Anul acesta voi încerca să semnalez anumite aspecte ale vieții publice care afectează România.
Vor fi mesaje scurte, întrebări retorice dar care sper să-i facă pe unii să treacă de filtrele propagandei bine dirijate pentru a-și pune întrebarea “Oare există și alt punct de vedere?”.
Sigur, cei vizați nu se vor simți confortabil, dar vreau să asigur că doresc doar să dau un ajutor pentru redresarea unor situații, nu să provoc revoluții.
În fond, critica trebuie să fie constructivă în primul rând.
Nu știu dacă voi reuși, nu știu câtă înțelegere și receptivitate voi găsi, dar consider că trebuie incercat mai ales în această perioadă în care există atâta confuzie la nivel politic, dar și în rândul populației.
Și această confuzie contribuie la fenomene dezbinatoare la nivelul națiunii și implicit la slăbirea coeziunii naționale, practic a statului național.
Mircea Popescu
7 Ianuarie 2022
SEMNAL 1 – ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ
(https://mipopescu.wordpress.com/16-semnale/semnal-1-incalzirea-globala/)
Am primit buletinul informativ periodic al Administrației Prezidențiale, din care am remarcat următorul punct:
“”Înființarea la nivelul Administrației Prezidențiale a grupului de lucru pe tema „Combaterea schimbărilor climatice: o abordare integrată””.
Ei bine, țara noastră și nu numai, dar întreaga lume trece printr-o criză economico-socială de proporții tocmai din cauza acordării atenției prioritare ipoteticei probleme a “încălzirii globale” în dauna ființei umane condamnate la reîntoarcerea spre standarde inferioare de trai.
Limitarea impusă a resurselor energetice, prin interzicerea unor surse tradiționale energetice, gaz, petrol, cărbune a dus, în ultimul timp, la o creștere uriașă a pretului combustibilului și creșterea implicită a costului vieții: prețul ridicat al încălzirii, prețului pentru utilizarea mijloacelor de transport, creșterea prețului mâncării, al bunurilor de consum, reducerea unor ramuri economice, practic se tinde spre o pauperizare în masă care poate conduce la grave disfuncționalități și mișcări sociale.
Este oare necesară această politică impusă de cercurile politice mondiale pentru o întoarcere în timp obligatorie și urgentă spre o viață mizerabilă a omenirii, sub pretextul unei contestabile prezervări a resurselor pentru generațiile viitoare?
SEMNAL 2 – KAZAHSTAN
(https://mipopescu.wordpress.com/16-semnale/semnal-2-kazahstan/)
Astăzi, când în Kazahstan au intervenit trupele rusești, când se trage în populație nu pot să nu mă gândesc la similitudinea cu evenimentele din România lui ’89 pe care le-am trăit direct cu atâta intensitate, dar și la contactele avute cu această țară îndepărtată de care ne leagă legăturile de sânge cu o largă populație românească ajunsă acolo fără voia ei, dar care încearcă să-și păstreze tradițiile.
În 2004 am organizat Congresul CMR la Vatra Dornei cu câteva zile înaintea împlinirii a 500 de ani de la comemorarea morții lui Ștefan cel Mare (2 Iulie 2004).
Aflând despre comunitatea românilor-basarabeni din Kazahstan, am gândit că nimic nu poate fi mai simbolic și mai impresionant pentru ei decât invitarea în România, la Congres și la manifestarea de la Putna dedicată numirii lui Ștefan cel Mare că Sfânt.
Sigur, au fost greutăți diplomatice rezolvate de Titus Corlățean, șef al departamentului românilor de pretutindeni și de ambasadorul Vasile Soare în Kazahstan, care au acționat cu încuviințarea primului ministru, Adrian Năstase.
Le-am organizat oaspeților noștri excursii pe la mânăstiri, unii dintre ei fiind copiii celor deportați, alții fiind chiar deportații de altă dată.
De la ei am aflat de tragedia pe care au îndurat-o în timpul deportării și stabilirii în locuri sălbatice și străine, de zecile de morți care n-au rezistat.
Nu de puține ori, cei bătrâni aveau lacrimi în ochi și ne destăinuiau că nu mai credeau că vor călca vreodată pe pământul României.
Cel puțin, aducându-i încă odată acasă ne-am făcut o mică, minusculă datorie față de acest popor român atât de chinuit de istorie.
Gândindu-mă la situația acestor români uitați, întreb în SEMNALUL de astăzi:
Oare este greu pentru România să elaboreze o Lege a Cetățeniei prin care orice român de pe întinsul globului să poată primi automat cetățenia română într-o procedură simplificată de urgență?
Semnal 3 – ȘTEFAN cel MARE
(https://mipopescu.wordpress.com/16-semnale/semnal-3-stefan/)
Trăim zile critice de incertitudine privind stabilitatea lumii.
La fel ca în Cehoslovacia lui 1986, Rusia este chemată astăzi într-un stat satelit, Kazahstan, pentru a restabili ordinea cu forța, chiar printr-un genocid comandat de președintele țarii.
Accelerarea mișcărilor Rusiei în Bielorusia, Ucraina, Transnistria, Kazahstan în scopul restabilirii vechilor granițe ale imperiului rus reprezintă un semnal îngrijorător că omenirea se apropie de sfârșitul unui ciclu de pace.
Granița între noul imperiu și lumea exterioară, va reprezenta o Cortină de Oțel și, din păcate, prin poziția incertă a populației și politicienilor de dincolo de Prut, ne putem aștepta să avem această graniță între români și o populație cu rădăcini românești dar complet rusificată prin metode mult mai dure în cadrul Imperiului Rus.
Dacă nici în acest al doisprezecelea ceas, nu se înțelege pericolul imens al deznaționalizării și transformării definitive a Basarabiei într-o gubernie a Moscovei imperiale, atunci se nasc niște întrebări.
Oare ce așteaptă populația basarabeană, politicienii așa numiți unioniști?
Cât timp orgoliile meschine ale unor minusculi lideri politici de la Chișinău vor menține fărâmițată o mișcare unionistă încât nici măcar embrion nu poate fi numită?
Oare unionismul basarabean nu-și mai găsește astăzi niciun element de coeziune, nici măcar simbolul eroului național Ștefan cel Mare și Sfânt?
Explicația poate fi aceea că, în condițiile menținerii secesiunii, populația de dincolo de Prut se dezice total de Ștefan, eroul României, nu al statului străin Republica Moldova, se dezice de Ștefan, Sfântul României, nu al statului străin Republica Moldova, se dezice de Ștefan care-și găsește odihna pe pământul sfânt al României, la Ierusalimul Neamului Româmesc, Mânăstirea Putna.
Renegându-și acest simbol al trecutului comun românesc, basarabenii își neagă rădăcinile, istoria, neamul.
Ștefan Cel Mare și Sfânt este simbolul de unitate națională care este uitat de basarabeni, dar care trebuie recâștigat, acum, cât se mai poate, dacă mai există urmași ai plăieșilor marelui domn, nu doar hibrizi rusificați.
Sună aspru, este greu de acceptat un asemenea verdict, se vor căuta tot felul de justificări, dar soluția este doar una, voința mulțimii, la fel ca în acel istoric August 1998 din Piața Marii Adunări Naționale pentru redeșteptarea mândriei românești sub flamura lui Ștefan pentru restabilirea adevărului, a istoriei și a revenirii la neam.
Mircea Popescu, presedintele CMR