Consiliul Unirii

Unirea Face Puterea

25 octombrie, ziua Armatei României

 

Constantin-ChiperPrin armată se înţelege, conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, ediția 2009, „totalitatea forţelor militare ale unui stat (oaste, oştire, armie)”. În epoca medievală, Ţările Române aveau oastea permanentă a domnului (oastea cea mică, care uneori era plătită) şi oastea cea mare (formată din cetele boiereşti). Bazele moderne ale armatei române s-au pus în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La data de 12/24 noiembrie 1859, prin Înaltul Ordin de Zi, nr. 83, al Domnului Alexandru Ioan Cuza, s-a înfiinţat Statul Major General al Armatei Române.

Anul acesta se împlinesc 71 de ani de la eliberarea de către armata română, în cooperare cu armata sovietică,  a părţii de nord-vest a Transilvaniei, ocupată în mod samavolnic de către Ungaria horthystă (sprijinită de dictatorii Hitler, Musolini şi Stalin), prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940. În ziua de 25 octombrie 1944 au fost puse la locul lor bornele de hotar pe graniţa de nord-vest a ţării. În semn de omagiu pentru eroii care s-au jertfit pentru eliberarea patriei, dar şi ca recunoştinţă faţă de bărbaţii şi femeile în uniformă militară care şi-au consacrat eforturile pentru apărarea hotarelor ţării şi a libertăţii poporului nostru, prin Decretul nr. 381, din 1 octombrie 1959, organele puterii de stat au stabilit ziua de 25 octombrie ca zi de sărbătoare pentru Armata României.

Conform Hotărârii Guvernului Republicii Populare Române, începând din anul 1948 şi până în anul 1959, ziua Armatei României s-a sărbătorit la data de 2 octombrie, în semn de respect pentru ostaşii români, foşti prizonieri de război în lagărele sovietice, care la data de 2 octombrie 1943 au semnat, pe teritoriul sovietic, actul de înfiinţare a Diviziei de Voluntari „Tudor Vladimirescu”, căreia, după eliberarea localităţii Debrecen de pe teritoriul Ungariei, la data de 20 octombrie 1944, i s-a adăugat în titulatură şi denumirea acestei localităţi, prin hotărârea adoptată de Comandamentul Militar Sovietic, la propunerea comandantului Frontului 2 Ucrainian, mareşalul Rodion Malinovski.

Armata Română dispunea, la 23 august 1944, de 3 comandamente de armată, 11 comandamente de corp de armată, 50 de divizii (dintre care 29 operative şi 21 de instrucţie), 11 flotile aeriene cu 71 de escadrile de aviaţie (508 avioane de luptă), 4 brigăzi cu circa 200 de baterii de artilerie antiaeriană, 125 de nave de luptă fluviale şi maritime, şcoli militare, centre de instrucţie, fabrici de produs tehnică militară şi muniţii, depozite, formaţiuni de servicii şi altele, cu un efectiv de circa 1.100.000 de militari. Acest potenţial militar a fost pus, imediat şi necondiţionat, la dispoziţia Naţiunilor Unite, ceea ce a sporit raportul de forţe în favoarea acestora.

Efectivele armatei române – care au participat la dezarmarea trupelor germane în perioada 23-31 august 1944 şi, concomitent, la acoperirea graniţelor ţării de la Întorsura Buzăului și până la Orşova şi apoi eliberarea ţării – au fost formate din 11 comandamente de corp de armată şi 27 de divizii, plus forţele Aeronauticii, însumând peste 540.000 de luptători. Dintre aceștia au căzut în lupte peste 59.000 de soldaţi, gradaţi, subofiţeri şi ofiţeri, care au fost consemnați ca fiind morţi, răniţi şi dispăruţi.

O coincidenţă tulburătoare a făcut ca la eliberarea oraşelor Carei şi Satu Mare, unde s-au produs ultimele rezistenţe ale inamicului pe teritoriul naţional, să participe divizii constituite din ostaşi aparţinând tuturor provinciilor româneşti, ceea ce reprezintă un strălucit simbol al unităţii naţionale: Divizia 9 Infanterie (dobrogeni), Divizia 18 Infanterie (transilvăneni), Divizia 3 Infanterie (munteni), Divizia 11 Infanterie (olteni), Divizia 21 Infanterie (moldoveni) şi Divizia 1 Cavalerie (bănăţeni).

În continuare, în conformitate cu prevederile Convenţiei de Armistiţiu încheiată cu Uniunea Sovietică,  aceasta fiind reprezentantul Naţiunilor Unite, Armata Română a participat la eliberarea Ungariei, cu două comandamente de armată (Armata 1-a şi Armata a 4-a), 5 comandamente de corp de armată, 17 divizii (dintre care 11 de infanterie, 4 de cavalerie și două de munte), un corp aerian (format din 15 escadrile de aviaţie dotate cu 174 de avioane de vânătoare, bombardament şi observaţie), două brigăzi de artilerie antiaeriană (organizate de la 1 ianuarie 1945 în Divizia 1-a Artilerie Antiaeriană), un regiment de care de luptă, un regiment de pontonieri, 4 batalioane de drumuri, grupul operativ al brigăzii de căi ferate şi alte unităţi de la diferite arme. Efectivele totale au fost de 210.000 de militari, din care au căzut în luptele din Ungaria peste 43.000 de ostaşi români.

Pe teritoriul Cehoslovaciei au fost angajate în luptă două comandamente de armată (Armata 1-a şi Armata a 4-a), 4 comandamente de corp de armată, 16 divizii (dintre care 11 de infanterie, 3 de cavalerie și două de munte), un corp aerian de aviaţie (format din 20 de escadrile dotate cu 239 de avioane de luptă), o divizie de artilerie antiaeriană, un regiment de care de luptă, două regimente de pontonieri (dintre care unul a fost pus la dispoziţia Frontului 3 Ucrainian), 6 batalioane de drumuri şi alte unităţi de la diferite arme. Efectivele totale au fost de 248.430 de militari, dintre care au căzut în durele lupte din masivele muntoase Tatra, Fatra Mică, Fatra Mare și Javorina, dar şi în alte zone ale Cehoslovaciei, peste 67.000 de militari români.

Pe teritoriul Austriei, la nord-est de Viena, au acţionat, între 9 aprilie şi 8 mai 1945, Regimentul 2 Care de Luptă (dotat cu 13 autoblindate şi 66 de tancuri şi autotunuri) şi, între 23 aprilie şi 20 iunie 1945, câteva subunităţi de căi ferate.

În cele nouă luni (260 de zile de luptă) efectivele militare angajate de România în lupte s-au ridicat la peste 540.000 de combatanţi. Armata Română a străbătut în marşul ei peste 1700 km (de la Marea Neagră până la Brâno), a traversat 17 masive muntoase şi a forţat 12 cursuri mari de apă, eliberând 3831 de localităţi, dintre care 53 de oraşe. Ostaşii români au provocat inamicului pierderi, care s-au cifrat la 117.798 de prizonieri şi 18.731 de morţi, găsiţi pe teren.

Faptele de arme ale ostaşilor români au fost citate de Comandamentul Militar Român şi Comandamentul Suprem Sovietic prin 7 ordine și 21 de comunicate de război.

Peste 300.000 de soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri români au fost decoraţi cu ordine şi medalii de război româneşti, sovietice, cehoslovace, ungureşti și austriece. România a suferit dureroase pierderi: aproximativ 170.000 de militari şi 1.200.000.000 de dolari (echivalent valută raportat la anul 1938).

Aşa cum apreciau corespondenţii ziarului „Sunday Times”, la 7 ianuarie 1945, şi cei ai postului de radio Londra, într-una dintre emisiunile sale din ianuarie 1945, România se situa „în al patrulea rând în ceea ce priveşte numărul de soldaţi cu care participă la bătălia pentru distrugerea nazismului”, iar cunoscutul post de radio Paris aprecia, în ziua de 13 ianuarie 1945, că România „a adus prin contribuţia ei o  scurtare a războiului cu cel puţin şase luni de zile şi a salvat viaţa a mii de soldaţi români şi aliaţi”.

La încheierea războiului antihitlerist, armata română s-a întors de pe front cu steagurile de luptă acoperite de glorie, făcându-şi pe deplin datoria faţă de patrie şi de poporul român.

Prahovenii şi-au adus o însemnată contribuţie la eliberarea ţării şi la înfrângerea armatelor hitleristo-horthyste, pe fronturile de luptă din Ungaria, Cehoslovacia şi Austria, fiind încorporaţi în următoarele mari unităţi şi unităţi militare: Corpul 5 Teritorial Ploieşti, Divizia a 13-a Infanterie Ploieşti, Divizia 1-a Vânători de Munte Sinaia, Regimentele de Infanterie din Ploieşti, 32 „Mircea” şi 7 Prahova, Regimentele de Cavalerie din Ploieşti, 10 Roşiori, 4 Roşiori şi 3 Călăraşi, Regimentul 19 Artilerie Ploieşti, Regimentele 7 şi 9 Artilerie Antiaeriană Ploieşti, Flotila a 2-a de Aviaţie de Vânătoare Târguşorul Nou, Grupurile de Aviaţie pentru Observaţii şi Informaţii Mizil, Şcoala de Ofiţeri în Rezervă nr. 1 Infanterie din Ploieşti şi alte formaţiuni militare.

În prezent, armata română continuă unele transformări structurale şi organizatorice pentru a fi în măsură să-şi îndeplinească misiunile de apărare a țării şi de cooperare cu celelalte armate partenere NATO la menţinerea păcii în lume şi în estul Europei.

În anul 2015, veteranii de război și militarii activi şi în rezervă, împreună cu instituţiile administrative și instituţiile de cultură, comemorează 101 ani de la izbucnirea Primului Război Mondial (15/28 iulie 1914) între Puterile Centrale (Germania şi Austro-Ungaria) şi Antanta (Franţa, Anglia, Rusia), cărora li s-au aliat alte 28 de state.

Membrii activi şi simpatizanţi ai Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” sărbătoresc 96 de ani de la înfiinţarea „Societăţii Mormintelor Eroilor Căzuţi în Război” (Întregire statală şi eliberare naţională 1916-1919).

În această perioadă premergătoare zilei de 25 octombrie, administraţiile centrale şi locale, Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război din MApN şi MAI, Oficiul Naţional „Cultul Eroilor”, Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria”, cadrele  militare active, în rezervă sau retragere din MApN, MAI şi SRI, precum şi cadrele didactice din şcoli desfăşoară numeroase activităţi educative la cimitirele şi  monumentele eroilor, omagiind memoria bunicilor şi părinţilor noştri care au luptat cu multă dăruire şi înalt spirit de sacrificiu pentru eliberarea pământului scumpei noastre patrii.

În ziua de 25 octombrie se vor desfăşura emoţionante evocări istorice, ceremonii militare şi religioase şi se vor depune jerbe şi coroane de flori la monumentele eroilor din România, Cehia, Slovacia şi Ungaria, care au fost eliberate prin jertfele ostaşilor români în anii 1944-1945.

Bibliografie:

  1. Tradiţii şi istorie, 1990-2005, Editura Contrast, Bucureşti, 2005.
  2. Col. (rtr.) Constantin Chiper, Cronica militară a judeţului Prahova, Editura „Scrisul Prahovean”, Ceraşu, 2012.

Col. (rtr.) Constantin Chiper, vicepreşedinte ANCERM

 

Loading Facebook Comments ...

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Consiliul Unirii © 2015 Frontier Theme