Consiliul Unirii

Unirea Face Puterea

Petrișor PEIU: Foaia de parcurs a Reunificarii Romaniei cu R.Moldova

Pe fondul caderii spectaculoase a Republicii Moldova, o parte importanta a romanilor dintre Prut si Nistru (cel putin un sfert dintre acestia, dand credit sondajelor vehiculate chiar de campionii partidei filo-ruse) cere realizarea Reunificarii Romaniei cu Basarabia, sperand ca prin asta si cei 3 milioane de romani de acolo sa se conecteze, impreuna cu tara-mama, la sensul istoriei.

Ba chiar si o parte insemnata din apostolii moldovenismului „luminat” si „pro-european” recunoaste Reunirea ca pe o posibilitate de iesire din marasm.

Ce raspuns primesc sperantele acestor oameni? Cum le intoarcem nadejdile puse in Romania? Cum reactionam noi cei care ne petrecem anii ironizand si luand in bascalie tot ce-i autohton?

Ei bine, unii (asa-zisii experti, fosti demnitari ai poporului pe care il dispretuiesc sincer, asa-zisa societate civila – oare de unde atatia civili printre cei cu atributii de securitate?), bufonii turtiti cu ochii exoftalmici, clameaza lipsa de realism a timid-infiripatei partidei unioniste, prognozand disparitia statului roman de-om avea vreodata curaj sa pronuntam fatidicul cuvant cu „U” (nire).

Ocrotiti de tara pe care o detesta, acesti pitici au monopolizat finantarile aceleiasi tari si au parazitat reprezentarea romanilor pe la tot felul de suete zise elitiste, dar desfasurate in anonimatul umbrei.

Altii, cei adusi de-a valma in caruta puterii de ura populara impotriva baronimii sau de sperantele in reinvierea vreunui Carol, nici nu se sinchisesc de ceea ce spun sau ce gandesc romanii de o parte sau alta a Prutului; ei torc linistiti la soarele Atlanticului sau isi intind oscioarele obosite sa sustina atata slaninuta proaspat acumulata pe canapelele salilor de asteptare din hoteluri si aeroporturi, ei dorm linistiti inveliti prudent in steagul albastru cu 15 stelute al matusii Angela si planuiesc ceva potrivit cu dimensiunea lor: sa aducem in tarisoara vreo 7.000 de migranti in loc de 3 milioane de romani.

Cu totii ne spun ce pragmatici sunt ei cand ignora cu desavarsire cuvantul cu „U”. Ba mai mult, ne pun in fata dilema cruda de a alege intre cuvantul cu „U” si cuvantul cu „E” (uropa).

De parca ar fi realist si pragmatic sa ignori ceea ce vor 70% dintre romanii din Romania si cateva zeci de procente (nici sa le numere nu prea vor) dintre romanii dintre Prut si Nistru! De parca pragmatic ar fi sa vinzi gogosi saracilor basarabeni despre o integrare in UE, care nu este nicidecum propusa sau macar imaginata de UE sau despre calea independentei micutei si curajoasei republici!

De parca pragmatic ar fi sa indrugi aberatii precum „ne vom intalni in UE”! (ca si cum i-ai spune fratelui tau sa nu va mai intalniti acasa la parinti, ci in sufrageria dnei. Angela de la parter ca e mai „sic”!)

Ei bine, domnilor cu bilet la clasa business, ceea ce faceti dumneavoastra nu se cheama pragmatism, ci indiferenta, indolenta si neadecvare. Mintiti din comoditate ca nu se poate face Reunirea, ba ca nu vrea matusa Angela, ba ca nu avem ce face cu Transnistria, ba ca ungurii cei hrapareti ne vor lua Ardealul plin cu romani, ba ca basarabenii nu prea vor ceva ce nu le-a propus nimeni, ba ca initiativa ar trebui sa vina de la Chisinau, ba chiar (asta este fabulos!) ca politicienii de la Chisinau trebuie sa ignore in egala masura Moscova si Bucurestiul (Cum ar fi fost ca „analistii” din RFG-ul de pana in 1990 sa invite RDG-ul sa ignore in egala masura Moscova si Bonn-ul?)

Dar minciuna cea mai mare este aceea cum ca nu exista un plan, o foaie de parcurs pentru o eventuala Reunificare!

Pai nu exista un „road-map”, cum zic bufonii pufosi pitici de gradina, pentru simplul fapt ca statul roman si „societatea civila” nu au elaborat-o, nu pentru ca o asemenea constructie nu se poate face.

Hai sa vedem cam ce ar trebui sa contina o astfel de foaie de parcurs si cine ar fi chemat sa o intocmeasca.

Din capul locului trebuie spus ca o astfel de constructie trebuie gandita intai ca un demers teoretic, nascuta in mediul academic si dezbatuta acolo (poate chiar sub umbrela generoasa a Academiei Romane) si apoi definitivata sub forma de indrumar practic, posibil de insusit de catre clasa politica.

Am aratat, cu alte ocazii, faptul ca la Seul exista un Minister al Reunificarii care patroneaza atat institute de cercetare care au elaborat modele privind scenariile de reunificare, cat si institutii politice care coordoneaza politica de asistenta financiara si umanitara, precum si pe aceea de investitii economice in zonele economice speciale din RPD Coreeana.

Acest minister poate oricand sa fie un model si un inceput si pentru noi, in sensul in care se poate creea, la Guvern sau la Presedintie, un departament sau o agentie pentru problematica asociata Republicii Moldova, cu doua obiective majore:

a) Coordonarea asistentei financiare (finantare de proiecte, ajutor de dezvoltare si ajutor umanitar) acordata Republicii Moldova;

b) Elaborarea de modele exhaustive, precum si de ghiduri practice de realizare a Reunificarii.

O alta etapa importanta in acest demers este, fara indoiala, asumarea de catre clasa politica romaneasca a principiilor Reunificarii, pe care in aceasta etapa le vad a fi urmatoarele:

a) Realizarea „reunificarii dintr-o bucata”, fara etape intermediare si fara asimilari treptate;

b) Intrarea intregului teritoriu al actualei Republici Moldova sub jurisdictia integrala romaneasca, adica acceptarea integrala a legislatiei romanesti actuale (practic numai astfel si teritoriul dintre Prut si Nistru va deveni automat parte a UE si NATO, ca fiind parte inseparabila a Romaniei) ;

c) Validarea parlamentara a solutiei de Reunificare in parlamentele de la Bucuresti si Chisinau si apoi convocarea imediata a unui Parlament al Romaniei reintregite);

d) Capitala tarii reintregite va ramane Bucurestiul;

e) Drepturile minoritatilor prevazute in actuala legislatie romaneasca vor reprezenta garantia includerii si valorizarii noilor minoritati nationale in corpul social comun, dupa modelul de succes parcurs pentru minoritatea maghiara;

f) Aducerea tuturor salariilor functionarilor publici din actuala Republica Moldova la nivelul din Romania din prima zi;

g) Aducerea tuturor pensiilor din actuala Republica Moldova la nivelul celor din Romania din prima zi- Renuntarea la principiul contributivitatii pensiilor din teritoriul actualei Republici Moldova pentru o perioada de 20 ani;

h) Dreptul companiilor de utilitati si al operatorilor reglementati/licentiati de pe cele doua maluri ale Prutului de a opera liber pe teritoriul national rezultat;

i) Valabilitatea tratatelor internationale se va mentine si pentru Romania reintregita;

j) Unificarea institutiilor nationale de tip Curtea Constitutionala, Consiliul Concurentei, ANRE, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, Casa Nationala de Pensii etc si modificarea organismelor de conducere dupa principiul proportionalitatii (cinci sesimi pentru actuala Romanie si o sesime pentru actuala Republica Moldova) ;

k) Garantarea, pentru o perioada de 20 ani, a unei reprezentari proportionale in noul Guvern (o sesime) pentru romanii din actuala Republica Moldova; Garantarea scrutinului parlamentar proportional pentru o perioada de minim 20 ani;

l) Garantarea alocarii a cel putin o sesime din fondurile structurale europene puse la dispozitia Romaniei pentru infrastructura si proiectele de dezvoltare de pe teritoriul actualei Republici Moldova;

m) Garantarea alocarii, pentru o perioada de minim 25 ani, a cel putin o sesime din fondurile de investitii la nivel national pentru proiectele de pe teritoriul actualei Republici Moldova;

n) Crearea unui fond de investitii, in valoare de minim 2% din PIB, pentru o perioada de minim 25 ani, destinat atenuarii diferentelor de dezvoltare dintre teritoriul din stanga respectiv dreapta Prutului;

o) Unitatea administrativ-teritoriala de baza pentru teritoriul actualei Republici Moldova va deveni judetul, conform legislatiei romanesti in vigoare.

Chestiunea de baza care trebuie inteleasa si asumata de la bun inceput este aceea ca singura modalitate de a produce efectele maximale si definitive ale apartenentei la structurile euroatlantice de securitate (NATO) si la cele europene politice (UE) este punerea teritoriului dintre Prut si Nistru sub guvernarea integrala a legilor romanesti; orice alta abordare nu ar face decat sa complice procesul Reunificarii si sa il puna in pericol; Romania are astazi o legislatie si o practica in acord cu cele euroatlantice si acest atu trebuie preluat imediat si pentru o Romanie reintregita. Nu avem nici timp, nici resurse institutionale sa facem experimente.

Procesul Reunificarii trebuie sa fie de o mare simplitate legislativa si institutionala pentru a putea avansa intr-un calendar rezonabil; orice incercare de complicare procedurala prin pastrarea/inventarea de paralelisme va prelungi efortul si va genera fisuri institutionale, care ar putea fi exploatate de catre neprieteni.

Cele mai sensibile doua puncte pentru asumarea unui proiect unionist sunt, fara indoiala, chestiunea transnistreana si problematica asociata finatarii planului unionist, respectiv a reducerii treptate a decalajelor de dezvoltare intre stanga si dreapta Prutului.

Problema transnistreana se poate aborda direct intr-un dialog tripartit Bucuresti-Moscova-Chisinau, prin renuntarea la inselatorul format 5+2 si trecerea la formatul 2+1, singurul acoperit de realitate.

In procesul de negociere nu trebuie exclus niciun instrument de solutionare, putand fi luat in calcul inclusiv schimbul de populatii, pentru Romania reintregita fiind vorba (in acest caz) de finantarea preluarii responsabilitatii pentru aproximativ 100.000 – 120.000 persoane, care ar putea fi relocate din Transnistria in Basarabia, unde in prezent pretul proprietatilor, cel putin in mediul rural, este rezonabil, daca nu chiar derizoriu, pe alocuri, cu costuri induse de aproximativ 500 milioane USD.

Cu ce bani?

Finantarea Reunificarii presupune identifcarea surselor de suplimentare a cheltuielilor bugetului Romaniei cam cu o sesime (un plus de 10 miliarde USD fata de cele 60 ale bugetului actual) ; sursele respective trebuie reduse cam cu 1,5 miliarde USD (dimensiunea actualului buget al Republicii Moldova), adica raman de finantat aproape 8,5 miliarde USD anual timp de cel putin 20 ani, medie care provine din maxime in primii ani si din minime in anii din urma.

Aceste surse suplimentare pot proveni din fonduri structurale UE (aproximativ o jumatate) si realocari, respectiv ameliorari ale performantelor bugetare si fiscale, precum si din cresterea economica indusa de Reunificare (efectul de baza).

Daca din cheltuielile cu investitiile (de aproximativ 10 miliarde USD anual), se va rupe o parte de 20% pentru Republica Moldova, vom obtine alte 2 miliarde USD, la care putem adauga cel putin 500 milioane USD investitii private, ale companiilor.

O emisiune de obligatiuni de 2 miliarde USD anual ar induce costuri suplimentare de circa 250 milioane USD/anual, care pot fi compensate prin cresterea veniturilor bugetare ca urmare a efectului de baza.

Toate aceste sume pot fi dramatic diminuate daca Romania incepe de pe acum un program de investitii centralizat conduse printr-un instrument modern de tipul „fond de investitii”, care sa aiba o capitalizare plecand de la 150 milioane USD crescand treptat spre 3 miliarde USD pe parcursul a cinci ani; numai aplicarea in sine a acestei propuneri ar diminua fondurile destinate reducerii decalajelor dupa Reunificare cu 15-25% inca din primii ani.

Fondul specializat descris mai sus ar avea trei atribute principale:

– Finantarea deficitului bugetar al Republicii Moldova prin achizitii preferentiale de obligatiuni emise de catre aceasta; finantarea proiectelor de investitii ale municipalitatilor prin achizitia preferentiala de obligatiuni municipale;

– Co-finantarea investitiilor de tip green-field ale companiilor romanesti in Republica Moldova;

– Co-finantarea achizitiilor/fuziunilor prin care companiile romanesti pot prelua pachetele de actiuni de control la companii din Republica Moldova.

Cu alte cuvinte, cu cat mai devreme Romania incepe sa investeasca masiv in Republica Moldova, cu atat mai mici vor fi costurile de acoperit in cazul Reunificarii; cu cat va fi mai masiv si mai bine articulat efortul investitional al unui eventual fond specializat de investitii, cu atat va fi mai putin dureros efortul de finantare a Reunificarii.

Daca astazi vom demara proiectul acestui fond, el ar deveni operational pana la sfarsitul anului 2016 si ar genera economii de pana la 25% din bugetul Reunificarii (adica economii de pana la 2 miliarde USD/anual), daca Reunificarea s-ar produce in 2018, asa cum cu totii ne dorim.

Concluzionand, etapele pe care ar trebui sa le parcurgem pentru atingerea idealului Reunificarii ar fi:

– obtinerea consensului politic intern;

– demararea proiectului investitional romanesc pentru Republica Moldova;

informarea partenerilor euroatlantici privind optiunea natiunii romane si explicarea acesteia;

– negocierea rezolvarii chestiunii transnistrene, in tandem cu autoritatile de la Chisinau;

– aprobarea parlamentelor celor doua state romanesti a principiilor Reunificarii;

elaborarea unui model teoretic si a unor norme practice legale si economice pentru Reunificare;

– alegerea unui parlament comun, legalizarea unificarii institutiilor;

– implementarea programului de reducere a decalajelor intre cele doua maluri ale Prutului.

In fine, cateva cuvinte despre metoda: demersul actual trebuie privit ca o constructie teoretica, ca o incercare de „listare” a problemelor, nu ca o incercare de impunere exclusivista a unei agende.

Ceea ce imi doresc este aducerea in spatiul posibilitatilor studiate a problematicii unioniste; ceea ce este important este sa iesim din capcana excluderii neconditionate a Reunificarii din scenariile pentru viitorul Romaniei; Reunificarea poate si trebuie inclusa in toate scenariile de viitor ca o optiune, validata prin modele si calcule de sustinere financiara.

Demersul actual se mai doreste si un punct de plecare pentru cei cu adevarat unionisti: haideti sa incercam sa construim alternative credibile si fundamentate la paradigma actuala a „incremenirii in proiect”!

Neincluderea Reunificarii printre optiunile de viitor ale Romaniei ar insemna o tradare a statutului intelectualitatii: starea de normalitate ne impune sa luam in considerare si acest scenariu.

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

19 Martie 2016

Loading Facebook Comments ...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Consiliul Unirii © 2015 Frontier Theme