Consiliul Unirii

Unirea Face Puterea

BOMBARDAMENTELE ANGLO-AMERICANE ASUPRA ROMÂNIEI ÎN ANII 1942-1944

La data de 12 iunie 1942 s-a executat primul raid al aviaţiei americane în spaţiul aerian al României, vizând cu prioritate oraşul Ploieşti, cu 12 avioane de tipul B-24 venite de pe aerodromul Khartum din Sudan, cu aterizare intermediară la Cairo. Acţiunea a fost numită de specialiştii militari „Halpro”, în cadrul căreia avioanele au survolat Marea Neagră şi Dobrogea, atacând în dimineaţa zilei de 12 iunie 1942 dinspre Est, oraşul Ploieşti. Bombele au fost aruncate la întâmplare şi fără efect sub puternica ripostă a  artileriei antiaeriene. Comandantul aviaţiei germane în România, generalul Gerstemberg a apreciat acest atac drept „un început”.

Alte atacuri aviatice, de aceiaşi intensitate au avut loc în zilele de 20 iulie şi 11 august 1942, vizând şi alte localităţi din Muntenia. În noaptea de 13/14 septembrie 1942, când frontul germano-sovietic se afla la Stalingrad şi în Caucaz s-a produs un atac de anvergură asupra teritoriului ţării, fiind bombardate localităţile Tighina, Bârlad, Buzău, Râmnicu-Sărat, Ploieşti, Turnu-Măgurele, Târgu-Jiu şi în mod deosebit Bucureşti, unde s-au produs cele mai mari pierderi: peste 40 de case dărâmate şi 11 morţi în Cartierul „Apărătorii Patriei”.

Conducătorul statului, mareşalul Ion Antonescu a citat prin Ordinul de Zi nr. 170/C din 14 octombrie 1942, acţiunile Artileriei Antiaeriene din 13/14 septembrie: „Brigada 3 Artilerie Antiaeriană cu unităţile Comandamentului Artileriei Antiaeriene al Capitaliei, Serviciul Pândă şi Alarmă, precum şi Bateria 301 Pândă Aeriană”. 

Pentru apărarea platformei petrolifere Ploieşti-Câmpina acţionau în vara anului 1942: 18 Baterii Art. A.A. Krupp de 88 mm, 12 Baterii Grustloff de 20 mm, 3 Baterii mitraliere A.A., şi 2 Baterii proiectoare, toate germane, precum şi 2 Baterii Vickers de 75 mm şi 2 Baterii Raihmetal de 37 mm româneşti din Regimentele 7 şi 9 Artileie Antiaeriană.

 În ianuarie 1943, la Casablanca, capitala Marocului, Franklin Dellano Roosvelt, Winston Churchil, generalii George Marshall şi Henry Arnold au stabilit ca Zona petroliferă să fie bonbardată  la data de 1 august 1943 de Flota 9 Aero a S.U.A. comandată de generalul Brereton, care avea Postul de comandă la Cairo, capitala Egiptului. Misiunea s-a numit convenţional „Tidal Wave” (valul distrugător). Se sconta pe distrugerea unei treimi din capacitatea de producţie petroliferă, aflată la dispoziţia Armatei germane, şi scurtarea cu şase luni a războiului în Europa.

Conducătorii operaţiei aeriene au stabilit ca atacul să se desfăşoare la o înălţime de sub 100 m pe direcţia nord-sud pentru a realiza surpriza şi a evita radarul şi aviaţia de vânătoare. Itinerariul de zbor a fost stabilit a fi Bengazi (Libia), nord Corfu, Bistreţu, Piteşti, Târgovişte, calea ferată Floreşti-Ploieşti, lung de 3700 km (11 ore şi 16 minute de zbor continuu). Forţele aflate la dispoziţia Flotei 9 Aeriene s-au organizat pe cinci grupuri. S-a ales data de 1 august, Duminică, scontându-se pe faptul că o parte din bărbaţi de la obiectivele economice erau liberi şi se evitau mari pierderi şi că în acea zi se schimbau Codurile germane în transmisiunile radio.

Începând cu ora 07.00, cinci grupuri de avioane Liberator au decolat de pe aerodromul Benghazi (Libia). Cu o oră înainte de a ajunge la Corfu (Cipru), avionul navigatorului şef s-a prăbuşit în Marea Mediterană, apoi navigatorul şef-adjunct a căutat avionul prăbuşit şi nu l-a găsit, înapoindu-se la Benghazi. Astfel, flota rămas fără cei doi navigatori şefi. Până să ajungă deasupra Greciei, 11 avioane au părăsit formaţia din diferite motive. De la Corfu, avioanele au urmat traiectul: vest Sofia, vest Corabia, Piteşti, Târgovişte, Floreşti, şi de aici cele cinci grupuri ar fi trebuit să se îndrepte spre obiectivele stabilite pentru bombardat.

În acest timp, escadrilele de vânătoare, bateriile de artilerie antiaeriană au fost alarmate, primind gradual cele trei faze ale alarmei.

Zburând peste Munţii Pindului, deasupra cărora existau nori, flota de aviaţie s-a scindat: primele două grupuri „Liberandos” şi „Circul ambulant” s-au distanţat la aproximativ 100 Km, de următoarele trei rămase în urmă, compromiţând acţiunile următoare. Traversând Dunărea, piloţii au coborât la altitudine joasă, evitând vizualizarea de către radiolocatoare, fiind observaţi numai de Posturile de pândă aeriană. Cele două grupuri ajungând la Târgovişte, de aici primul grup a virat spre sud şi după ce şi-a dat seama de greşeală s-a îndreptat spre Brazi, bombardând obiectivele stabilite pentru alte grupuri. Un avion neidentificat a lovit închisoarea de femei de la Mislea (27 km de Ploieşti, spre Câmpina). Grupul K. Compton a atacat Ploieştiul de la est, aruncând parte din bombe pe câmp. Unele avioane aterizau în lanuri de porumb. A fost bombardat Triajul Ploieşti-sud, incendiind un tren cu muniţii, producând şi alte mari distrugeri. Următoarele două grupuri s-au deplasat de la Floreşti spre Ploieşti, fiind puternic loviţi de artileria antiaeriană instalată pe platforme de vagoane de cale ferată, care a fost organizată de generalul Gerstemberg. Grupul „Bile Negre”a lovit Rafinăria „Columbia”. Grupul „Pyramiders” a lansat bombe peste ce mai rămăsese din Rafinăria „Astra Română”. Grupul „Scorpionii Cerului” a distrus Rafinăria „Steaua Română” Câmpina.

După datele americanilor, reacţia artileriei antiaeriene a fost foarte bună. Principesa Caragea care se găsea pe domeniul său, la 15 km nord-vest Ploieşti, a salvat la Spitalul din Filipeşti Târg unii răniţi, americani, germani şi români, transportându-i cu maşina personală.

Bombardierele scăpate de focul artileriei antiaeriene, au fost hărţuite, pe teritoriul nostru, de aviaţia de vânătoare pe parcursul a peste 160 km. O parte din avioane au aterizat în Turcia sau în Cipru, în Sicilia sau Malta. Din surse americane, 88 de avioane s-au întors la Benghazi, 23 avioane au aterizat în Turcia-7, în Cipru-16, Sicilia, Malta.

Pagubele materiale suferite de rafinăriile din Prahova au fost: Rafinăriile „Columbia” şi „Brazi” (Creditul Minier), „Astra Română” au fost distruse 100%; a fost distrusă „Steaua Română” Câmpina; s-au produs stricăciuni în jurul obiectivelor, avarierea locuinţelor, vagoanelor, cisternelor şi tronsoanelor de cale ferată.

Americanii arată organele tehnice ale Subsecretariatul de Stat al Aerului, au pierdut pe teritoriul României, în această operaţiune militară strategică, 36 de avioane identificate pe teren, 350 oameni personal navigant, din care 110 prizonieri, circa 180 de morţi şi 60 daţi dispăruţi. Prizonierii au fost internaţi la Timişul de Jos, asigurându-le condiţii pentru primirea de pachete, popotă pentru ofiţeri şi solde similare gradului în Armata română.

Formaţiunile militare româno-germane au avut 19 oameni morţi şi 97 de oameni răniţi. În rândul populaţiei civile s-au înregistrat 101 morţi şi 238 răniţi. În total, 120 morţi şi 335 răniţi. Pierderile în aviaţie ale apărătorilor au fost: două avioane româneşti (un Me şi un IAR-80) şi trei avioane germane (un Me-110 şi două Me-109).

În baza învăţămintelor desprinse după aceste bombardamente anglo-americane, cu ajutorul specialiştilor germani, îndeosebi a generalului Kuderna s-a îmbunătăţit dispozitivul Artileriei Antiaeriene la Bucureşti şi celelalte zone sensibile. Pentru întărirea apărării antiaeriene în ţară s-au luat unităţi de Artilerie antiaeriană din Transnistria şi de pe Bug, fiind deplasate la Reşiţa şi Anina, care au fost înlocuite cu companiile antiaerine de la Diviziile de Infanterie 15 Chişinău şi 19 Timişoara.

La sfârşitul lunii septembrie 1943, forţa combativă a artileriei antiaerine române pe teritoriul ţării a crescut la 161 baterii, s-au stabilit măsuri de cooperare a artileriei antiaeriene cu aviaţia, cu sarcini sporite de apărare a Centrelor sensibile Bucureşti, Ploieşti-Câmpina, Braşov, Reşiţa, Podul Cernavodă şi Constanţa.

                            Artileria antiaeriană română în operaţiile militare

                                 desfăşurate în anul 1944 până la 23 august

La începutul anului 1944, frontul germano-sovietic urma aliniamentul: 60 km est Krivoirog – 30 km sud Zaporoje, apoi pe Nistru până la Cherson, apropiind aerodromurile sovietice de teritoriul României şi mărirea posibilităţilor de bombardare a celor mai importante obiective.

Trupele americane, engleze şi canadiene au cucerit în toamna anului 1943 sudul Italiei, înlesnind dislocarea bazelor de aviaţie de aviaţie ale Armatei 15 aeriene americane în sudul Italiei, pe aerodromurile Foggia, Bari, Brindisi, de la care distanţele de zbor erau de 800-900 km faţă de România, intrând în posibilităţile de zbor ale bombardierelor şi a aviaţiei de vânătoare.

Ca urmare, aviaţia americană a desfăşurat, de la 4 aprilie 1944, până la 19 august 1944 o serie de operaţii aeriene de mare amploare, asupra centrelor sensibile de pe teritoriul naţional şi în primul rând, asupra platformei petrolifere Ploieşti-Câmpina.

Forţa combativă a artileriei antiaeriene pe teritoriul naţional era următoarea: 81 de Baterii grele, 84 de Baterii uşoare, 12 Baterii de proiectoare şi 3 Companii de baloane. Pe teritoriul ţării se mai găseau următoarele subunităţi germane: 30 Baterii grele, 18 Baterii uşoare, 5 Baterii proiectoare şi 4 Baterii de camuflaj ceaţă.

În zona Ploieşti-Câmpina a operat Brigada 5 Artilerie Antiaeriană, care de la 15 iulie 1944 s-a transformat în Brigada 4 Artilerie Antiaeriană (înapoiată de pe front la Braşov), comandată de generalul Rudeanu, având în subordine Regimentul 7 Artilerie Antiaeriană, comandat de col. Gheorghe Turtureanu şi Regimentul 9 Artilerie Antiaeriană, comabdat de col. Nicolae Zăgănescu. Germanii aveau Divizia 5 Artilerie Antiaeriană, comandată de generalul Kuderna, având în subordine două regimente: 180 şi 202 Artilerie  Antiaeriană.

Armata 15 Aeriană a S.U.A. avea în compunere circa 1500 avioane de bombardament tip B-17 Fortress, şi B-24 Liberator, precum şi avioane de vânătoare de tipurile P-38 Leightning şi P-51 Mustang pentru bombardamentul de zi. Pe bombardamentele pe timp de noapte s-au folosit avioanele britanice, de tipurile Wellington şi Halifax.

În această situaţie operativ-strategică, Armata 15 Aeriană a S.U.A., începând cu 4 aprilie 1944, timp de 5 luni a executat 14 lovituri aeriene, dintre care 11 noaptea, asupra obiectivelor de pe teritoriul românesc pentru îndeplinirea scopurilor ce şi le propusese.

Din analiza frecvenţei atacurilor executate pe obiective, rezultă că zona Ploieşti-Câmpina a fost bombardată de 30 de ori, Bucureştiul de 20 ori, Braşovul de 7 ori, Giurgiu, Focşani de 5 ori ş.a.

Bombardamentul asupra Bucureştiului s-a desfăşurat la 4 aprilie 1944, în plină zi, la ora 13.45, când în Gara de Nord se aflau numeroase trenuri de refugiaţi. „Covorul” s-a realizat pe Gara de Nord, pe Atelierele C.F.R. „Griviţa”, pe liniile de triaj şi pe cartierele de locuit de la periferia oraşului. Ca urmare s-au înregistrat 3600 de morţi, înhumaţi în noul „Cimitir 4 aprilie”.

Mai puternic a fost bombardamentul din 5 aprilie 1944 asupra platformei petrolifere Ploieşti-Câmpina, când s-au produs mari distrugeri Rafinăriilor „Standard”, „Astra Română”, „Concordia”, „Orion”, a Gării de Sud, Cercului Militar, liceelor de fete „Despina Doamna” şi „Regina Elisabeta”, liceului „Nicolae Bălcescu”, Spitalului Maternitate ş.a.

Pentru apărarea platformei Ploieşti-Câmpina s-au întrebuinţat 83 Baterii artilerie antiaeriană, din care 45 baterii au fost germane. S-au folosit 29 de staţii de radiolocaţie deservind bateriile de trageri germane (25 staţii) şi 4 staţii pe cele române. Frecvenţa atacurilor bombardierelor anglo-americane a fost sporită în lunile iulie-august 1944. În anul 1944, anglo-americanii au pierdut în bombardamente şi pe calea de întoarcere 300 de avioane. În zona Trestieni a existat un „Ploieşti fals”, care a dat rezultate la primele bombardamente, după care a fost desconspirat. Din declaraţiile piloţilor americani rezultă că „majoritatea bombardierelor au fost doborâte de către artileria antiaeriană, mai ales cea din zona Ploieşti”.

Prin numărul mare de atacuri asupra obiectivelor Ploieşti şi Bucureşti, pierderile Regimentelor 1 şi 3 Art. A.A. la Bucureşti şi Regimentele 7 şi 9 Art. A.A. la Ploieşti au dus greul luptelor cu aviaţia anglo-americană, având mari pierderi în vieţi omeneşti şi tehnică de luptă.

                       Artileria Antiaeriană în Campania militară desfăşurată

                                     în perioada 23 august-31 august 1944

Realizând două grupări puternice de trupe, Frontul 2 Ucrainean, comandat de generalul de armată Rodin Malinovski, în raionul Paşcani-nord Iaşi-Chişinău-Dubăsari şi Frontul 3 Ucrainean, comandat de F. Tolbuhin, în raionul Tiraspol-Cetatea Albă, comandamentul militar sovietic la 20 august 1944 a trecut la ofensivă hotărâtoare pe două direcţii convergente în zona localităţii Huşi. Unităţile sovietice au creat breşe în dispozitivul de apărare al Grupului de Armate „Ucraina de Sud”, au cucerit la 21 august oraşul Iaşi, atingând în seara zilei de 23 august aliniamentul Târgu Neamţ-Roman-nord vest Bujoru, nord Chişinău, est Leova Taraclia, nord Tatar Bunar.

În această situaţie deosebit de grea, Regele Mihai I a executat lovitura de stat în ziua de 23 august, adresând ţării Proclamaţia, prin care anunţa: ieşirea României din coaliţia cu Germania, trecerea ei alături de forţele Naţiunilor Unite şi începerea luptei armatei române pentru apărarea independenţei naţionale şi eliberarea Transilvaniei, aflându-se în război cu Germania hitleristă şi Ungaria horthyistă. Potrivit Directivei Marelui Stat Major, Armata română a trecut la neutralizarea nucleelor germane aflate pe teritoriul României, dezarmarea şi internarea lor, trecerea la acoperirea graniţelor ţării cu Ungaria horthyistă, lichidarea inamicului de pe teritoriul naţional, desprinderea marilor unităţi şi unităţilor române şi trecerea lor la ofensivă, alături de armata sovietică, pentru eliberarea părţii de nord-vest a Transilvaniei.

Unităţile militare româneşti au trecut concomitent la dezarmarea trupelor germane din capitală şi împrejurimile sale, Valea Prahovei, Dobrogea, Turnu Severin, Braşov, Giurgiu ş.a.

Germanii aveau  numeroase efective pe platforma petroliferă Ploieşti-Câmpina. Divizia 5 Artilerie Antiaeriană, comandată de generalul Kuderna avea un efectiv de 10000 oameni, precum şi alte unităţi şi formaţiuni de luptă.

Acţiunile de luptă ale Art. A.A. pe Valea Prahovei au luat amploare după ce comandantul Comnandamentului 5 Teritorial, generalul Constantin Vasiliu-Răşcanu a transmis comandantului Brigăzii 4 Art. A.A. Ordinul: Bateriile care vor fi atacate prin trageri de către bateriile germane vor deschide focul, pe care-l va înceta numai după ce au încetat unităţile germane. Se va deschide focul asupra aglomerărilor de trupe germane Trupele germane care se găsesc în preajma bateriilor române vor fi dezarmate. În noaptea de 23/24 august 1944 au fost dezarmate efectivele germane din Ploieşti, astfel că pe 24 august, ora 10.00, comandantul garnizoanei militare Ploieşti, col. Spiridon Oprescu raporta că oraşul Ploieşti a fost eliberat de armata română, în cooperare cu formaţiuni luptătoare civile, de la obiectivele economice aflate în oraş. 

În dimineaţa zilei de 25 august 1944, la cererea comandantului garnizoanei militare Ploieşti, Regimentul 7 Art. A.A. Ploieşti a executat trageri de interdicţie cu Divizionul 28 Art. A.A., comandat de căpitanul Mircea Basarabescu, asupra unui grup de militari germani care se deplasa de la Râfov-Zănoaga spre Ploieşti, obligându-l să se retragă.

La ora 15.00, în aceiaşi zi, s-a ripostat de către Divizionul 25 Art. A.A., comandat de maiorul Nicolae Bogdan asupra aglomerărilor de trupe şi autovehicule germane din pădurea Târgşorul Nou, obligându-le să se îmbarce în circa 150 de maşini şi să se îndrepte spre Strejnic. Coloana a fost urmărită cu foc, mai multe autovehicule fiind incendiate, iar mai mulţi ostaşi germani s-au împrăştiat în lanurile de porumb.

În acest timp prin Câmpina se deplasau spre Braşov coloane motorizate germane. Regimentul 9 Artilerie Antiaeriană a deschis focul cu Divizionul 38 Art. A.A. Pentru o mai bună conducere Postul de comandă al Regimentului 9 Art. A.A. de la Urleta unde exista un Batalion german cu circa 400 oameni, la Mislea, unde se afla şi Postul de comandă al Batalionului 6 dorobanţi gardă „M. Viteazu”.

La 26 august 1944 ora 12.00, Bateriile 57, 58, 79 Artilerie Antiaeriană din Divizionul 25 Artilerie Antiaeriană au deschis focul asupra 12 avioane Me-110, care decolau de pe pista de la Târgşorul Nou, doborând 4 dintre ele. De asemenea, bateriile au executat trageri de interdicţie asupra pădurii Târgşorul Nou şi Cota 190, pentru a împiedica eventualele atacuri ale celor 6000 ostaşi germani, care se găseau în perimetrul lor.

Lupte înverşunate s-au desfăşurat în ziua de 26 august 1944 şi de către Regimentul 9 Artilerie Antiaeriană, la Floreşti, Filipeşti Târg, Câmpina împotriva Subunităţilor din compunerea Regimentului 202 Artilerie Antiaeriană german. În cooperare cu Batalionul 6 Dorobanţi „Mihai Viteazu”, Divizionul 36 Artilerie Antiaeriană, comandat de maiorul Grigore Jalbă, au capturat Batalionul de transport german de la Urleta. Regimentul 9 Art.A.A. în zilele de 24, 25 şi 26 august , a reuşit în cooperare cu infanteria, să producă pierderi germanilor: 3 baterii de calibru 88 mm, 2 baterii de 37 mm, 5 de calibru 20 mm şi o baterie de 105 mm, reducând la 1/3 capacitatea de luptă a Art. A.A. germane.

În ziua de 27 august 1944, inamicul a produs pierderi materiale Bateriilor 57, 59 şi 79 Art. A.A. atacându-le din direcţiile Buda şi Crângul lui Bot. Bateriile conduse de căpitanul Ştefan Popescu şi sublocotenentul Teodor Temelcu au luptat până la terminarea muniţiei şi apoi s-au retras la Ariceşti Rahtivani şi Brătăşanca.

La 28 august 1944, ora 21.00, inamicul a deplasat de la Băicoi în bara Buda trenul german cu materiale de 128 mm, care a fost distrus de artileriştii antiaerieni români. Dinspre est a sosit Brigada 61 de infanterie motomecanizată sovietică, care s-a deplasat spre Păuleşti.

În perioada 23-31 august, artileriştii antiaerieni români, în cooperare cu infanteria au distrus sau capturat 8 avioane şi peste 500 militari germani au fost făcuţi prizonieri de război.  

.

                                                                                                       Col. (rtr) Constantin Chiper

Loading Facebook Comments ...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Consiliul Unirii © 2015 Frontier Theme