AVR-1992 Tiras-Tighina, PNL şi alte componente ale Consiliului Unirii invită mass-media la o conferinţă de presă cu tema: „Comportamentul comunist al PL faţă de manifestările preconizate de unionişti pentru 28 iunie.” 

Conferinţa va avea loc marţi, 18 iunie 2013, cu începere de la ora 11.00, în sala de conferinţe a Agenţiei IPN, Casa Presei, str. Puşkin 22, of. 446.

Telefon de contact – 022 93 00 73, 0.691 55 495
E-mail: ipn@info-prim.md, v.vasilica@info-prim.md

Conferinţa poate fi urmarită on-line pe site-ul Agenţiei www.ipn.md şi accesată ulterior în arhivă.

ПРИГЛАШЕНИЕ

Ассоциация ветеранов войны 1992 года “Tiras-Tighina”, НЛП и другие члены Совета объединения приглашают представителей СМИ на пресс-конференцию, посвященную теме:«Коммунистический подход Либеральной партии по отношению к мероприятиям, планируемыми унионистами на 28 июня.»

Пресс-конференция состоится во вторник, 18 июня 2013 г., в 11.00, в конференц-зале Агентства IPN, Дом печати, ул. Пушкина, 22, оф. 446.

Контактный телефон – 022 93 00 73, 0.691 55 495
E-mail: ipn@info-prim.md, v.vasilica@info-prim.md

Si tot in iunie, catre sfarsit, de acum, in zilele florilor moarte de tei, ne indoliaza inimile blestemata zi de 28, ziua arestarii lui Eminescu.

Binevoiti a observa ca, atunci, in 28 iunie 1883, patronul si protectorul spiritualitatii romanesti avea 33 de ani. Varsta urcarii pe cruce a lui Iisus!

In ziua aceea si, daca e sa ne luam dupa una dintre cronologiile contradictorii care ne-au ramas despre ea, foarte aproape de ora la care isi dadea ultima suflare Mantuitorul, era harazit jertfirii si Eminescu.

Declarandu-l atins de alienatie mintala, conspiratorii, atat de asemanatori inaintasilor de acum doua mii de ani, l-au rapit brutal poporului ales de Dumnezeu sa-l astepte, sa-l primeasca si sa-l urmeze, dovedindu-se, astfel, vrednic sa-si primeasca, din mana si prin harul lui, propria mantuire.

Si, in acest fel, el a fost crucificat, la 33 de ani, asemeni lui Iisus, mantuitorul intregii omeniri.

Aici, insa , asemanarea se opreste. Nu doar fiindca patimirea la care l-au condamnat conspiratorii a fost lunga. Dar, poporul lui ales nu l-a tradat. Nu l-a vandut nicicand (si n-o va face!) pe crucificatul Eminescu. De un secol si jumatate, de cand geniul lui a erupt, asa cum isi gaseste drumul din adancuri spre lumina un izvor de apa cristalina si de 124 de ani de cand jertfitul pe altarul neamului s-a ridicat la ceruri, acest popor il celebreaza, cu piosenie si cu credinta si il urmeaza, statornic si recunoscator, sa-i arate calea cu stralucirea lui nepieritoare, Stea Polara a sufletului romanesc.

In acest an, s-a nimerit sa-i fie comemorarea la doua zile dupa ce am celebrat Inaltarea crucificatului Iisus

Conspiratia care l-a zdrobit in monstruoasa ei masinarie a parut a avea si o motivatie. “Obtuzul” Eminescu, in veritabil conservatoarea lui incapatanare, statea in calea conjuncturalei mezaliante liberal-conservatoare, ce se grabea sa-si puna semnatura (nu mai incape indoiala ca numai din patriotism pragmatic…) pe tratatul cu puterile chezaro-teutone. (Un alt fel de “pact de coabitare”, menit, chipurile, sa ne “aduca in randul lumii bune si civilizate-bun inteles occidentala!”, recompensati cu ipotetica recuperare a Basarabiei rapite in schimbul abandonarii benevole, pe vecie, a Ardealului furat…). “Geopolitica” naiva si sterila, de cafenea damboviteana de sfarsitul altui veac… Acceptand a-l desemna pe Eminescu drept tinta preferata a unei intregi armate de spioni si zbiri imperiali, condusi chiar de la fata locului de un baron ambasador.

Numai ca, in neegalata-i genialitate, Eminescu facea geopolitica, mare si adevarata, cu decenii bune inainte de inventarea geopoliticii ca stiinta, privind cu claritate in viitorul in care vedea prabusite vremelnice imperii. Confirmat, in moarte si posteritate, de uriasa recompensa a “incapatanarii”, care ne-a fost, mangaindu-i eterna peregrinare printre astri, Romania reintregita si rotunda.

Astazi, din pacate, conducatori cu vocatia de slugi la orice inselatoare Inalta Poarta, ne aliaza miop, neinspirat, cu alte contemporane imperii, pornite deja pe drumul fara de intoarcere al prabusirii.

Macar de n-am plati, dramatic, pret prostiei, ce ne-a ramas inca nestirbit din miracolul reintregirii de la 1918!

Incerc sa-nchei aceste randuri dedicandu-i, cu dragoste nestinsa si mereu reinnoita, versurile ce urmeaza:

Vor trece, unul dupa altul,

Si ani, si secoli si milenii,

Dar, sub egalul curs al vremii,

Romanul, proaspat sau trudit,

Te-o adora in vesnicie,

Izvor etern de apa vie,

Cu ochi extatic si uimit

Privind plin de nesat inaltul,

Visand vrajit sa faca saltul

La steaua care-a rasarit.

Petrece-s-or, in timp si spatii,

Nenumarate generatii.

S-or naste si-or pieri imperii

Croite spre-a-nfrunta vecia,

Dar logodit cu vesnicia

Va fi doar Eminescu, sfantul,

Cel care-a nemurit cuvantul

In dulce limba basaraba,

Vorbita, parca, doar de zei,

In vreme ce pe-ntreg pamantul,

S-o cerne lin si fara graba,

(Sora cu luna si cu vantul)

Ninsoarea florilor de tei.

Ne este tot mai dor de tine,

De gandul de sub fruntea ‘nalta.

Nu doar de fermecate rime,

Cu straluciri diamantine,

Cantand iubirea ce tresalta

Sau slava unei mari istorii,

Cu sacrificii si cu glorii

Nascute-n vale de Rovine,

In sfant Ardeal sau in vreo alta

Straveche romaneasca vatra

Ce n-a voit sa poarte jugul,

Slujita zi de zi cu plugul,

Nu foarte rar, cu arc si spada

Si sub protectie de cruce.

Cu fiecare an ce vine,

Cu fiecare ce se duce,

Chiar de suntem batuti de soarta,

Tot Eminescu ne sustine

Si-n orice inima romana,

Prin el, s-a fost deschis o poarta.

Nici moartea n-a putut infrange

Vrajita coarda-a lirei tale

Si-o plang duios, pline de jale,

Inlocuind lacrimi de sange,

A trandafirilor petale.

Si, fie ca pe vreme buna

Si mangaiat de-o adiere

Sub clarul noptilor cu luna

Ori, lin, in dimineti senine,

Sau, ravasit de rea furtuna,

Codrul, cel infratit cu tine,

Orice ar fi sa se intample,

Trimite blanda mangaiere,

Sa racoreasca-a tale tample

Si vreme trece, vreme vine.

Creste mereu a ta statura

Caci Infinitul te petrece

Si nimeni n-ar putea intrece

Talentul cel far’ de masura.

Statuia ta (eternul june

Cu inima indragostita),

De frunza toamnei aurita,

Loc de-nchinat ne va ramane

Si, vesnic, suflete romane

O vor pastra neprihanita.

Si, chiar de-n loc sa ti se-nchine

Se va gasi vreun misel

Ce, pretinzand a-ti face bine,

Dar nu slavindu-te pe tine,

Ci lustruindu-se pe el

Fantana va-ncerca sa-ti sece,

Sfidandu-l din nemarginire

Tu sa ramai la toate rece,

                                               Peregrinand fara grabire,

                                               Caci ce e val, ca valul trece.

Si, tot mereu, noi generatii

Care deprind a cartii slova,

Calauziti de-un batran dascal,

                                               Atrasi de-al lui fior, citeasca-l,

Patrundu-se de-a lui vibratii,

Indragostiti de o Moldova

Sau de o dulce Bucovina,

De Blajul cel cu colb de cronici

De Basarabia rapita.

Ademeniti de-a lui ispita

Si cuceriti deplin, citeasca-l,

Cum am facut si noi, statornic

Vrajiti de harul ne-ntrecut.

N-au alta de facut decat,

Aidoma cu noi, iubeasca-l

Cu inime infiorate

Si cu iubirea ocroteasca-l

Caci toate-s vechi si noua toate.

Uimit de dragostea deplina

Cu care ne binecuvanta,

De gasul pur, care ne-ncanta,

Scarbit de cei ce azi ne-nchina

Pe la vreo poarta de imperiu,

Cu lingusire bizantina,

Straini de fala cea strabuna

Si de credinta stramoseasca

(Cu a lor cruce ipocrita

Pot doar sa o batjocoreasca!),

Cu legi daca nu pot sa-i speriu,

Nici cu pedeapsa cea divina,

Adeseori, ma amagesc cu

Speranta, totusi nu prea mare

Ca, poate, coplesiti de spaime,

Cu fata lor schimonosita,

Nemaistiind ce sa ne-ngaime,

Intr-un moment de remuscare,

S-or rusina candva, vreodata

Macar de sfantul Eminescu.

13-14 iunie 2013

Pentru aceasta sedinta au fost invitati, in perspectiva unificarii fortelor proromanesti pe o platforma unionista Mihai Ghimpu sau – in cauza unui refuz – Valeriu Saharneanu si Ion Hadarca. Acceptul lor mai este asteptat de membrii activi ai CU.

Reprezentantii entitatilor politice, care au depus cereri pentru manifestarile de la 28 iunie, au informat asistenta despre problemele pe care le intimpina in legatura cu pozitia abuziva din partea Partidului Liberal, ce controleaza pirghiile administrative ale municipalitatii si foloseste aceasta ipostaza impotriva celor pe care ii considera oponenti politici, aplicind metode comuniste in incercarile de anihilare a luptei lor pentru obiectivul unionist.

Reprezentantii AVR “Tiras-Tighina” si ai PNL au fost private, astfel, de posibilitatea de a ajunge cu un Mars in PMAN, rezervata de persoane reprezentind PL pina in anul 1940 sau chiar pina in 2110. PNL a difuzat un comunicat de presa legat de aceasta situatie si a cerut consilierilor municipali sa analizeze situatia, sa o aseze in albia normalitatii. Se analizeaza eventualitatea chemarii in judecata a Primariei pentru ca a inregistrat declaratiile PL fara a fi respectata legea, banuindu-se si trisari ulterioare de acte.

Membri ai Consiliului Unirii vor organiza un transport la cimitirul ostasilor romani de la Cantemir, Tiganca pe 22 iunie, iar pentru 28 iunie ii cheama pe toti romanii cu demnitate, pe toti cetatenii celui de-al doilea stat romanesc sa vina la ora 11.00 in fata Academiei de Stiinte a Republicii Moldova, de unde va urma un Mars al Demnitatii Nationale in ziua cind se implinesc 73 de ani de la invadarea Basarabiei de armata sovietica, ce a ocupat acest teritoriu romanesc in urma Pactului criminal Molotov-Ribbentrop.

Serviciul de presa al Consiliului Unirii

SALVAȚI “CRUCEA MÂNTURII NEAMULUI ROMÂNESC” –

APEL CĂTRE: PATRIARHIA ROMÂNĂ, MITROPOLIA MOLDOVEI ȘI BUCOVINEI

EPISCOPIA HUȘI, MITROPOLIA BASARABIEI, PRIMĂRIA NISPORENI, TOȚI CEI CE SIMT ROMÂNEȘTE

http://www.rbnpress.info/wp/salvati-crucea-manturii-neamului-romanesc-apel-catre-patriarhia-romana-mitropolia-moldovei-si-bucovinei-episcopia-husi-mitropolia-basarabiei-primaria-nisporeni-toti-cei-ce-simt-romaneste/

La inițiativa postului de radio Vocea Basarabiei și Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina Filiala Onești Județul Bacău, cu dăruire totală și credința nestrămutată în valorile nemuritoare ale neamului românesc, familia Dohotaru Ghița, Maria și fiul lor Marian, au donat monumentul “CRUCEA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC”, ridicat pe malul stâng al Prutului, la Nisporeni, pe dealul Zghihara, ca simbol al credinței noastre strămoșești, care a fost, dintotdeauna, suportul speranței noastre într-un viitor mai bun pentru toți cei ce vorbesc și simt în limba lui Eminescu – românește.

Monumentul a fost inaugurat pe data de 28 august 2011 cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României care în mesajul său transmis prin vocea Preasfințitului Părinte Teofan, Arhiepiscop al Iașilor și Mitrolopolit al Moldovei și Bucovinei, spune: “Poporul român poartă în sufletul său în același timp pecetea tainei Crucii și Învierii lui Hristos”.Slujba de sfințire a CRUCII MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC a fost oficiată de un sobor de preoți, printre care:

-          Înalt Preasfințitul Petru, Mitropolit al Basarabiei;

-          Preasfințitul Părinte Corneliu, Episcop de Huși;

-          Părintele Mitrofor Petru Buburuz, Parohul Bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Chișinău, binecunoscut pentru lupta și dăruirea sa neobosită în serviciul idealurilor noastre național,e care în cuvântul său, spune: “Dumnezeu ne-a învrednicit să avem aici CRUCEA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC, apărătoare pentru întreg poporul român de pretutindeni, pentru că Basarabia înca mai este răstignită”.

Din soborul de preoți, printre alții,  a făcut parte și parintele paroh al Bisericii Sfaâta Treime din Călărași, Ion Mutu, care spune: ”Am avut fericirea de a participa la acest eveniment unic – ridicarea unui măreț monument religios al neamului românesc, în spațiul basarabean postsovietic”.

Atunci, în insorita zi de 28 august 2011, au participat la eveniment enoriași din Nisporeni, Strășeni, Călărași, Edineț, Ungheni, Chișinău, Hâncești, Bacău, Onești, dar și din alte localități – mai mari sau mai mici-, mai mult sau mai puțin îndepărtate, dar și oameni de cultură precum Nicolae Dabija, Ion Ungureanu, Mihai Cimpoi, Aurelian Silvestru, Ion Hadârca, Constantin Tănase, Vasile Șoimaru, Tamara Gorincioi,  dar și foarte mult tineret de pe ambele maluri de Prut care, cu entuziasmul specific, au realizat un adevărat spectacol-procesiune.

In atmosfera de sărbătoare, seara, s-a aprins lumina pe CRUCEA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC, care – de la cei 35 de metri înăllțime – răspândea asupra asistenței și localității o aură ce parcă lumina conștiința natională, din care ne vine încrederea în mântuirea și în viitorul neamului românesc.

Se vorbea atunci, în entuziasmul general, ca, în viitorul apropiat, în preajma Crucii, va fi ridicata o căsuță în care să se adăpostească și câțiva slujitori ai Domnului, astfel punându-se bazele unui schit, încât colina pe care este înălțată CRUCEA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC, să devină un loc de pelerinaj, dar, până atunci, se va asigura paza pentru bunurile aferente, clopotnița, paraclisul ce adăpostește câteva icoane pictate, cartea de onoare, precum și integritatea instalației electrice.

Până în prezent, acestea au rămas la nivel de intenție, deoarece autoritățile locale, cât și Mitropolia Basarabiei au invocat lipsa posibilităților materiale.

Profitând de dezinteresul arătat față de păstrarea integrității monumentului, reprezentanți ai Mitropoliei Moldovei, încurajați sau chiar sfătuiți de către unii “binevoitori”, printre care și codirectorul postului de radio Vocea Basarabiei, Țîbuleac Veaceslav (cunoscut cu sentimente averse românismului), implicat, inițial, în realizarea lucrărilor complementare ridicării monumentului, intenționează să pună stăpânire pe acest simbol al credinței noastre.

Intenția de a subordona monumentul CRUCEA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC Mitropoliei Moldovei, supuse Patriarhiei de la Moscova, constituie propagandă împotriva românismului, țel urmărit timp de 200 de ani până în prezent.

Cele arătate mai sus se certifică prin faptul că, anul trecut, pe 28 august 2012, când se împlineau 200 de ani de la ruperea – de către Rusia – a Basarabiei din trupul Principatului Moldovei istorice, acolo, la Nisporeni, pe dealul Zghihara, la baza Crucii s-a desfășurat o altă ceremonie religioasă, oficiată, de data aceasta, de un sobor de preoți în frunte cu Episcopul de Ungheni, Petru, pendinte de Mitropolia Moldovei.

În timpul slujbei, la care și subsemnatul a fost prezent, am sesizat ca monumentul CRUCEA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC a fost din nou sfințit și inaugurat sub denumirea de CRUCEA MÂNTUIRII NEAMULUI, dar fără adjectivul “ROMÂNESC”.

Indignat, am ripostat verbal, considerând că omisiunea este tendențioasă. Este ușor de ințeles ce se urmărește.

Îndrăznesc să atrag atenția că acest monument a fost donat enoriasilor Bisericii Ortodoxe, subordonate Mitropoliei Basarabiei aparținand ierarhic Patriarhiei Române.

Prin radiodoanele organizate de Vocea Basarabiei, cele cateva mii de credincioși, ce și-au adus contribuția la finaliarea lucrărilor ridicării monumentului, au facut-o în beneficiul Mitropoliei Basarabiei și nu trebuie sa le fie “furată” Crucea. În numele tuturor contributorilor la realizarea acestui edificiu și al meu personal, am înțeles să fac următorul apel disperat: SALVAȚI CRUCEA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC SFINȚITĂ ATUNCI, PE 28 AUGUST 2011, MENITĂ SĂ NE ÎNTĂREASCĂ ȘI SĂ NE UNEASCĂ ÎN EFORTUL DE TREZIRE A CONȘTIINȚEI NAȚIONALE.

Aici. la Nisporeni, Basarabia se urcă pe CRUCE. binecuvântându-i pe toți cei care au fost luminați de ideea înălțării acestui monument.

Onești, 21 mai 2013

Constantin Rusanovschi

Președinte al Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina Filiala Onești, Județul Bacău

www.probasarabiasibucovina.ro

Infoprut/Iulia Modiga Focus

6 June 2013

Crucea Mântuirii Neamului Românesc își va păstra această denumire. Anunțul a fost făcut joi dimineață, de către PS Petru, episcop de Ungheni și Nisporeni, în cadrul conferinței de presă cu tema „Adevărul despre realizarea Complexului monastic „Ștefan cel Mare și Sfânt”.

Sperăm ca înregistrarea conferinței de mai sus să îi determine – pe cei care au încercat anexarea și transformarea monumentului unității tuturor românilor – să își asume angajamentele în această zi.

Infoprut/Iulia Modiga Focus 4 June 2013

Explicație în scris a părintelui Petru de la mănăstirea Hâncu, episcop de Ungheni și Nisporeni, cu privire la situația confuză, dar inadmisibilă, creată în jurul Crucii Mântuirii Neamului Românesc, redenumită ,,Crucea Mântuirii Neamurilor” și resfințită sub oblăduirea Mitropoliei Moldovei.

Părintele Petru a acuzat Mitropolia Basarabiei că, în timpul cât Crucea Mântuirii Neamului Românesc s-a aflat în ingrijirea acestei instituții, se organizau petreceri și ,,chefuieli” cu frigărui.

Redăm integral conținutul acestei scrisori:

,,Crucea Mântuirii Neamurilor – mijloc de discuție mediatică

În ultimele săptămâni din ce în ce mai des privim și auzim la televizor diferite discuții și păreri legate de acea cruce ce este amplasată pe Chiscul Ostașului, în preajma orașului Nisporeni. Pentru creștini Sfânta Cruce descoperă taina mântuirii întregii umanități și nu o problemă de discuție națională. Faptul că această cruce a trecut de sub spravegherea Mitropoliei Basarabiei și a postului de Radio „Vocea Basarabiei” în supravegherea Mitropoliei Moldovei s-a făcut cu acordul și cu înțelegerea celor ce au ctitorit-o, doamna Maria Dohotaru din România, nu fără știrea ei, cum este vehiculat în presă. După sfințirea din data de 28 august 2011, această cruce a fost dată uitării de către slujitorii Mitropoliei Basarabiei. Ea nu era cinstită ca ceva sfânt și mântuitor, ci ca un loc de distracție și chefuieli. În toată această perioadă de timp împrejurul acestei cruci se făceau diferite petreceri. Ne pare foarte rău că s-a ajuns la asemenea înterpretări în mass media. Pentru creștinism, crucea însăși e o putere care produce învierea. De aceea și am numit această cruce „Crucea Mântuirii Neamurilor”, adică a întregului neam omenesc și nu doar a neamului nostru sau a celui slav, sau grec. Hristos pe cruce nu a mântuit doar un popor, ci, în taina crucii Sale, este mântuită întreaga umanitate. De aceea, am și socotit de cuviință să numesc această cruce cu un asemenea nume. Prin aceasta am dorit să descopăr universalitatea mântuirii, adusă de Hristos neamului omenesc, am dorit să descopăr una dintre însușirile Bisericii, care este sobornicească. Iată, „Crucea Mântuirii Neamurilor”, amplasată în preajma orașului Nisporeni, este o cruce a sobornicității, și nu a naționalității. Ea nu are hotare, la ea pot să vină să se închine creștini din întreaga lume, nu numai din țara noastră, nu numai cei din Ucraina sau din România. Emblema acestei Cruci este ecumenică, și nu una teritorial-administrativă.

Crucea are, în ea însăși, o forță de biruire a păcatului și a morții, o putere ce înaintează spre înviere și se finalizează în înviere. Iată prin grija ce o au acum slujitorii Mitropoliei Moldovei, în jurisdicția căreia se află această cruce sfântă, îi descoperă ei această putere sfințitoare și mântuitoare. Știți de ce? Deoarece în preajma ei acum nu se mai fac frigărui, în preajma ei acum nu se mai dau petreceri, ci în preajma ei acum se oficiază Sfânta Liturghie, acea mare Taină, care ne descoperă și prezintă sensul adevărat al crucii, unul soteriologic, nu unul al petrecerilor și chefuielilor.

În sinaxarul din Sâmbăta Mare se spune: Domnul, după ce a renăscut pe omul cel stricat în ziua a șasea, l-a înnoit prin crucea Sa. Această taină se întâmplă și această cruce, la care vin creștinii să se reînnoiască în har, vin să primească putere de jertfire și binecuvântare, nu vin pentru a sărbători evenimente lumești, denaturând sensul ei soteriologic. Dacă are crucea în ea forță de biruire a păcatului, iată că acum putem zice, cu adevărat, că această cruce și-o îndeplinește, puțini care venea și o priveau se îndreptau cu gândul spre jertfa Mântuitorului pe cruce, dar astăzi toți pelerinii sunt îndemnați de propria conștiință să facă acest lucru din însuși faptul că împrejurul acestei cruci este o mică bisericuță. Astăzi pelerinii care vin să privească văd exemple de oameni care, cu adevărat, trăiesc această taină a jertfei de pe cruce și aceste persoane sunt viețuitorii schitului nou înființat, care și-au luat crucea și îi urmează lui Hristos. Priviți câte adevăruri se pot descoperi în prezent la această cruce sfântă.

Ceea ce ne-a inspirat să punem denumirea „Crucea Mântuirii Neamurilor”, devenit un subiect mediatic, este una dintre cântările bisericești din joia din săptămâna patimilor: „Crucea Ta, Doamne, este viață și înviere poporului Tău… Răstignitu-Te-ai pentru mine, ca să-mi izvorăști mie iertare; împunsu-Te-ai în coastă ca să-mi izvorăști mie pâraie de viață; cu piroane Te-ai prinoti, ca crezânt eu prin adâncul patimilor Tale, să strig înălțimii puterii Tale: Dătătorule de viață, Hristoase, slavă Crucii Tale, Mântuitorule”. Iată că în acest tropar este ascuns tainic denumirea Crucii, de pe dealul Nisporeniului, supranumit și golgota Nisporeniului.

Crucea mântuirii neamurilor, este crucea Ortodoxiei și a universalității, la ea sunt primiți de a se închina și ruga creștini veniți din toate cele patru colțuri ale lumii, căci acest adevăr ni-l descoperă fiecare semn al crucii. Dorința ctitorilor a fost ca, în acest loc, binecuvântat, să se facă pelerinaje, să se organizeze „Drumul Crucii”, să fie construită o mănăstire, unde să se oficieze zilnic Sfintele Liturghii. Trecând acest complex în subordinea canonică a Episcopiei de Ungheni și Nisporeni din cadrul Mitropoliei Moldovei, starea de lucru de aici a luat un alt făgaș, organizându-se schitul de maici în cinstea Sfântului Binecredincios Ștefan cel Mare, se efectuează pelerinaje, astfel, ctitorii au mărturisit că sunt foarte mulțumiți de cele înfăptuite până în etapa actuală. 

Se mai vehiculează vorbe precum că Dl Veaceslav Țâbuleac, ar fi comercializat acest complex Episcopiei noastre. Aceste afirmații sunt adevărate aberații. Or, Domnia Sa nu a manifestat indiferență față de acest loc sacru, ci s-a îngrjit ca obiectivul să fie predat în mâini sigure, cu frică de Dumnezeu.”

http://www.rbnpress.info/wp/salvati-crucea-manturii-neamului-romanesc-apel-catre-patriarhia-romana-mitropolia-moldovei-si-bucovinei-episcopia-husi-mitropolia-basarabiei-primaria-nisporeni-toti-cei-ce-simt-romaneste/#ixzz2VbkZt4Nu

Si este la fel de ferm in convingerile sale despre istorie: “Eu am pus ca un fel de lege in felul meu de a scrie istorie, ca nu exista lucruri pe care sa le tainuiesti sub cuvant ca sunt nefavorabile imaginii poporului roman. Nu este adevarat, tu trebuie sa spui lucrurile asa cum crezi ca s-au intamplat. Gata!”

Acum, s-a apucat sa lucreze la o noua carte despre “existenta milenara a tarilor balcanice”, despre care spune are nevoie de o documentare imensa.

Fragmente din discutie:

Despre Scurta Istorie a Romanilor Este intr-adevar extraordinar succesul aceste carti pe care nu am scris-o din proprie initiativa. Trebuie sa merg foarte departe pana la originea ei. Imediat dupa ce m-am intors in tara, doamna Irina Nicolau care lucra la Muzeul Taranului Roman alaturi de Bernea – era o femeie foarte desteapta – ea a venit sa-mi spuna, domnule Djuvara, cartile de scoala care s-au facut acum, dupa caderea lui Ceausescu, n-au facut altceva decat sa-l elimine pe Ceausescu, dar au aceeasi limba de lemn si aceeasi mentalitate comunista ca si inainte. Si mi-a zis, nu vreti sa faceti o inregistrare pe niste casete. Timp de cateva saptamani am fost la ea si am inregistrat. In loc sa fie o istorie scrobita, pretentioasa era o poveste a poveste a istoriei nostre. Acele casete au avut mult succes. Doar ca pareau scumpe pentru buzunarul de atunci al romanului si au avut o raspandire limitata. Dar s-a sesiza televiziunea. Am pornit atunci o noua campanie, de la capat. Au fost 12 serii, au avut un enorm succes si m-au facut cunoscut in toata tara.

O mica poveste, cand s-a nascut pruncul Neagu Bunea Djuvara la 31 august 1916 Dumnezeu, care stia deja de pe atunci ca va exista televiziunea, le-a poruncit ursitoarelor, acestui prunc care se naste acum sa-I dati insusirile de care este nevoie ca sa paseze la televiziune. Pentru ca nu paseaza oricine la televiziune. Trebuie sa ai o anume voce, o anume vehementa… Am avut un succes nebun la televiziune pentru ca vorbeam altfel, nu in limba de lemn cu care erau obisnuiti telespectatorii, aveam o mutra relativ vesela, le povesteam, nu eram pretentios, nu faceam teorii…

Si iata ca se trezeste domnul Liiceanu de la Humanitas care vine sa-mi spuna, la plecare catre Paris, unde mergeam sa stau la capataiul fratelui meu care era bolnav de cancer, sa fac o carte din acele casete . L-am rugat pe domnul Liiceanu sa insarcineze pe un tanar student sa-mi transcrie casetele. Era vorba de primele casete inregistrate. Am plecat cu niste foi scrise la masina, vreo 200 de pagini dactilografiate. Asa am scris eu “Scurta istorie a romanilor”, pe genunchi, in tren, la spital, timp de doi ani de zile. Cand m-am intors in tara, am dat acest manuscris foarte murdar, jumatate batut la masina, jumatate scris de mana. Erau fel de fel de zgribuliri, in marginea unui text scris la masina, cu adaugiri, ar fi amuzant pentru viitorime sa vada cum am scris aceasta carte.

Lumea si-a dat seama ca in epoca comunista istoria fusese masluita. Pana si tinerii liceeni isi dadeau seama ca li se spuneau minciuni. Eu am pus ca un fel de lege in felul meu de a scrie istorie, ca nu exista lucruri pe care sa le tainuiesti sub cuvant ca sunt nefavorabile imaginii poporului roman. Nu este adevarat, tu trebuie sa spui lucrurile asa cum crezi ca s-au intamplat. Gata! Accesta este si un motiv pentru care nu este cunoscuta istoria noastra in strainatate. Pentru ca strainul vedea imediat ca se minte.

Romanii au fost interesati de istorie si pe vremea tineretii lui Iorga. Nu mai vorbesc de altii ca mari ca Hasdeu sau mai putin mari, dar foarte prolifici, ca Grigore Tocilescu. Romanii au fost foarte intresati de istoria lor, cu atat mai vartos cu cat statul se constituise foarte tarziu. Si atunci acesti romani care se trezesc a fi membri al concertului european abia la mijlocul secolul al XIX-lea au un fel de complex de inferioritate si vor sa se povesteasca, stai domnule, ca am si eu un trecut de doua mii sau de o mie de ani. Ne-am repezit asupra istoriei cu mult mai multa sete decat un occidental – care stie istoria Angliei sau a Frantei de sute de ani si nu mai e atat de preocupat.

Exista o rezistenta la istorie, faptul de pilda ca multa lume, istorici valabili, adica cu scoala buna, precum Matei Cazacu, care imi fac mie razboi ca de ce il fac cuman pe Basarab. Dar, il fac cuman pentru ca era cuman. Eu nu umblu cu tertipuri. Bineinteles ca vorbea romaneste si era partial romanizat. Dar originea lui era cumana.

Francezii habar n-au de istoria chiar a vecinilor, a italienilor, a spaniolilor. Bineinteles ca stiu despre luptele pe care le-a dus Francisc I contra lui Carol Quintul. Sunt cum ii numesc eu nombrilisti, sunt preocupati doar de buricul propriu. Nu vor sa stie de istoria altora. Este drept multa lume, inclusiv francezii de astazi uita ce mari au fost. Franta de dinainte de Revolutie, deci Franta regala, avea 27 de milioane de locuitori, cand Anglia avea 5 milioane, Prusia 10, Austria, inclusiv Ungaria, tot 10. Cand s-au facut coalitii impotriva lui Napoleon, din trei mari state, Anglia cu Prusia si Austria, ele impreuna nu faceau cat populatia Frantei. Numai Rusia avea 28 de milioane de locuitori, deci cu un milion mai mult decat Franta. Nu ne dam seama, dar cand Napoleon a pornit impotriva Rusiei, tara sa avea aproape aceeasi populatie cu a Rusiei.

De ce s-au aruncat romanii, atunci cand au putut sa ia legatura cu Occidentul, in bratele Frantei? Noi am fost foarte francizati. Jumatate din cuvintele romanesti sunt de origine franceza. A trebuit sa inlocuim tot vocabularul grecesc, slavon, turcesc pe care il inghitisem ca sa spun asa in administratie.

Cand eram in strainantate, sufeream ca romanii erau foarte necunoscuti, considerati ca un popor marginal, multa lume nici nu stia ca suntem de limba romanica, asa ca trebuia sa faci lectii cu orice orice interlocutor ca sa-i spui cine esti. Am fost cu mama in Franta la un concurs hipic. Si in spatele nostru era si cocoana cu un baietas de vreo 10 ani. Intre concurenti era si un roman. Si baietelul o intreaba pe mama sa atunci: Mais, c’est quoi les roumain? Iar mama sa ii raspunde: C’est les habitants de Rome. Nu stiau ce sunt romanii, ca exista Romania.

Sfarsitul Occidentului. Lucian Boia o spune acum, eu am spus-o acum 30 de ani in cartea mea de filosofie a istoriei. Daca este corecta ipoteza mea, suntem spre sfarsitul unei perioade. Civilizatia occidentala a inceput prin secolul al V-lea, odata cu aparitia regatului franc pe “cadavrul” Imperiului Roman. Lucrurile se intampla la fel cu toate cele 10-11 cicluri de civilizatie pe care le putem studia. Impresionant este ca cele doua civilizatii americane precolumbiene, din Mexic si Peru, care nu se cunosteau decat vag intre ele, au avut acelasi ritm: de nastere, crestere, inflorire si decadere, ritm care se termina intotdeauna cu o perioada imperiala. Inseamna ca lucrul acesta este organic in orice civilizatie. De pilda, faza regatelor combatante a inceput cu duelul intre Francisc I si Carol Quintul al Spaniei si Germaniei. A urmat o lupta care a durat cateva zeci de ani intre Franta si Spania. S-a continuat pe urma intre Franta si Anglia, mai tarziu intre Franta si Germania si s-a terminat printr-un duel intre Statele Unite si Rusia.

Alexis de Tocqueville. In 1830 de ani primeste autorizatie de la Ministerul de Justitie francez sa mearga sa studieze sistemul carceral american – el era deja nefericit fiindca apartinea unei familii de legitimisti nemultumiti de venirea la putere a unei alte ramuri a Captienilor, cu regele Ludovic-Filip. A vizitat totate statele americane, care erau abia la inceputul lor. S-a intors si a scris o carte geniala De la démocratie en Amérique. El vedea in democratia americana imaginea a ceea ce va fi in toata Europa si un fel de a salva vechile regalitati din Europa, daca Europa s-ar fi apucat sa imite felul in care se conduc americanii. E foarte interesant. In ultima pagina a cartii spune un lucru uimitor, peste 100 de ani cele doua mari puteri ale lumii vor fi Rusia si Statele Unite ale Americii. Despre Rusia era normal sa spui asa ceva, era tara care-l invinsese pe Napoleon, era tara cea mai populata din Europa, era la mintea oricarui ziarist sa spuna acest lucru. Dar sa ghicesti ca micile state americane care nici nu erau bine inchegate, erau doar vreo 10-12 state doar, cu doar trei milioane si jumatate de locuitori, vor fi adversarele Rusiei, era genial.

Dupa 1945 n-au mai ramas decat doua puteri, Rusia si USA. Oameni ca mine am trait cu groaza incordarea intre cele doua puteri. Va fi razboi sau nu, care dintre cele doua va iesi invingatoare? Am scris atunci cartea mea de filosofie a istoriei unde trageam concluzia ca puterea cea mai noua va fi cea invingatoare.

- Despre un curent anti-european in Romania. Este foarte ingrijorator, il consider pornit de la o mentalitate primitiva, de la un complex de inferioritate. Faptul ca am intrat tarziu in concertul european, abia la mijlocul veacului al XIX-lea ne-a facut sa sarim peste cal, sa ne aratam grozavi. Asa au luat nastere antipatii sau uri impotriva Occidentului ca si cum el ar fi vinovat ca noi suntem slabi. E un fenomen firesc, dar suparator. Noi avem nevoie de Occident, Occidentul ne-a inspirat.

Politica lui Ceausescu. Individul era un cretin profund, dar inzestrat cu o dibacie politica diabolica. Acest individ nici macar nu era de la Scornicesti, era din catunul Tatarai. Ce sunt aceste sate care se cheamaTatarai sau Tatareasti? Sunt sate care in Evul Mediu se adunau robi tatari impreuna cu tigani intr-un fel de ghetouri. Ceausescu era provenit din acest ghetou de acest fel… La un sfert de veac dupa caderea lui Ceausescumai exista inca indivizi care au pentru el un fel de cult. Ce fel de patriot a fost asta, ne-a facut de ras fata de lumea intreaga si a avut dibacia sa dea impresia ca se desparte oarecum de Moscova. Pe vremea cand el dadea aceasta impresie, serviciile secrete romanesti lucrau pentru Moscova. Tertipuri…

Republica Moldova. Rusii au tot interesul sa ii atraga pe moldoveni sub girul lor. Eu am fost o singura data la Chisinau si am luat legatura doar cu studentii de la Istorie. Am fost foarte impresionat, vorbeau o excelenta limba romaneasca si erau patrioti romani. Erau incantati sa aiba un profesor de la Bucuresti. Speranta mea este in acesti tineri, cand vor fi acesti tineri oameni care sa conduca Republica Moldova, parerea mea este ca ei vor vota reunirea cu Romania, care este absolut fireasca, cu recunoasterea dreptului pentru minoritati, care nu sunt multi, 25%, nu mai multi ca in restul tarii. Speranta mea este sa nu mor inainte de a vedea Republica Moldova reunita cu patria mama. Sunt convins de asta.

Pe data de 6 iunie membrii activi din Chișinău ai Consiliului Unirii s-au întrunit în ședința tradițională și au discutat mai multe chestiuni, în special legate de manifestarea pe care urmează să o desfășoare componentele CU pe data de 28 iunie la Chișinău, când se împlinesc 73 de ani de la ocuparea Basarabiei.

Membrii Consiliului Unirii au decis să contribuie prin toate mijloacele la pregătirea acțiunii, menite să spele rușinea trăită de basarabeni pe data de 9 mai 2013, când reprezentanți ai cercurilor imperiale rusești au venit la festivitatea în stil sovietic, patronată de Ambasada Rusiei, ofensând demnitatea națională a românilor, care dau identitate populației din Republica Moldova.

S-a discutat și despre pașii concreți pentru crearea Fundației ”Turnul Libertății”, menite să contribuie la colectarea mijloacelor pentru reedificarea ”Turnului Dezrobirii Basarabiei” în apropiere de Chișinău, care a fost înălțat după eliberarea Basarabiei de trupele sovietice, dar care a fost distrus de regimul comunist după numai doi ani.

S-a propus și s-a decis să se adreseze partidelor politice și socității civile curajoase, nemembre ale Consiliului Unirii, să se alăture acțiunii de la 28 iunie, pentru a se manifesta solidaritate românească și civilă în fața presiunilor impertinente ale Moscovei.

Invitatul CU, pornind de la obiectivul consolidării și extinderii platformei politice românești, a fost deputatul Mihai Godea, președintele Partidului ”Alternativa Democratică”. Dl Godea și-a expus viziunile despre problema românismului, identitatea și conștiința națională în Republica Moldova, perspectiva refacerii unității naționale românești și imperativul promovării obiectivului unionist.

Membrii prezenți au luat cunoștință de poziția exprimată de parlamentarul, liderul PAD, de formație istoric, și au formulat întrebări, la care au primit răspunsuri, exprimându-și opiniile în cadrul unor discuții libere.

Următoarele invitații la ședința tradițională a CU vor fi adresate dlor Mihai Ghimpu, Valeriu Saharneanu, Vasile Costiuc, altor lideri politici.

Serviciul de presă al CU

În actuala perioada complicată din spaţiul politic naţional, s-a constatat, totuşi, ca, în România, reprezentanţi a trei – din patru – partide parlamentare au invocat deja imperativul repunerii pe agenda clasei politice a problemei readucerii Basarabiei acasă, ce figurează ca slogan şi în procesul de colectare a semnăturilor pentru reunificarea celor două state de pe malurile Prutului, desfăşurat de Acţiunea 2012. Consiliul Unirii a examinat oportunitatea alăturării acestui proces, dacă va accepta Platforma civica A-2012, colectînd semnături ale cetăţenilor români din cel de-al doilea stat românesc.

În şedinţă s-a menţionat, cu mult regret politic şi civic, faptul că, în Republica Moldova, acest interval de timp, plin de incertitudini profunde, a fost marcat – în mod nefast – de sărbătorirea, în stil sovietic, a Zilei de 9 Mai în inima capitalei celui de-al doilea stat românesc, prin atitudinea nepăsatoare şi lipsită de demnitate naţională a administraţiei publice municipale.

Pornind de la această realitate tristă, membrii CU au decis să marcheze printr-un Marş unionist de la Academia de Ştiinţe spre PMAN, pentru un miting de comemorare a zilei tragice de 28 iunie, cînd, în anul 1940, urmare a Pactului criminal Molotov-Ribbentrop, a fost ocupată Basarabia, acest teritoriu românesc proclamîndu-şi Independentă  după 51 de ani,  dar rămînînd, practic, sub ocupaţie pînă în prezent, prin staţionarea trupelor ruse în stînga Nistrului. Acţiunea din 28 iunie are menirea să spele pata ruşinoasă de pe demnitatea noastră naţională românească de la 9 mai, cînd reprezentanţi ai cercurilor imperiale ruseşti ne-au pîngărit memoria şi durerea ca neam românesc.

Pornind de la dezideratul unificării forţelor româneşti, ce agreează – direct sau mai incert – ideea refacerii unităţii naţionale româneşti, membrii CU au decis, acum două săptămîni, să iniţieze un dialog cu reprezentanţii unor entităţi politice. Primul invitat a fost, acum cîteva luni, parlamentarul Mihai Godea, care a promis să onoreze invitaţia mai tîrziu. Pe 30 mai invitat al şedinţei Consiliului Unirii a fost liderul Mişcării Populare Antimafie, Sergiu Mocanu.  Membrii prezenţi la şedinţa au decis să invite şi alte personalităţi politice pentru discuţii.

Dialogul cu Sergiu Mocanu, liderul Mişcării populare Antimafie, s-a axat pe situaţia din R.Moldova în legătură cu valorile naţionale, istoricul luptei pentru Mişcarea de Renaştere Naţională, eşecurile în acest proces şi şansele de revenire la obiectivul unionist, imperativul unificarii forţelor româneşti. Membrii CU au explicat ca promotorii unionismului sunt, în primul rînd, promotorii conceptului de europenizare şi modernizare a celui de-al doilea stat românesc.

Membrii CU au decis, în legătură cu ziua de 28 iunie, să adreseze un mesaj de unire şi solidarizare a eforturilor partidelor politice, organizaţiilor obşteşti, asociaţiilor naţionale de creaţie şi ale persoanelor de rînd să vină la acţiunea consacrată datei negre de 28 iunie, din istoria României, cînd a avut loc ocuparea Basarabiei de către Armata Sovietică.

CU îi va îndemna pe adepţi idealului Unirii să sprijine – material, financiar şi prin solidaritate – manifestarea din 28 iunie. Colectarea mijloacelor de la persoanele care cred şi vor să apropie Unirea ar contribui şi la organizarea în teritoriu a Filialelor CU, prin care promovarea ideilor unionismului ar contribui la îmbunătăţirea vieţii românilor şi a alogenilor din cel de-al doilea stat românesc, cei care îşi doresc modernizarea şi europenizarea societăţii, spre binele cetăţenilor.

Serviciul de presă al CU

La varsta de 91 de ani a plecat la Domnul Igor Burca.

In primavara anului 2008, Igor Burca a participat la Ziua Europei, pe 9 Mai, in Scuarul Operei Nationale, in calitate de fost soldat al Armatei Romane. La actiunea din 9 mai 2008, in plin regim comunist, Igor Burca a vorbit si a dat mana de impacare cu un alt participant la razboi, ca soldat al Armatei Sovietice.

Igor Burca a participat la toate manifestarile organizate de Consiliul Unirii, fiind membru al PNL, membru al CU.

Igor Burca a fost candidat pe lista PNL pentru alegerile parlamentare, fiind cel mai in varsta dintre candidatii inscrisi pe toate listele de partid sau independenti.

Igor Burca a avut niste probleme dureroase legate de traiul sau, pe care nu le-a mai putut rezolva, trebuia o implicare mai adecvata a Primariei Chisinaului.

Consiliul Unirii exprima condoleante familiei. Dumnezeu sa il odihneasca in pace.

Despre istoria vietii sale a scris presa si vom reproduce aici. La fel ca si ceea ce am scris noi.

http://apropomagazin.md/2010/10/21/la-88-de-ani-hotarat-sa-faca-politica/?cat=28

La 88 de ani, hotarat sa faca politica!

Are 88 de ani si, daca obtine un loc in viitorul Parlament, ar putea intra cu usurinta in Cartea Recordurilor drept cel mai in varsta deputat!

Igor Burca are 88 de ani si este mai hotarat ca oricand sa faca politica! Militar de cariera si veteran de razboi, cu cetatenia statului roman, Igor Burca spune ca a venit momentul sa faca ceva mai mult pentru societate. Vrea sa reintoarca tinerii in tara, sa le ofere locuri de munca si sa reabiliteze agricultura. „Tot timpul cat agricultura a fost la un nivel inalt, tara noastra a trait bine si a prosperat economic”, sustine cel mai in varsta candidat la functia de deputat.

Cu o pofta de viata contagioasa, domnul Igor Burca ne-a povestit traseul vietii prin prisma reperelor istorice care l-au marcat. A cunoscut personalitati marcante din domeniu, dar abia acum s-a implicat in viata politica.

S-a nascut la 8 ianuarie 1922, in comuna Lapusna, r. Hancesti, intr-o familie de intelectuali, tatal lui fiind seful oficiului postal, iar mama – profesoara la scoala din localitate. Dupa ce a absolvit clasa intai in sat, s-a mutat cu traiul la Chisinau pentru ca tatal sau fusese promovat in functia de inspector al oficiilor postale din Chisinau ale Postei Romane. A locuit intr-o casa bunelului sau, situata in centrul capitalei si a absolvit Liceul „Aleco Russo” din Chisinau.

Decorat de Traian Basescu

In 1930, tatal sau a fost numit Dirigintele Postei Romane pe judetul Tighina, iar in 1939 a fost decorat de regele Carol II-lea cu medalia „Serviciul Credincios”. „In acea perioada m-am mutat la Bucuresti, unde am intrat la Universitatea Tehnica. In paralel, la 18 ani, lucram intr-un atelier de asamblare a radiourilor. Castigam bine, mi-am luat chiar si o garsoniera. Dupa un an de studii la universitate, am fost chemat la armata. Am fost dus la scoala militara din Barlad, impreuna cu circa patru mii de „teteristi” (asa erau numiti militarii care isi efectuau stagiu militar in termeni redusi – n.r.). Astfel am ajuns in Armata Romana, in grad de plutonier major. In 1944 am fost transferat pe frontul de apus”, isi aminteste domnul Burca.

A revenit la Chisinau in 1944, cand a iesit ordinul de mobilizare a basarabenilor si a primit atunci o noua locuinta, in care, de altfel, locuieste si astazi. „Dupa razboi am lucrat la unitatea militara Buiucani, la Casa Ofiterilor Sovietici, dupa care – in mai multe ateliere de reparatie a utilajului radio”, precizeaza candidatul la functia de deputat, decorat in acest an de Traian Basescu cu ordinul „Virtute Militara”. Veteranul se mandreste, insa, cel mai mult cu faptul ca in 1995, impreuna cu Gheorghe Ghimpu, a fondat „Asociatia Veteranilor de Razboi ai Romaniei” si Partidul National Roman.

Precizam ca domnul Burca se regaseste pe lista Partidului National Liberal.

Sandu OPREA

„O viaţă avem români… şi-o cinste! Deșteptați-vă că am dormit destul!”

Mihai Viteazul

Mihai Viteazul a organizat campania sa la răsarit de Carpați.

La 4 mai 1600, grosul trupelor sale trecea Valea Trotusului; li se vor adauga, curand, oştile boieresti din Muntenia, împreuna cu care efectivele lui nu treceau de 17000 de oameni. La 10 mai, Bacaul fusese cucerit, dupa care, grupată pe 4 coloane, armata, care trecuse muntii se indrepta spre Suceava, de ale carei ziduri se izbisera, fara izbanda, multi asediatori. Cateva zile mai tarziu, la 16 mai, aparatorii  predau cetatea fară luptă lui Mihai Viteazul.

Intre timp, Baba Novac a intrat in lasi, iar in sud cetatile Tighina; Cetatea Alba, Chilia si Ismail s-au alăturat lui Mihai. In numai trei saptamani, intreaga Moldova a fost luata în stăpânire, ostile sale dovedindu-se neputincioase doar in fata zidurilor Hotinului, vechea cetate de la Nistru, unde leremia Movila se refugiase împreună cu o parte a Curţii sale.

Succesul campaniei din Moldova s-a datorat prin graba cu care ostasii Movilestilor au trecut de partea lui Mihai care, aflat aici, stia prea bine ca se afla pe “pamant romanesc”. In punctul cel mai înalt al destinului sau Mihai era intitulat, intr-un hrisov emis la 27 mai 1600, “Domn al Ţarii Romaneşti, Ardealului şi Moldovei” si tot atunci a fost realizat şi binecunoscutul sigiliu pe care figureaza cele trei Ţări Romane surori.

“De la 1600 nici un român n-a mai putut gîndi unirea fără uriaşa lui personalitate, fără paloșul sau securea lui ridicată spre cerul dreptăţii, fără chipul lui de curată si desăvîrșită poezie tragică.” (N.Iorga).

 Statul român la 1600 (Mihai Viteazul). Atlasul pentru istoria
României, 1983

Radu Baltasiu

Acum 412 ani, în vara lui 1600, Mihai Viteazul înscria în genetica acestui spaţiu celebra frază: “şi hotaru Ardealului. Pohta ce-am pohtit: Moldova, Ţara Românească”. Din acest punct de vedere, trecerea în adormire a acestui “nerv” din memoria disponibilă a publicului este una dintre cele mai mari victorii ale Anticulturii începută de ocupaţia comunistă şi reluată cu deosebită forță după 1990, mai cu seamă după 2004. Clasa socială care şi-a luat drept ocupaţie de căpetenie imbecilizarea memoriei se numeşte intelectualitate. Din acest punct de vedere Brucan avea dreptate, el însuşi mare făptuitor al anticulturii (doar îi alerga pe ţărănişti şi pe marii universitari interbelici cu pistolul după 44): ne va trebui multă vreme să ne revenim. Cu o singură mențiune. Hibernarea civică a societăţii româneşti nu se datorează spiritului popular, aşa cum credea el, ci intelectualităţii care “procesează cu deosebită grijă” spiritualitatea românească. Un antidot la îndemână, printre tot mai puţinele, este cartea acad. Ioan

Aurel Pop, Istoria, Adevărul şi Miturile, Virtual 2011 (un scurt preview aici:  http://books.corect.com/ro/books/preview/1487/pdf). E interesant de ştiut că Mihai a fost în penultima serie domnitori care au şinut la respect imperiile şi care au înţeles că, pentru a trece cu românii prin istorie, este nevoie de modernizare prin unire. Încă o menţiune: câţi dintre noi ştiu că statul lui Mihai era atât de întins în Maramureş şi Bucovina încât ieşea efectiv de pe hartă? – cazul “Unirea ţărilor române sub Mihai-vodă viteazul” – Atlas pentru istoria României, coord. Acad. Şt. Pascu, Bucureşti, 1983.

Şi mai era o idee. Toţi marii domnitori, fără excepţie, au înţeles că o societate modernă cu inițiativă în istorie se ţine,  cu inițiativă culturală, comercială, militară, geopolitică. Iniţiativa în istorie ca şi condiţie a modernităţii este strălucit lămurită de Iorga în Bizanţ după Bizanţ, când Principatele au preluat ştafeta statului de cultură de la Imperiul Bizantin pentru mai bine de 300 de ani. Mi-ar fi plăcut, desigur, să pot adăuga şi teorii mai recente. Cu câteva excepții, marile noastre gânduri au rămas încremenite instituțional în 1944 pentru a fi aproape definitiv îngropate în puşcăriile comuniste şi la canal în primii 15 ani de dictatură. Ce răzbate azi pentru marea masă, atunci când o mai poate face, e ca lumina focului de sub poduri pentru cerşetori, pentru trecătorii democratizaţi de de-asupra.

SURSE: rbnpress.info