Sunt mândru de poporul meu, poporul român, care a clădit o civilizație în această parte a Europei, pe acest pământ, care i-a aparținut prin moștenirea strămoșească, nu prin invadare și ocupație samavolnică.
Sunt mândru de religia, cultura și de tradiția strămoșilor, care ne-au fost transmise din generație în generație cu limbă de moarte pentru păstrare și care au rezistat de peste 2000 de ani, în ciuda ocupațiilor sau a politicilor de eliminare pe care alții au vrut și încă mai vor să ni le impună.
Sunt mândru de limba română, care a fost liantul unității și al devenirii noastre ca națiune între națiunile lumii.
Sunt mândru de națiunea română, care a rămas statornică obiceiurilor neamului și Bisericii Ortodoxe, apărute pe aceste meleaguri de la începuturile creștinismului.
Sunt mândru de România, pe care o sărbătorim la 1 Decembrie, dar, am sufletul umbrit și neîmpăcat pentru România sfârtecată, în care trăim din cauza tranzacțiilor teritoriale ale altora.
Nu sunt xenofob, nu sunt rasist și nu râvnesc la pământul altuia.
Întotdeauna îl primesc pe străin cu prietenie, dar, odată intrat în casa mea, România, nu vreau să-mi impună schimbarea obiceiurilor, a tradițiilor, renunțarea la religia strămoșilor mei, la valorile națiunii mele, create și acumulate în milenii de existență continuă, pentru ca, în cele din urmă, să-mi impună valorile și obiceiurile lui și să mă dea afară din casă.
Sunt mândru că sunt român.
Loading ...