la Bustul lui Eminescu

Membri ai Platformei unioniste Consiliul Unirii, inclusiv membri ai PNL, ai Asociatiei veteranilor de razboi “Tiras-Tighina”, ai Miscarii National-Crestine, au depus astazi flori la Bustul lui Eminescu si au facut declaratii pentru presa.

SP al CU

Virgil Ciuca, membru al Consiliului Unirii, din volumul “Chemarea la judecata”, publicat la Editura Semne din Bucuresti, 2012

Să ne amintim de Eminescu

În secolul de lupte răvăşit

Din traci s-a înălţat către zenit

Luceafărul poporului român

Ţinuturilor dacice stăpân.

Plecarea lui în lumi necunoscute

A-ndurerat şi fiinţe nenăscute,

Dar ne-a ţinut uniţi legaţi de glie

Să ne jertfim, să nu fim colonie.

Chemat de Zeu să lumineze-n haos

El n-a-ncetat pe-un drum fără repaos

Să mângâie cu raza-i de poveste

Cărările spre lumile celeste.

Poporul dac i-a-ncredinţat destinul

Să-l ducă Tronului pentru Divinul

Zalmoxis, şi strămoş, şi Tată Sfânt

Ce s-a-nălţat la cer de sub pământ

Luceafăr blând al devenirii noastre,

Revino pe pământ din depărtate astre

Şi luminează calea alor tăi

Să nu fie conduşi de nătărăi

Îndreaptă-ţi raza care plânsu-ţi-s-a

Să uneşti maluri de la Bug cu Tisa!

New York, 13 ianuarie 2012

Eugen ZAINEA 14-15 ianuarie 2015

E M I N E S C U

Nascut pe sfant pamant, (un colt de Rai!),

                                    Fara pereche, genial Mihai,

Magic fauritor de dulce grai,

Tu, al nemarginirii mandru crai,

Copil fiind, paduri cutreierai

Si tarii, falnic viitor visai.

Prin viata-ai fulgerat ca meteor.

Precum zefirul serii, trecator,

Sageata-ntre trecut si viitor,

Pisc de neegalat, tintind spre nor,

Astru spectaculos, in tainic zbor.

Desi plecat, ramai nemuritor.

Cat ne lipsesti! Inima tarii geme.

Pentru destinul ei incert se teme

Si cata-n ajutor sa te recheme,

Caci cu nepieritoarele-ti poeme,

De spirit romanesc sfinte embleme,

Va dainui de-a pururi peste vreme.

Din vesnic somn, rasai ca o naluca,

Si far’ de indurare ii apuca

Pe cei ce sa caznesc sa ne induca,

Amagitor, dar tragic dor de duca

Din vatra noastra, vrand sa ne seduca

Cu pagini de istorie caduca.

Priveste-ne, satui de amagire,

Instrainati si tristi in pribegire

Si cheama-ne din nou din ratacire.

Condu-ne inspirat spre mantuire

Si reaprinde, cu a ta iubire,

A patriei mareata stralucire!

Indura-te de-a noastra intristare!

E mult de cand suntem in asteptare

Amarul sa-si gaseasca alinare…

Calea arata-ne spre indreptare,

Trimite-ne, indemn spre desteptare

Sufletul tau, de veghe la hotare

Ca pe vecie sa se ingrijeasca

Mandria vechii Dacii sa renasca,

Trecuta vitejie stramoseasca.

Nimic sa nu mai poata sa umbreasca

Stravechea demnitate romaneasc

Si fiii tarii iarasi sa-i uneasca.

Reintrupeaza-te din clar de luna,

Ostirea risipita iti aduna.

De vechea fala sa ne-aduca-aminte

Trezeste voevozii din morminte

Si din istoria care ne doare

Fa sa renasca Romania Mare,

Legitima, si-atat de scump platita,

O Romanie Mare intregita,

O Romanie Mare si rotunda,

Cosmar pentru toti cei ce stau la panda!

Sa le-amintim celor ce o ignora

De-a noastra Romanie Tricolora!

Nicolae VASILE 

Dacă aş fi… Eminescu!