Declaratia de constituire a Consiliului Unirii
Parlamentul Republicii Moldova, exprimînd voinţa Mişcării Democratice de Eliberare Naţională a românilor de la est de Prut, a proclamat, pe 27 august 1991, Independenţa, dorind, în acest fel, să scuture jugul colonial ruso-sovietic şi să deschidă calea spre reîntregirea neamului românesc. Anii ce s-au scurs după proclamarea Independenţei, au demonstrat, însă, că noul stat nu numai că nu-şi realizează obiectivele fixate în Actul din 27 August 1991, ci se îndepărtează de acestea.
Federaţia Rusă nu ne recunoaşte, de fapt, Suveranitatea şi Independenţa. Ea a creat, pe teritoriul RepubliciiMoldova, o enclavă separatistă, pe care o apără cu forţele sale armate de ocupaţie. Rusia consideră că acest pămînt face parte din „lumea rusă”, adică din sfera sa de dominaţie. Rusia sprijină, prin toate mijloacele, forţele şovine din interiorul Republicii Moldova şi încurajează trădătorii infiltraţi în Mişcarea de Eliberare Naţională la sfîrşitul anilor ’80 – începutul anilor 90 ai secolului al XX-lea. Denaturîndu-ne istoria naţională, forţele neoimperiale continuă politica regimului totalitar comunist de a ne impune o identitate falsă.
Înfrîngerea suferită de guvernarea democratică de la Chişinău în războiul din 1992, declanşat de Kremlin împotriva integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, a schimbat raportul de forţe în societatea moldovenească în favoarea forţelor proimpeiale, rusofile, antiindependentiste şi antiromâneşti. Acestea blochează cursul strategic stabilit de RepublicaMoldovaprin Declaraţia de Independenţă. In asemenea situaţie, Consiliul Unirii consideră că salvarea identităţii naţionale, a limbii şi a culturii noastre româneşti poate fi asigurată doar prin reunirea RepubliciiMoldovacu România.
De douăzeci de ani RepublicaMoldovase zbate între Est şi Vest, căutîndu-şi identitatea naţională, ideea naţională, calea şi modelul de dezvoltare. Temelia politico-juridică, pusă la baza statului prin Declaraţia de Independenţă de la 27 august 1991, nu a fost consolidată din cauza guvernărilor antireformatoare, antieuropene, antinaţionale şi românofobe, ce au dominat societatea timp de circa un deceniu şi jumătate. Guvernele democratice, care vin greu la Putere, se dovedesc fragile, incapabile să fortifice fundamentul statului. Guvernările vădit proruseşti au creat regimuri autoritare, dictatoriale, iar anii 1991-93,1998-1999 şi 2009-2012, cu forţe democratice Ia Putere, au fost marcaţi de tensiuni geopolitice, agravate de ingerinţa directă sau indirectă a cercurilor imperiale de la Kremlin, care nu doresc apropierea celui de-al doilea stat românesc de România. Adevărata Istorie a Românilor este mereu atacată şi nu-şi mai găseşte locul în sistemul educaţional.
Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova a consemnat că, fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herta, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a celei din R.A.S.S. Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., încălcînd chiar prerogativele sale constituţionale, a adoptat, la 2 august 1940, “Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldoveneşti unionale”, iar Prezidiul său a emis, la 4 noiembrie 1940, “Decretul cu privire la stabilirea graniţei între R.S.S.Ucraineană şi R.S.S.Moldoveneasca”, acte normative prin care s-a încercat, în absenţa oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii şi apartenenţa noii republici la U.R.S.S.
Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova a luat act de faptul că, în declaraţiile lor, Parlamentele multor state au considerat înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul U.R.S.S. şi Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio şi au cerut lichidarea consecinţelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat şi de Conferinţa internaţionala „Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia”, prin Declaraţia de la Chişinău, adoptată la 28 iunie 1991.
Pornind de la aceste adevăruri, noi, cei care constituim Consiliul Unirii, considerăm că a sosit momentul să declarăm deschis că nu mai dorim să existăm în această nedreptate istorică, de aceea cerem recunoaşterea de către politicienii de pe ambele maluri ale Prutului a dreptului românilor de a fi din nou împreună. Starea în care ne aflăm nu poate dura la infinit.
Consiliul Unirii este o organizaţie de larg consens naţional, care îşi propune să continue efortul Consiliului Naţional al Unirii, fondat la 1 decembrie 1991, ca act de voinţă al unui grup de parlamentari de la Chişinău şi Bucureşti, şi care se declară deschis persoanelor fizice, partidelor politice, asociaţiilor, fundaţiilor şi altor entităţi ale societăţii din întreg spaţiul românesc de pe ambele maluri ale Prutului, precum şi din comunităţile româneşti existente în toată lumea. Consiliul Unirii va promova ideea unităţii naţionale româneşti şi va depune eforturi pentru a convinge guvernanţii de la Chişinău, de la Bucureşti şi factorii politici decidenţi din Vest că această unitate românească înglobează şi interesele strategice ale lumii euroatlantice.
Anul 2012 este un an simbolic – se împlinesc 200 de ani de la anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus. Noi, cei care pledăm pentru revenirea teritoriilor istorice româneşti la Patria-mamă România, vrem să le redăm conaţionalilor încrederea că viaţa lor, împreună cu fraţii români, va fi una bună, sigură, iar copiii lor vor avea un viitor demn.
Unirea trebuie să fie opera noastră, în baza voinţei românilor şi a Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, care ne spune univoc: „REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.”
Chişinău, 29 februarie 2012
În continuare lista persoanelor care au semnat pentru formarea Consiliului Unirii:
S E M N E A Z Ă:
Mircea Druc, membru-fondator şi preşedintele CNU-CNR (Chişinău-Bucureşti 1991- 1992), fondat la 1 decembrie 1991, ca act de voinţă a unui grup de parlamentari de la Chişinău şi Bucureşti
Ilie Ilascu, ex-deputat îin Parlamentele de la Chişinău şi Bucureşti, ex-deţiniut al regimului separatist de la Tiraspol
Ştefan Maimescu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al Consiliului ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, preşedintele Asociaţiei socio-culturale ”Maluri de Prut” din Italia, Republica Moldova
Vladimir Beşleagă, ex-deputat, membru al Uniunii Scriitorilor, membru-fondator al Consiliului Naţional al Unirii-1991,Republica Moldova
Ion Mărgineanu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Lidia Dicusar, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Marin Beleuţă, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Valentin Dolganiuc, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al Consiliului ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Vasile Sajin, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Ion Madan, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al Consiliului ,,Asociaţiei Parlamentul 90”,Republica Moldova
Tudor Negru, ex-deputat, doctor în drept, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”,Republica Moldova
Ion Munteanu, doctor în filozofie, ex-deputat, membru-fondator al Consiliului Naţional al Unirii- 1991, Republica Moldova
Gheorghe Slabu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Mihai Patraş, doctor în economie, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ”Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Mihai Druţă, ex-deputat, membru al ”Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Ion Tănase, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, Republica Moldova
Alexandra Raiu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ”Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Mihai Dimitriu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ”Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Nicolae Misail, ex-deputat, membru al ”Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova
Valentin Mîndîcanu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, Republica Moldova
Anatol Caraman, Sergiu Tătaru, AVR-1992 ”Tiras-Tighina”, Republica Moldova
Vitalia Pavlicenco, ex-deputat, preşedinte, Anatolie Revenco, medic, vicepreşedinte, Alexandra Can, vicepreşedinte, ex-ministru, Iuri-Apostol Andrei, ex-deputat, Partidul Naţional Liberal, Republica Moldova
Alexandru Moşanu, membru de onoare al Academiei Române, preşedintele Parlamentului care a proclamat Independenţa, redactor-şef-fondator al revistei de istorie şi cultură ”Destin Românesc”, Republica Moldova
Valeriu Ciubotaru, preşedinte, Partidul Naţional Român, Republica Moldova
Mircea Rusu, ex-deputat, preşedintele Asociaţiei ”Libera iniţiativă”, Republica Moldova
Eugen Mihalache, vicepreşedinte, Partidul Poporului-Dan Diaconescu, România
Mircea Popescu, Consilier Onorific al Preşedintelui Comisiei de Politică Externă a Senatului României, fost presedinte al Consiliului Mondial Român, SUA
Constantin Tanase, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii ‘91, membru al Asociaţiei “Parlamentul ‘90”, Republica Moldova
Val Butnaru, publicist, scriitor, director al portalului www.union.md, Republica Moldova
Valentina Butnaru, publicistă, preşedintele Societatii ”Limba Noastră cea Română”, Republica Moldova
Sergiu Laşcu, preşedintele Mişcării Naţional-Creştine, Republica Moldova
Gheorghe Viţă, preşedintele Uniunii Românilor din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, Republica Moldova
Palade Gheorghe, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Republica Moldova
Anton Moraru, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Republica Moldova
Alexei Paluţa, preşedintele Asociaţiei ”Tighina”, România
Dumitru Ilinca, preşedintele Asociaţiei moldo-române ”Maluri de Prut”, Italia
Strîmbeanu Andrei, ex-deputat, membru al Uniunii Scriitorilor, Republica Moldova
Traian Vasilcău, scriitor, Republica Moldova
Anatol Vidraşcu, directorul grupului editorial ”Litera”, România-Republica Moldova
Bagiu Ovidiu Ilie, preşedintele ”Asociatiei ”FAPTE”, România
Iulia Deleu, directorul Fundaţiei ,,Dreptul şi Democraţia”, Republica Moldova
Mîndîcanu Virgil, profesor universitar, doctor habilitat, Republica Moldova
Sergiu Afanasiu, preşedintele Asociaţiei Ziariştilor Liberi, Republica Moldova
Ludmila Bolboceanu, preşedintele ”Mişcării femeilor din Moldova pentru combaterea Sărăciei”, Republica Moldova
Alexandru David, preşedintele Comunităţii regilioase ,,Filiala Floreni a Frăţiei ortodoxe Române”, Republica Moldova
Tatiana Balacci, preşedintele Asociaţiei ”Realitate şi Adevăr”, Republica Moldova
Dan Ioan Mariuţa, preşedintele Asociaţiei ”Realitate şi Adevăr”, Alba Iulia, România
Mihai Ciubotaru, preşedintele ”Societăţii scriitorilor români din Basarabia”, Republica Moldova
Eugenia Duca, preşedintele ”Asociaţiei femeilor de afaceri”, Republica Moldova
Vlad Ciorici, preşedinte, Gheorghe Mârzencu, membru ai Asociaţiei obşteşti ”Memoria victimelor regimului totalitar comunist”, Republica Moldova
Maxian Gheorghe, ”Asociaţia oamenilor de ştiinţă, cultura şi artă din Orhei”, Republica Moldova
Victor Zugravu, preşedintele Mişcării Populare ”Solidaritatea”, Republica Moldova
Ţurcanu Timotei, inginer, Republica Moldova
Ion Stafi, istoric, Republica Moldova
Oleg Brega, jurnalist, activist civic, Republica Moldova
Tărnă Nicolae, actor, musician, Republica Moldova
Sergiu Pîrgaru, Accent TV, Republica Moldova
Luminiţa Dumbrăveanu, Asociaţia ”Justice-Studio”, Republica Moldova
Bogdan Ţicală, reprezentantul Asociaţiei „Eternul Maramureş”, România
Tudor Ionescu, reprezentantul Asociaţiei „Noua Dreapta”, România
Marian Clenciu, preşedintele ”Asociaţia culturală Pro Basarabia şi Bucovina”, România
Dacian Dumitrescu, ziarist independent, consilier de presa la “Asociaţia culturală PRO Basarabia si Bucovina”,www.probasarabiasibucovina.ro şi administrator al site-urilor www.romaniacarnavalului.com şi www.romaniataranoastra.eu,România
Ion Maldarescu, Revista “Vatra Noastră Românească”, România
Istrate Ioan Emilian, fotoreporter independent, Reşiţa, judeţul Caraş-Severin, România
Dembiţchi Mihai, pensionar MAI, Republica Moldova
Moisei Iurie, pensionar militar, Republica Moldova
Marin Anatol, profesor de istorie, Republica Moldova
Părintele Ioan Eșanu, Parohia Sfîntul Nicolae, Călărași, Mitropolia Basarabiei, Republica Moldova
LISTA RĂMÎNE DESCHISĂ
Fiecare se poate înscrie expediind un e-mail pe adresa consiliulunirii@gmail.com sau la Adeziuni pe site-ul www.consiliul-unirii.ro
PROCLAMAŢIA
de la Iaşi a
C O N S I L I U L U I N A Ţ I O N A L A L U N I R I I
24 ianuarie 1992
Unul dintre idealurile pentru care a luptat poporul român în istoria sa milenară a fost realizarea unităţii naţional–statale. Aspiraţiile de unitate au fost prezente continuu în întreaga viaţă economică, politică şi culturală a naţiunii, avându-şi temeiul în vieţuirea neîntreruptă pe acelaşi teritoriu, în legăturile multiple şi neîntrerupte ce au existat de-a lungul secolelor între toate regiunile româneşti, în conştiinţa unităţii de origine, neam, limbă, de obiceiuri şi credinţă.
Crearea statului naţional unitar la 1918 a încununat un proces cu rădăcini adânci, ce şi-a găsit expresia supremă în unirea celor trei state româneşti la 1600, sub Mihai Bravul, şi la crearea statului român modern la 1859.
Dezmembrarea statului naţional român în 1940, prin aplicarea prevederilor Pactului Molotov-Ribentrop, a cauzat numeroase suferinţe poporului român. Lichidarea consecinţelor acestui act de violenţă asupra suveranităţii şi integrităţii teritoriale a României poate avea loc doar prin realizarea voinţei întregului popor român de unitate şi independenţă naţională.
Întrunit în convenţie, Consiliul Naţional al Unirii adresează întregii naţiuni române în sfânta zi a Unirii prezenta proclamaţie:
– In baza dreptului popoarelor la autodeterminare şi unitate naţională,
– luând în consideraţie necesitatea restabilirii Statului Naţional Unitar Român în hotarele lui fireşti de la 1 Decembrie 1918, recunoscute prin tratate internaţionale,
– fiind conştienţi de oportunitatea momentului istoric favorabil lichidării consecinţelor Pactului Molotov-Ribbentrop şi ale agresiunii sovietice asupra României, în urma cărora Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa au fost desprinse din corpul ţării – act de violenţă ce a cauzat exodul a peste 800 000 de români, exterminarea şi deportarea în masă a românilor rămaşi sub ocupaţie sovietică, distrugerea sistematică a fiinţei naţionale, a credinţei creştine şi a conştiinţei de neam, precum şi implantarea de populaţie alogenă în teritoriile anexate în scopul dizolvării şi asimilării totale a elementului etnic românesc, stăpân dintotdeauna pe aceste pământuri,
– constatând urmările nefaste ale politicii colonialiste asupra resurselor şi a economiei acestor regiuni, soldate cu menţinerea Basarabiei şi a nordului Bucovinei într-o permanentă stare de subdezvoltare, reducându-se la condiţia de sursă de materii prime – situaţie ce a generat un nivel mediu de trai sub limita sărăciei -,
considerăm că naţiunea română are datoria sacră în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor să înlăture nedreptatea istorică ce i s-a făcut printr-un act de voinţă naţională, care să reîntregească România în frontierele ei fireşti.
Numai o asemenea decizie asumată de către toată suflarea românească în deplină solidaritate prin depăşirea disensiunilor interne de orice natură, precum şi a complexului de inferioritate în raporturile cu statele vecine, poate apropia ziua reunificării Patriei. Numai astfel putem evita efectele dezastruoase asupra economiei şi a calităţii vieţii, dar şi pericolul unui conflict militar cu forţele antinaţionale din aceste teritorii.
Dezagregarea statului sovietic provoacă tendinţe periculoase de restaurare sub o altă mască a aceloraşi structuri imperiale, obligându-ne să adoptăm o decizie similară cu cea din 1918, adică ieşirea imediată a teritoriilor ocupate de sub influenţa vecinilor din est şi reaşezarea României în frontierele ei legitime.
Fiecare român trebuie să-şi găsească locul în Mişcarea Unionistă. Astăzi, la 130 de ani de la prima şedinţă a Parlamentului Principatelor Unite, care a avut loc la Bucureşti, în ziua de 24 ianuarie 1862, istoria face să fim reuniţi într-o şedinţă a parlamentarilor români de la Bucureşti şi Chişinău, sprijiniţi de toate forţele unioniste din toate teritoriile româneşti, pentru a împlini ceea ce vitregiile unui secol ne-au împiedicat să înfăptuim.
Noi nu sărbătorim îngroparea unui imperiu; ci învierea unei naţiuni, întrucât acest secol a demonstrat încă odată că Dumnezeu îşi face istoria sa cu oamenii prin naţiuni şi nu prin imperii.
Preceptul biblic de a-i face aproapelui ceea ce îţi doreşti ţie îl vom aplica faţă de conlocuitorii noştri de alte naţionalităţi. Suntem convinşi că, prin realizarea dezideratului reîntregirii României în conformitate cu normele de drept internaţional, Ţara noastră va deveni un factor stabilizator în această zonă a Europei.
Aşa să ne ajute Dumnezeu.
“Mircea Druc: Reunirea! Altă soluţie nu există”
“VREM REÎNTREGIREA PATRIEI!”
Alocuţiune – București, noiembrie 1991
Alocuţiunea rostită de Mircea DRUC, deputat în parlamentul dela Chișinău, din partea Frontului Popular din Moldova, la 28 noiembrie 1991 în sala Parlamentului României din Dealul Mitropoliei în cadrul ședinței festive, cu participarea deputaților și senatorilor, consacrată aniversării a 73 de ani dela Marea Unirede la 1 Decembrie 1918.
Onorată asistență,
Stimați colegi,
Comemorăm, oarecum liberi, ziua de unu decembrie! Dar …
Nu cred că de dragul retrospectivei. Comemorăm pentru a transforma trecutul în prezent. Şi prezentul în viitor. Trecutul nostru, şi tragic, şi glorios, nu e decât o cale istorică spre ziua de astăzi. Iar prezentul nu e altceva decât un scurt popas în drumul nostru spre un viitor necunoscut.
Nu cred că am putea admite la infinit, ca o parte a naţiunii române să constate cu amărăciune, zicând: “Căci vai de cine-şi pierde ţara/ Ca să şi-o ceară de la voi …”. Aşa cum o făcea marele poet al tuturor românilor înstrăinaţi, ardeleanul Octavian Goga, înainte de Marea Unire din 1918.
Nu cred că un român fără de ţară, “purtând blesteme în cerul gurii drept moştenire din părinţi”, ar putea fi oarecum fericit, tot aşteptând o viaţă de om, ca abia la 50 de ani să-i fie permis să treacă Prutul ca să ajungă să-şi vadă capitala ţării.
Nu cred că vorbele mele v-ar face să bănuiţi că aveţi în faţă un “populist”. Melodramatic şi puţin cam exaltat. Nu, nicidecum! Cu toate că vă întreb retoric: – De ce Mircea Druc, feciorul lui Gheorghe şi Ileana, ţărani români dintr-un judeţ din nordul Basarabiei, fiind ales deputat, de către alegători români, într-o circumscripţie pe pământ românesc, nu poate lua cuvântul în parlamentul României, decât aşa, ocazional? Ca acum, la o aniversare, într-o şedinţă festivă.
Nu cred că cineva, fie dela Chişinău, fie dela Bucureştisau din altă parte ar reuşi să mă convingă că n-ar fi fost cazul să vorbesc aici, acum şi anume aşa. În acest context, unicul reproş, pe care îl admit la adresa mea, e: anticiparea. Da, recunosc: eu cuget şi acţionez ca şi cum reunirea s-ar fi produs deja. Şi mă gândesc la ceea ce avem de făcut mai departe, într-o ţară reîntregită.
Cred însă că adevărul şi libertatea, fără de care ar fi imposibil să ieşim din criză, nu ne pot fi servite pe tavă de cineva din afară. Nici obţinute sub formă de credite nu pot fi. Căci nu există o bancă mondială ce ar da cu împrumut libertate şi adevăr celor captivi. Celor rătăciţi sau induşi în eroare. Adevărul se cere trăit. Iar libertatea cucerită prin luptă. Şi menţinută – cu preţul unei vigilenţe eterne.
Am cedat destul, noi, românii! Explicaţiile şi justificările nu au acum nici un rost. Nu merită prea mare atenţie nici insinuările unor străini ce vor să ne ţină în captivitate, la propriu şi la figurat. Nici frica patologică din oasele românilor nu o putem scoate rapid.
Noi, românii credincioşi, spunem: “Vrem reîntregirea patriei!”. Străinii şi românii timorați vehiculează: “Moscova n-o să ne dea gaz şi petrol”. “Occidentul preferă acest status quo”. “La Kievnici nu vor să audă”. Mai e și Budapesta unde se inventează mereu nişte simetrii. Iarla Chişinău- tactica paşilor mărunţi: unul înainte, doi înapoi. Și, vorba Leonidei Lari, unii se vor “domnitori peste o stână şi trei judeţe”.La Bucureştielitele mai stau la cumpene: ce câştigă cu ideea naţională fiecare partid sau lider politic în parte? Toate acestea sunt premize false. Uşor de combătut: cu argumente de ordin istoric, economic și geopolitic. Cu silogisme, statistici și fapte. Şi le vom combate mereu. Ori de câte ori vom avea ocazia.
Acum vă amintesc doar că avem un singur obiectiv strategic: “Reunirea”.
Iată liantul care ne lipseşte. Pornim pe calea reîntregirii patriei. Vom face să dispară o bună parte din actualele animozităţi, care ne macină pe noi, românii de pretutindeni. Vom crea premizele concilierii. Vom mai tempera egocentrismul şi politicianismul din noi.
“Reunirea!”. Altfel, între Ucraina şi România, va apărea o nouă Irlandă de Nord. Un nou Liban. Un nou Cipru. Nu putem admite libanizarea teritoriilor strămoşeşti, răpite odinioară. Vor avea de pierdut nu numai românii. Nu numai Europa de Est. Ci şi occidentalii, atât de nereceptivi la problemele României nedreptăţite.
De aceea consider necesar şi de urgenţă:
1. Astăzi, mâine parlamentul şi guvernul României să ia poziţie faţă de referendumul din Ucraina. Recunoaşterea Statului Ucrainean în devenire e posibilă numai după soluţionarea problemelor legate de consecinţele pactului Molotov-Ribbentrop, adică după retrocedarea teritoriilor româneşti anexate de către imperiul sovietic.
2. Parlamentul României până la finele acestui an să adopte o lege vizând cetăţenia românilor din fostele colonii sovietice, dând curs astfel apelului celor zece organizaţii care formează Alianţa Naţională “16 decembrie”, apel susţinut şi de grupul parlamentar al Frontului Popular din R. Moldova.
Iată de ce, vin cu rugămintea către toţi românii:
– Să răbdăm măcar şase luni fără acte de violenţă şi exhibiţionism;
– Să se facă alegerile necesare respectând legile şi regula, democraţia şi bunul simţ;
– Să spunem clar, cu fermitate: “Vrem reîntregirea ţării!”.
Ştiu, cineva îmi reproşează chiar în clipa aceasta: ” – Suntem un popor dezamăgit, domnule Druc! Ne-am epuizat. Nu mai putem lupta. Am sacrificat destul!”.
Nu! Nu e adevărat! Niciodată, dar niciodată, timpul nu a fost mai favorabil pentru România ca în prezent. Şi mai avem de dat o luptă. Ultima. Și decisivă. Va fi mai curând o încercare. Un test, la scară naţională. Ca un proces de selecţie naturală. Produsul acestei selecţii vom fi chiar noi, generaţiile de români în viaţă. Şi ne vom împărţi treptat în două seminţii: una, de români care se vor lamenta mereu, cedând în faţa răului… Ca şi ciobanul moldovean din balada “Mioriţa”. Pe aceştia îi vom numi români mioritici şi vom încerca să-i recuperăm. Cea de a doua seminţie va fi a românilor încrezători în viitorul naţiunii şi în Dumnezeu. Aceştia nu vor ceda niciodată. Nici chiar în faţa îngerului ceresc, care ar putea veni să-i anunţe că nu mai este loc şi pentru ei în paradis. Aceşti români vor protesta, cerându-şi dreptul, căci urmează calea adevărului.
Numai reuniți vom reuşi. Pentru început, o altă ieşire din impas nu există. Şi nimeni nu ne poate garanta că vom supravieţui în cea de a treia conflagraţie mondială. De data aceasta o conflagrație economică și ecologică, care ne va cuprinde încurând.
“Reunirea”. Altă soluţie nu există. Medicii şi psihologii cunosc anumite cazuri când oameni schilodiţi se plâng, după mulţi ani, că-i doare cumplit mâna sau piciorul amputat. Psihoterapia decurge anevoios şi suferinţa nu se mai termină. Exact aşa se va întâmpla şi cu naţiunea română dacă va abandona idealul unirii. “Sindromul amputării” nu va dispărea niciodată.
Eu cred: Reîntregirea patriei se va face, fiindcă aşa vrea Dumnezeu. Sunt deja semne că toate neamurile se cam adună, căutându-şi rădăcinile. Instinctul autoconservării ne sugerează tuturor că cea de a doua venire trebuie să ne găsească pe fiecare la vatra strămoşească. Iată de ce, tot mai mulţi dintre acei care ne-au despărţit pe noi românii se vor retrage cu încetul, lăsându-ne să fim din nou împreună. În casa noastră, în credinţa noastră, pe pământul nostru hărăzit de Dumnezeu.
Cred că e timpul să se deprindă o lume toată cu ideea că în curând se vor prezenta în parlamentul Ţării toţi deputaţii, din toate teritoriile strămoşeşti aflate deocamdată sub ocupaţie străină.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
APELUL
Consiliului Naţional al Unirii
Către Naţiunea Română
Fraţi români din Ţară şi de pretutindeni,
Anul 1992 poate fi anul reîntregirii Ţării şi reunirii neamului românesc.
Aceasta este speranţa Consiliului Naţional al Unirii din componenţa căruia fac parte 46 de parlamentari de la Chişinău şi 61 de parlamentari de la Bucureşti ca membri fondatori, la care au aderat:
- Biserica Ortodoxă Română în frunte cu Preafericitul părinte Teoctist; Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române;
- Cartelul Naţional ALFA;
- Liga Studenţilor din România;
- Asociaţia mondială „Pro Basarabia şi Bucovina”;
- Congresul Mondial Românesc
- Societatea culturală „Bucureşti-Chişinău”;
- Frontul Popular din Moldova;
- Liga Democrat-Creştină a Femeilor din Moldova;
- Organizaţia Tineretului Democrat-creştin din Moldova;
- Partidul Naţional-Creştin din Moldova;
- Uniunea Democrat-Creştină din Moldova.
Dezagregarea imperiului sovietic a creat posibilităţi reale în vederea lichidării consecinţelor pactului Molotov-Ribbentrop. Într-un moment unic de renaştere a Europei, în care naţiunile îşi regăsesc identitatea, poporul român nu concepe consolidarea unui alt stat pe teritoriile româneşti ocupate decât ca o formulă de oportunitate politică care să deschidă calea spre reîntregirea neamului românesc.
Acum, la sfârşitul anului 1991, atât de promiţător pentru aspiraţiile românilor, ne adresăm întregii naţiuni urându-i să se regăsească în deplina sa integritate teritorială şi spirituală într-un stat român pe care înaintaşii noştri ni l-au lăsat ca moştenire la 1 Decembrie 1918.
Fie ca cea de a treia generaţie unionistă a românilor, după cele de la 1859 şi 1918, să-şi ducă povara sacrei datorii naţionale până la capăt.
La mulţi ani!
29 decembrie 1991, Iaşi
Colindă şi blestem
Fraţi basarabeni, vin să vă colind
Cu-n vers, cu-n dor sublim.
Izvorît din sufletu-mi senin,
Pentru cei rămaşi pe loc,
Şi pentru cei porniţi la drum…
Dor pentru steaua sfîntă-a lui Isus,
Dor pentru colinda ce încă nu ni s-a mai spus.
Mi-e dor de voi, fraţi şi surori,
Greu loviţi de trădare, erori.
De ce mai staţi încă în noapte
Şi nu vedeţi îndemnul celor zori?
Şi plătiţi cu-al vostru sînge pe agresori,
Pe „eliberatorii” voştri – „eroi nemuritori”,
Iar pe călăi, pe laşi, pe ciocoii vicleni,
I-aţi cocoţat în posturi sus,
Alungînd din sufletele voastre
Pe Domnul nostru sfînt Isus…
Aţi întronat la Chişinău
Pe fariseu – pe cel dezis de Dumnezeu.
Asupra Basarabiei s-a lăsat un mare infern,
Trimis de sus ca suferinţă şi blestem,
Pornind în toate cele patru zări..
Vîrtejul unei crunte înstrăinări
Şi au rămas la bătrîneţe singuri în suferită
Şi mamă, şi tată,
Şi copii orfani cu părinţii încă-n viaţă…
Iar voi, în loc să vă treziţi,
Inversaţi valori şi naşteţi alte obiceiuri
Prin hoteluri şi bordeluri,
Lăsînd pe cei de sus – o haită de tîlhari
Să ne fure chiar şi codrii seculari.
Vă bateţi joc de lucrurile sfinte
De plîng şi se revoltă şi morţii în morminte,
Şi pînă azi urmaţi voi fabula, dar nu morala
Ce de milenii cu sîngele omenirii s-a scris…
De aceea noapte de noapte eu mai plîng în vis
Şi pînă azi mai scriu eu versul Mai lung şi obositor decît demersul
Şi-l rog să mă ia la el pe Eminescu… Iertaţi-mi firea fraţi basarabeni,
Eu drept vă spun
Că-n noaptea asta sfîntă de Crăciun
Voiam să vin la voi cu un colind
Şi-n loc să zic acel colind etern
Am înşirat acest neghiob şi trist poem –
„Colindă şi blestem”
Şi-n ochi mi se învîrte Universul,
Şi tot mai greu îmi scriu eu versul
Şi rog ca să mă ierte Dumnezeu – Cerescul
Şi oricît de greu îmi este ca să cred, eu încă sper
Şi vin eu către voi cu acest îndemn:
– Fraţilor, rămîneţi fraţi,
Uniţi-vă şi nu dezbinaţi!
Să ne unim cu toţii într-un singur Front,
într-o singură mişcare –
Partidul „A Basarabiei Salvare”
Şi atunci voi scrie pentru voi
Acel multaşteptat colind etern –
„Colindul fără de blestem”
Ştefan Maimescu, jurnalist Cittadella, Italia, 25 decembrie 2008
Loading ...