Consiliul Unirii

Unirea Face Puterea

Program si Istoric

Declaratia de constituire a Consiliului Unirii

Parlamentul Republicii Moldova, exprimînd voinţa Mişcării Democratice de Eliberare Naţională a românilor de la est de Prut, a proclamat, pe 27 august 1991, Independenţa, dorind, în acest fel, să scuture jugul colonial ruso-sovietic şi să deschidă calea spre reîntregirea neamului românesc. Anii ce s-au scurs după proclamarea Independenţei, au demonstrat, însă, că noul stat nu numai că nu-şi realizează obiectivele fixate în Actul din 27 August 1991, ci se îndepărtează de acestea.

Federaţia Rusă nu ne recunoaşte, de fapt, Suveranitatea şi Independenţa. Ea a creat, pe teritoriul RepubliciiMoldova, o enclavă separatistă, pe care o apără cu forţele sale armate de ocupaţie. Rusia consideră că acest pămînt face parte din „lumea rusă”, adică din sfera sa de dominaţie. Rusia sprijină, prin toate mijloacele, forţele şovine din interiorul Republicii Moldova şi încurajează trădătorii infiltraţi în Mişcarea de Eliberare Naţională la sfîrşitul anilor ’80 – începutul anilor 90 ai secolului al XX-lea. Denaturîndu-ne istoria naţională, forţele neoimperiale continuă politica regimului totalitar comunist de a ne impune o identitate falsă.

Înfrîngerea suferită de guvernarea democratică de la Chişinău în războiul din 1992, declanşat de Kremlin împotriva integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, a schimbat raportul de forţe în societatea moldovenească în favoarea forţelor proimpeiale, rusofile, antiindependentiste şi antiromâneşti. Acestea blochează cursul strategic stabilit de RepublicaMoldovaprin Declaraţia de Independenţă. In asemenea situaţie, Consiliul Unirii consideră că salvarea identităţii naţionale, a limbii şi a culturii noastre româneşti poate fi asigurată doar prin reunirea RepubliciiMoldovacu România.

De douăzeci de ani RepublicaMoldovase zbate între Est şi Vest, căutîndu-şi identitatea naţională, ideea naţională, calea şi modelul de dezvoltare. Temelia politico-juridică, pusă la baza statului prin Declaraţia de Independenţă de la 27 august 1991, nu a fost consolidată din cauza guvernărilor antireformatoare, antieuropene, antinaţionale şi românofobe, ce au dominat societatea timp de circa un deceniu şi jumătate. Guvernele democratice, care vin greu la Putere, se dovedesc fragile, incapabile să fortifice fundamentul statului. Guvernările vădit proruseşti au creat regimuri autoritare, dictatoriale, iar anii 1991-93,1998-1999 şi 2009-2012, cu forţe democratice Ia Putere, au fost marcaţi de tensiuni geopolitice, agravate de ingerinţa directă sau indirectă a cercurilor imperiale de la Kremlin, care nu doresc apropierea celui de-al doilea stat românesc de România. Adevărata Istorie a Românilor este mereu atacată şi nu-şi mai găseşte locul în sistemul educaţional.

Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova a consemnat că, fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herta, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a celei din R.A.S.S. Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., încălcînd chiar prerogativele sale constituţionale, a adoptat, la 2 august 1940, “Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldoveneşti unionale”, iar Prezidiul său a emis, la 4 noiembrie 1940, “Decretul cu privire la stabilirea graniţei între R.S.S.Ucraineană şi R.S.S.Moldoveneasca”, acte normative prin care s-a încercat, în absenţa oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii şi apartenenţa noii republici la U.R.S.S.

Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova a luat act de faptul că, în declaraţiile lor, Parlamentele multor state au considerat înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul U.R.S.S. şi Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio şi au cerut lichidarea consecinţelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat şi de Conferinţa internaţionala „Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia”, prin Declaraţia de la Chişinău, adoptată la 28 iunie 1991.

Pornind de la aceste adevăruri, noi, cei care constituim Consiliul Unirii, considerăm că a sosit momentul să declarăm deschis că nu mai dorim să existăm în această nedreptate istorică, de aceea cerem recunoaşterea de către politicienii de pe ambele maluri ale Prutului a dreptului românilor de a fi din nou împreună. Starea în care ne aflăm nu poate dura la infinit.

Consiliul Unirii este o organizaţie de larg consens naţional, care îşi propune să continue efortul Consiliului Naţional al Unirii, fondat la 1 decembrie 1991, ca act de voinţă al unui grup de parlamentari de la Chişinău şi Bucureşti, şi care se declară deschis persoanelor fizice, partidelor politice, asociaţiilor, fundaţiilor şi altor entităţi ale societăţii din întreg spaţiul românesc de pe ambele maluri ale Prutului, precum şi din comunităţile româneşti existente în toată lumea. Consiliul Unirii va promova ideea unităţii naţionale româneşti şi va depune eforturi pentru a convinge guvernanţii de la Chişinău, de la Bucureşti şi factorii politici decidenţi din Vest că această unitate românească înglobează şi interesele strategice ale lumii euroatlantice.

Anul 2012 este un an simbolic – se împlinesc 200 de ani de la anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus. Noi, cei care pledăm pentru revenirea teritoriilor istorice româneşti la Patria-mamă România, vrem să le redăm conaţionalilor încrederea că viaţa lor, împreună cu fraţii români, va fi una bună, sigură, iar copiii lor vor avea un viitor demn.

Unirea trebuie să fie opera noastră, în baza voinţei românilor şi a Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, care ne spune univoc: „REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.”

Chişinău, 29 februarie 2012

În continuare lista persoanelor care au semnat pentru formarea Consiliului Unirii:

S E M N E A Z Ă:

Mircea Druc, membru-fondator şi preşedintele CNU-CNR (Chişinău-Bucureşti 1991- 1992), fondat la 1 decembrie 1991, ca act de voinţă a unui grup de parlamentari de la Chişinău şi Bucureşti

Ilie Ilascu, ex-deputat îin Parlamentele de la Chişinău şi Bucureşti, ex-deţiniut al regimului separatist de la Tiraspol

Ştefan Maimescu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al Consiliului ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, preşedintele Asociaţiei socio-culturale ”Maluri de Prut” din Italia, Republica Moldova

Vladimir Beşleagă, ex-deputat, membru al Uniunii Scriitorilor, membru-fondator al Consiliului Naţional al Unirii-1991,Republica Moldova

Ion Mărgineanu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Lidia Dicusar, ex-deputat,  membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Marin Beleuţă, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Valentin Dolganiuc, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al Consiliului ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Vasile Sajin, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Ion Madan, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al Consiliului ,,Asociaţiei Parlamentul 90”,Republica Moldova

Tudor Negru, ex-deputat,  doctor în drept, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”,Republica Moldova

Ion Munteanu, doctor în filozofie, ex-deputat, membru-fondator al Consiliului Naţional al Unirii-         1991, Republica Moldova

Gheorghe Slabu, ex-deputatmembru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ,,Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Mihai Patraş, doctor în economie, ex-deputatmembru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ”Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Mihai Druţă, ex-deputatmembru al ”Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Ion Tănase, ex-deputatmembru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, Republica Moldova

Alexandra Raiu, ex-deputatmembru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ”Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Mihai Dimitriu, ex-deputatmembru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al ”Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Nicolae Misail, ex-deputatmembru al ”Asociaţiei Parlamentul 90”, Republica Moldova

Valentin Mîndîcanu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, Republica Moldova

Anatol Caraman, Sergiu Tătaru, AVR-1992 ”Tiras-Tighina”, Republica Moldova

Vitalia Pavlicenco, ex-deputat, preşedinte, Anatolie Revenco, medic, vicepreşedinte, Alexandra Can, vicepreşedinte, ex-ministru, Iuri-Apostol Andrei, ex-deputat, Partidul Naţional Liberal, Republica Moldova

Alexandru Moşanu, membru de onoare al Academiei Române, preşedintele Parlamentului care a proclamat Independenţa, redactor-şef-fondator al revistei de istorie şi cultură ”Destin Românesc”, Republica Moldova

Valeriu Ciubotaru, preşedinte, Partidul Naţional Român, Republica Moldova

Mircea Rusu, ex-deputat, preşedintele Asociaţiei ”Libera iniţiativă”, Republica Moldova

Eugen Mihalache, vicepreşedinte, Partidul Poporului-Dan Diaconescu, România

Mircea Popescu, Consilier Onorific al Preşedintelui Comisiei de Politică Externă a Senatului României, fost presedinte al Consiliului Mondial Român, SUA

Constantin Tanase, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii ‘91, membru al Asociaţiei “Parlamentul ‘90”, Republica Moldova

Val Butnaru, publicist, scriitor, director al portalului www.union.mdRepublica Moldova

Valentina Butnaru, publicistă, preşedintele Societatii ”Limba Noastră cea Română”, Republica Moldova

Sergiu Laşcu, preşedintele Mişcării Naţional-Creştine, Republica Moldova

Gheorghe Viţă, preşedintele Uniunii Românilor din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, Republica Moldova

Palade Gheorghe, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Republica Moldova

Anton Moraru, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Republica Moldova

Alexei Paluţa, preşedintele Asociaţiei ”Tighina”, România

Dumitru Ilinca, preşedintele Asociaţiei moldo-române ”Maluri de Prut”, Italia

Strîmbeanu Andrei, ex-deputat, membru al Uniunii Scriitorilor, Republica Moldova

Traian Vasilcău, scriitor, Republica Moldova

Anatol Vidraşcu, directorul grupului editorial ”Litera”, România-Republica Moldova

Bagiu Ovidiu Ilie, preşedintele ”Asociatiei ”FAPTE”, România

Iulia Deleu, directorul Fundaţiei ,,Dreptul şi Democraţia”, Republica Moldova

Mîndîcanu Virgil, profesor universitar, doctor habilitat, Republica Moldova

Sergiu Afanasiu, preşedintele Asociaţiei Ziariştilor Liberi, Republica Moldova

Ludmila Bolboceanu, preşedintele ”Mişcării femeilor din Moldova pentru combaterea Sărăciei”, Republica Moldova

Alexandru David, preşedintele Comunităţii regilioase ,,Filiala Floreni a Frăţiei ortodoxe Române”, Republica Moldova

Tatiana Balacci, preşedintele Asociaţiei ”Realitate şi Adevăr”, Republica Moldova

Dan Ioan Mariuţa, preşedintele Asociaţiei ”Realitate şi Adevăr”, Alba Iulia, România

Mihai Ciubotaru, preşedintele ”Societăţii scriitorilor români din Basarabia”, Republica Moldova

Eugenia Duca, preşedintele ”Asociaţiei femeilor de afaceri”, Republica Moldova

Vlad Ciorici, preşedinte, Gheorghe Mârzencu, membru ai Asociaţiei obşteşti ”Memoria victimelor regimului totalitar comunist”, Republica Moldova

Maxian Gheorghe, ”Asociaţia oamenilor de ştiinţă, cultura şi artă din Orhei”, Republica Moldova

Victor Zugravu, preşedintele Mişcării Populare ”Solidaritatea”, Republica Moldova

Ţurcanu Timotei, inginer, Republica Moldova

Ion Stafi, istoric, Republica Moldova

Oleg Brega, jurnalist, activist civic, Republica Moldova

Tărnă Nicolae, actor, musician, Republica Moldova

Sergiu Pîrgaru, Accent TV, Republica Moldova

Luminiţa Dumbrăveanu, Asociaţia ”Justice-Studio”, Republica Moldova

Bogdan Ţicală, reprezentantul Asociaţiei „Eternul Maramureş”, România

Tudor Ionescu, reprezentantul Asociaţiei „Noua Dreapta”, România

Marian Clenciu, preşedintele ”Asociaţia culturală Pro Basarabia şi Bucovina”, România

Dacian Dumitrescu, ziarist independent, consilier de presa la “Asociaţia culturală PRO Basarabia si Bucovina”,www.probasarabiasibucovina.ro şi administrator al site-urilor www.romaniacarnavalului.com şi www.romaniataranoastra.eu,România

Ion Maldarescu, Revista “Vatra Noastră Românească”, România

Istrate Ioan Emilian, fotoreporter independent, Reşiţa, judeţul Caraş-Severin, România

Dembiţchi Mihai, pensionar MAI, Republica Moldova

Moisei Iurie, pensionar militar, Republica Moldova

Marin Anatol, profesor de istorie, Republica Moldova

Părintele Ioan Eșanu, Parohia Sfîntul Nicolae, Călărași, Mitropolia Basarabiei, Republica Moldova

LISTA RĂMÎNE DESCHISĂ

Fiecare se poate înscrie expediind un e-mail pe adresa consiliulunirii@gmail.com sau la Adeziuni pe site-ul www.consiliul-unirii.ro

PROCLAMAŢIA

de la Iaşi a

C O N S I L I U L U I   N A Ţ I O N A L   A L   U N I R I I

24 ianuarie 1992

Unul dintre idealurile pentru care a luptat poporul român în istoria sa milenară a fost realizarea unităţii naţional–statale. Aspiraţiile de unitate au fost prezente continuu în întreaga viaţă economică, politică şi culturală a naţiunii, avându-şi temeiul în vieţuirea neîntreruptă pe acelaşi teritoriu, în legăturile multiple şi neîntrerupte ce au existat de-a lungul secolelor între toate regiunile româneşti, în conştiinţa unităţii de origine, neam, limbă, de obiceiuri şi credinţă.

Crearea statului naţional unitar la 1918 a încununat un proces cu rădăcini adânci, ce şi-a găsit expresia supremă în unirea celor trei state româneşti la 1600, sub Mihai Bravul, şi la crearea statului român modern la 1859.

Dezmembrarea statului naţional român în 1940, prin aplicarea prevederilor Pactului Molotov-Ribentrop, a cauzat numeroase suferinţe poporului român. Lichidarea consecinţelor acestui act de violenţă asupra suveranităţii şi integrităţii teritoriale a României poate avea loc doar prin realizarea voinţei întregului popor român de unitate şi independenţă naţională.

Întrunit în convenţie, Consiliul Naţional al Unirii adresează întregii naţiuni române în sfânta zi a Unirii prezenta proclamaţie:

– In baza dreptului popoarelor la autodeterminare şi unitate naţională,

– luând în consideraţie necesitatea restabilirii Statului Naţional Unitar Român în hotarele lui fireşti de la 1 Decembrie 1918, recunoscute prin tratate internaţionale,

– fiind conştienţi de oportunitatea momentului istoric favorabil lichidării consecinţelor Pactului Molotov-Ribbentrop şi ale agresiunii sovietice asupra României, în urma cărora Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa au fost desprinse din corpul ţării – act de violenţă ce a cauzat exodul a peste 800 000 de români, exterminarea şi deportarea în masă a românilor rămaşi sub ocupaţie sovietică, distrugerea sistematică a fiinţei naţionale, a credinţei creştine şi a conştiinţei de neam, precum şi implantarea de populaţie alogenă în teritoriile anexate în scopul dizolvării şi asimilării totale a elementului etnic românesc, stăpân dintotdeauna pe aceste pământuri,

– constatând urmările nefaste ale politicii colonialiste asupra resurselor şi a economiei acestor regiuni, soldate cu menţinerea Basarabiei şi a nordului Bucovinei într-o permanentă stare de subdezvoltare, reducându-se la condiţia de sursă de materii prime – situaţie ce a generat un nivel mediu de trai sub limita sărăciei -,

considerăm că naţiunea română are datoria sacră în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor să înlăture nedreptatea istorică ce i s-a făcut printr-un act de voinţă naţională, care să reîntregească România în frontierele ei fireşti.

Numai o asemenea decizie asumată de către toată suflarea românească în deplină solidaritate prin depăşirea disensiunilor interne de orice natură, precum şi a complexului de inferioritate în raporturile cu statele vecine, poate apropia ziua reunificării Patriei. Numai astfel putem evita efectele dezastruoase asupra economiei şi a calităţii vieţii, dar şi pericolul unui conflict militar cu forţele antinaţionale din aceste teritorii.

Dezagregarea statului sovietic provoacă tendinţe periculoase de restaurare sub o altă mască a aceloraşi structuri imperiale, obligându-ne să adoptăm o decizie similară cu cea din 1918, adică ieşirea imediată a teritoriilor ocupate de sub influenţa vecinilor din est şi reaşezarea României în frontierele ei legitime.

Fiecare român trebuie să-şi găsească locul în Mişcarea Unionistă. Astăzi, la 130 de ani de la prima şedinţă a Parlamentului Principatelor Unite, care a avut loc la Bucureşti, în ziua de 24 ianuarie 1862, istoria face să fim reuniţi într-o şedinţă a parlamentarilor români de la Bucureşti şi Chişinău, sprijiniţi de toate forţele unioniste din toate teritoriile româneşti, pentru a împlini ceea ce vitregiile unui secol ne-au împiedicat să înfăptuim.

Noi nu sărbătorim îngroparea unui imperiu; ci învierea unei naţiuni, întrucât acest secol a demonstrat încă odată că Dumnezeu îşi face istoria sa cu oamenii prin naţiuni şi nu prin imperii.

Preceptul biblic de a-i face aproapelui ceea ce îţi doreşti ţie îl vom aplica faţă de conlocuitorii noştri de alte naţionalităţi. Suntem convinşi că, prin realizarea dezideratului reîntregirii României în conformitate cu normele de drept internaţional, Ţara noastră va deveni un factor stabilizator în această zonă a Europei.

Aşa să ne ajute Dumnezeu.

“Mircea Druc: Reunirea! Altă soluţie nu există”

“VREM REÎNTREGIREA PATRIEI!”

Alocuţiune – București, noiembrie 1991

Alocuţiunea rostită de Mircea DRUC, deputat în parlamentul dela Chișinău, din partea Frontului Popular din  Moldova, la 28 noiembrie 1991 în sala Parlamentului României din Dealul Mitropoliei în cadrul ședinței festive, cu participarea deputaților și senatorilor, consacrată aniversării a 73 de ani dela  Marea Unirede la 1 Decembrie 1918.

Onorată asistență,

Stimați colegi,

Comemorăm, oarecum liberi, ziua de unu decembrie! Dar …

Nu cred că de dragul retrospectivei. Comemorăm pentru a transforma trecutul în prezent. Şi prezentul în viitor. Trecutul nostru, şi tragic, şi glorios, nu e decât o cale istorică spre ziua de astăzi. Iar prezentul nu e altceva decât un scurt popas în drumul nostru spre  un viitor necunoscut.

Nu cred că am putea admite la infinit, ca o parte a naţiunii române să constate cu amărăciune, zicând: “Căci vai de cine-şi pierde ţara/ Ca să şi-o ceară de la voi …”.  Aşa cum o făcea marele poet al tuturor românilor înstrăinaţi, ardeleanul Octavian Goga, înainte de Marea Unire din 1918.

Nu cred că un român fără de ţară, “purtând blesteme în cerul gurii drept moştenire din părinţi”, ar putea fi oarecum fericit, tot aşteptând o viaţă de om, ca abia la 50 de ani să-i fie permis să treacă Prutul ca să ajungă să-şi vadă capitala ţării.

Nu cred că vorbele mele v-ar face să bănuiţi că aveţi în faţă un “populist”. Melodramatic şi puţin cam exaltat. Nu, nicidecum! Cu toate că vă întreb retoric: – De ce Mircea Druc, feciorul lui Gheorghe şi Ileana, ţărani români dintr-un judeţ din nordul Basarabiei, fiind ales deputat, de către alegători români, într-o circumscripţie pe  pământ românesc, nu poate lua cuvântul în parlamentul României, decât aşa, ocazional?  Ca acum,  la o aniversare, într-o şedinţă festivă.

Nu cred că cineva, fie dela Chişinău, fie dela Bucureştisau din altă parte ar reuşi să mă convingă că n-ar fi fost cazul să vorbesc aici, acum şi anume aşa. În acest context, unicul reproş, pe care îl admit la adresa mea, e: anticiparea. Da, recunosc: eu cuget şi acţionez ca şi cum reunirea s-ar fi produs deja. Şi mă gândesc la ceea ce avem de făcut mai departe, într-o ţară reîntregită.

Cred  însă că adevărul şi libertatea, fără de care ar fi imposibil să ieşim din criză, nu ne pot fi servite pe tavă de cineva din afară. Nici obţinute sub formă de credite nu pot fi. Căci nu există o bancă mondială ce ar da cu împrumut libertate şi adevăr celor captivi. Celor rătăciţi sau induşi în eroare. Adevărul se cere trăit. Iar libertatea cucerită prin luptă. Şi menţinută – cu preţul unei vigilenţe eterne.

Am cedat destul, noi, românii! Explicaţiile şi justificările nu au acum nici un rost. Nu merită prea mare atenţie nici insinuările unor străini ce vor să ne ţină în captivitate, la propriu şi la figurat. Nici frica patologică din oasele românilor  nu o putem scoate rapid.

Noi, românii credincioşi, spunem: “Vrem reîntregirea patriei!”. Străinii şi românii timorați vehiculează: “Moscova n-o să ne dea gaz şi petrol”. “Occidentul preferă acest status quo”. “La Kievnici nu vor să audă”. Mai e și  Budapesta unde se inventează mereu nişte simetrii. Iarla Chişinău- tactica paşilor mărunţi: unul înainte, doi înapoi. Și, vorba Leonidei Lari, unii se vor “domnitori peste o stână şi trei judeţe”.La Bucureştielitele mai stau la cumpene: ce câştigă cu ideea naţională fiecare partid sau lider politic în parte? Toate acestea sunt premize false. Uşor de combătut: cu argumente de ordin istoric, economic și geopolitic. Cu silogisme, statistici și fapte. Şi  le vom  combate mereu.  Ori de câte ori vom avea ocazia.

Acum vă amintesc doar că avem un singur obiectiv strategic: “Reunirea”.

Iată liantul care ne lipseşte. Pornim pe calea reîntregirii patriei. Vom face să dispară o bună parte din actualele animozităţi, care ne macină pe noi, românii de pretutindeni. Vom crea premizele concilierii. Vom mai tempera egocentrismul şi politicianismul  din noi.

“Reunirea!”. Altfel, între Ucraina şi România, va apărea o nouă Irlandă de Nord. Un nou Liban. Un nou Cipru. Nu putem admite libanizarea teritoriilor strămoşeşti, răpite odinioară. Vor avea de pierdut nu numai românii. Nu numai Europa de Est. Ci şi occidentalii, atât de nereceptivi la problemele României nedreptăţite.

De aceea consider necesar şi de urgenţă:

1. Astăzi, mâine parlamentul şi guvernul României să ia poziţie faţă de referendumul din Ucraina. Recunoaşterea Statului Ucrainean în devenire e posibilă numai după soluţionarea problemelor legate de consecinţele pactului Molotov-Ribbentrop, adică după retrocedarea teritoriilor româneşti anexate de către imperiul sovietic.

2. Parlamentul României până la finele acestui an să adopte o lege vizând cetăţenia românilor din fostele colonii sovietice, dând curs astfel apelului celor zece organizaţii care formează Alianţa Naţională “16 decembrie”, apel susţinut şi de grupul parlamentar al Frontului Popular din  R. Moldova.

Iată de ce, vin cu rugămintea către toţi românii:

– Să răbdăm măcar şase luni fără acte de violenţă şi exhibiţionism;

– Să se facă alegerile necesare respectând legile şi regula, democraţia şi bunul simţ;

– Să spunem clar, cu fermitate: “Vrem reîntregirea ţării!”.

Ştiu, cineva îmi reproşează chiar în clipa aceasta:  ” – Suntem un popor dezamăgit, domnule Druc! Ne-am epuizat. Nu mai putem lupta. Am sacrificat destul!”.

Nu! Nu e adevărat! Niciodată, dar niciodată, timpul nu a fost mai favorabil pentru România ca în prezent. Şi mai avem de dat o luptă. Ultima. Și decisivă. Va fi mai curând o încercare. Un test, la scară naţională. Ca un proces de selecţie naturală. Produsul acestei selecţii vom fi chiar noi, generaţiile de români în viaţă. Şi ne vom împărţi treptat în două seminţii: una, de români care se vor lamenta mereu, cedând în faţa răului… Ca şi ciobanul moldovean din balada “Mioriţa”. Pe aceştia îi vom numi români mioritici şi vom încerca să-i recuperăm. Cea de a doua seminţie va fi a românilor încrezători în viitorul naţiunii şi în Dumnezeu. Aceştia nu vor ceda niciodată. Nici chiar în faţa îngerului ceresc, care ar putea veni să-i anunţe că nu mai este loc şi pentru ei în paradis. Aceşti români vor protesta, cerându-şi dreptul, căci urmează calea adevărului.

Numai reuniți  vom reuşi. Pentru început, o altă ieşire din impas nu există. Şi nimeni nu ne poate  garanta că vom supravieţui în cea de a treia conflagraţie mondială. De data aceasta o conflagrație economică și ecologică,  care ne va cuprinde încurând.

“Reunirea”. Altă soluţie nu există. Medicii şi psihologii cunosc anumite cazuri când oameni schilodiţi se plâng, după mulţi ani, că-i doare cumplit mâna sau piciorul amputat. Psihoterapia decurge anevoios şi suferinţa nu se mai termină. Exact aşa se va întâmpla şi cu naţiunea română dacă va abandona idealul unirii. “Sindromul amputării” nu va dispărea niciodată.

Eu cred: Reîntregirea patriei se va face, fiindcă aşa vrea Dumnezeu. Sunt deja semne că toate neamurile se cam adună, căutându-şi rădăcinile. Instinctul autoconservării ne sugerează tuturor că cea de a doua venire trebuie să ne găsească pe fiecare la vatra strămoşească. Iată de ce, tot mai mulţi dintre acei care ne-au despărţit pe noi românii se vor retrage cu încetul, lăsându-ne să fim din nou împreună. În casa noastră, în credinţa noastră, pe pământul nostru hărăzit de Dumnezeu.

Cred că e timpul să se deprindă o lume toată cu ideea că în curând se vor prezenta în parlamentul Ţării toţi deputaţii, din toate teritoriile strămoşeşti aflate deocamdată sub ocupaţie străină.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

APELUL

Consiliului Naţional al Unirii

Către Naţiunea Română

Fraţi români din Ţară şi de pretutindeni,

Anul 1992 poate fi anul reîntregirii Ţării şi reunirii neamului românesc.

Aceasta este speranţa Consiliului Naţional al Unirii din componenţa  căruia  fac parte 46 de parlamentari de la Chişinău şi  61 de parlamentari de la Bucureşti ca membri fondatori, la care au aderat:

  • Biserica Ortodoxă Română în frunte cu Preafericitul părinte Teoctist; Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române;
  • Cartelul Naţional ALFA;
  • Liga Studenţilor din România;
  • Asociaţia mondială „Pro Basarabia şi Bucovina”;
  • Congresul Mondial Românesc
  • Societatea culturală „Bucureşti-Chişinău”;
  • Frontul Popular din Moldova;
  • Liga Democrat-Creştină a Femeilor din Moldova;
  • Organizaţia Tineretului Democrat-creştin din Moldova;
  • Partidul Naţional-Creştin din Moldova;
  • Uniunea Democrat-Creştină  din Moldova.

Dezagregarea imperiului sovietic a creat posibilităţi reale în vederea  lichidării consecinţelor pactului Molotov-Ribbentrop. Într-un moment unic de renaştere a Europei, în care naţiunile îşi regăsesc identitatea, poporul român nu concepe consolidarea  unui alt stat pe teritoriile româneşti ocupate  decât ca o formulă de oportunitate politică  care să deschidă calea spre reîntregirea neamului românesc.

Acum, la sfârşitul anului 1991, atât de promiţător pentru aspiraţiile românilor, ne adresăm întregii naţiuni urându-i să se regăsească în deplina sa integritate teritorială şi spirituală într-un stat român pe care înaintaşii noştri  ni l-au lăsat  ca moştenire la 1 Decembrie 1918.

Fie ca cea de a treia generaţie unionistă a românilor, după cele de la 1859 şi 1918, să-şi ducă povara  sacrei datorii naţionale până la capăt.

La mulţi ani! 

29 decembrie 1991, Iaşi

Colindă şi blestem

Fraţi basarabeni, vin să vă colind

Cu-n vers, cu-n dor sublim.
Izvorît din sufletu-mi senin,
Pentru cei rămaşi pe loc,
Şi pentru cei porniţi la drum…
Dor pentru steaua sfîntă-a lui Isus,
Dor pentru colinda ce încă nu ni s-a mai spus.
Mi-e dor de voi, fraţi şi surori,
Greu loviţi de trădare, erori.
De ce mai staţi încă în noapte
Şi nu vedeţi îndemnul celor zori?
Şi plătiţi cu-al vostru sînge pe agresori,
Pe „eliberatorii” voştri – „eroi nemuritori”,
Iar pe călăi, pe laşi, pe ciocoii vicleni,
I-aţi cocoţat în posturi sus,
Alungînd din sufletele voastre
Pe Domnul nostru sfînt Isus…
Aţi întronat la Chişinău
Pe fariseu – pe cel dezis de Dumnezeu.
Asupra Basarabiei s-a lăsat un mare infern,
Trimis de sus ca suferinţă şi blestem,
Pornind în toate cele patru zări..
Vîrtejul unei crunte înstrăinări
Şi au rămas la bătrîneţe singuri în suferită
Şi mamă, şi tată,
Şi copii orfani cu părinţii încă-n viaţă…
Iar voi, în loc să vă treziţi,
Inversaţi valori şi naşteţi alte obiceiuri
Prin hoteluri şi bordeluri,
Lăsînd pe cei de sus – o haită de tîlhari
Să ne fure chiar şi codrii seculari.
Vă bateţi joc de lucrurile sfinte
De plîng şi se revoltă şi morţii în morminte,
Şi pînă azi urmaţi voi fabula, dar nu morala
Ce de milenii cu sîngele omenirii s-a scris…
De aceea noapte de noapte eu mai plîng în vis
Şi pînă azi mai scriu eu versul Mai lung şi obositor decît demersul
Şi-l rog să mă ia la el pe Eminescu… Iertaţi-mi firea fraţi basarabeni,
Eu drept vă spun
Că-n noaptea asta sfîntă de Crăciun
Voiam să vin la voi cu un colind
Şi-n loc să zic acel colind etern
Am înşirat acest neghiob şi trist poem –
„Colindă şi blestem”
Şi-n ochi mi se învîrte Universul,
Şi tot mai greu îmi scriu eu versul
Şi rog ca să mă ierte Dumnezeu – Cerescul
Şi oricît de greu îmi este ca să cred, eu încă sper
Şi vin eu către voi cu acest îndemn:
– Fraţilor, rămîneţi fraţi,
Uniţi-vă şi nu dezbinaţi!
Să ne unim cu toţii într-un singur Front,
într-o singură mişcare –
Partidul „A Basarabiei Salvare”
Şi atunci voi scrie pentru voi
Acel multaşteptat colind etern –
„Colindul fără de blestem”

Ştefan Maimescu, jurnalist Cittadella, Italia, 25 decembrie 2008

Loading Facebook Comments ...

1 Comment

Add a Comment
  1. Durlesteanul Unionist

    Anul 2012:
    TERORISMUL OCUPANTILOR RUSOFONI
    CONTRA EST-MOLDOVENILOR
    ———————————————————————–
    de Valeriu Munteanu, deputat in Parlamentul de la Chisinau
    http://vox.publika.md/politica/injunghiati-pentru-limba-romana-258911.html#comment-716611
    —————————————————————————————————————-
    „Un tânăr de 30 de ani a murit, iar altul de 28 de ani se află în stare gravă
    după ce ieri au fost victimele unui atac într-un bar karaoke din Durleşti.
    Tinerii au fost înjunghiați de alţi doi tineri pentru că
    ar fi cântat melodii de dragoste în limba română”,
    am citit cu toţii, de dimineaţă, pe
    arena.md / Luni, 18 iunie 2012 /
    ———————————————————————————————————————–
    Cumplita dramă s-a derulat în barul „Veşca” din Durleşti,
    unde Andrei Burlea (a.n. 1980) și Roman Vitiuc (a.n. 1983)
    cântau piese în limba română,
    iar undeva, alături, Ion Miron (a.n. 1994) şi Vitalie Chetraru (a.n. 1995)
    cântau piese în rusă.

    Melomanii mai tineri, deranjaţi de piesele româneşti, au iscat o ceartă,
    care s-a încheiat cu o bătaie în afara localului,
    după care Burlea și Vitiuc s-au întors în bar şi au continuat să cânte în limba română.
    După un timp, Miron și Chetraru au revenit înarmaţi cu un cuțit şi le-au aplicat
    câteva lovituri lui Burlea și Vitiuc, în urma cărora primul a decedat,
    iar cel de-al doilea se află la spital, într-o stare foarte gravă.

    La prima vedere, am fi putut spune că este doar o banală încăierare huliganică,
    cu deznodământ tragic, dacă nu ar fi fost motivul — interpretarea unor piese în limba română.

    Acest tragic incident ne demonstrează, a câta oară!, că majoritarii, vorbitori de limbă română,
    sunt discriminaţi la ei acasă şi, mai mult de atât, acum devine chiar periculos să vorbeşti
    și să cânți româneşte!

    Astăzi nimeni nu este deranjat în Republica Moldova, atunci când i se vorbeşte în limba rusă,
    în schimb poţi provoca iritarea unora şi chiar mâncărime, când le vorbeşti româneşte.

    Din păcate, după 21 de ani de la eliberarea din mrejele URSS, nu am putut restabili locul
    şi rolul pe care trebuie să-l aibă limba de stat în societatea noastră şi asta pentru că avem încă
    mulţi politicieni, inclusiv în arcul guvernamental, cu o frică patologică de limba română.

    Cei doi tineri agresori sunt născuți, educați și școliți după independență, iar sistemul nostru de învățământ,
    în continuă reformare, nu a fost capabil să-i înveţe, cel puţin, să respecte necondiționat,
    dacă nu vor să iubească, atributele acestui stat: limba, drapelul, stema și imnul —
    elemente indispensabile ale statului nostru și obligatorii pentru a fi respectate
    de către toţi concentăţenii noştri, indiferent de originea etnică.
    —————————————————————————————————–
    N.B.
    1.
    VIDEO: “Va cânta muzică românească în ceruri”
    ziarul ” Timpul” din 19 iunie 2012:
    http://www.timpul.md/articol/video-va-canta-muzica-romaneasca-in-ceruri-34691.html
    / Un articol de: Val. Buda si Nelly Gâştemulte /
    2.
    ziarul ‘Timpul” din 20 iunie 2012:
    “Moldova înjunghiată de „blatneak”: cine e vinovat?
    de Constantin Tanase
    http://www.timpul.md/articol/moldova-injunghiata-de-blatneak-cine-e-vinovat-34720.html
    ————————————————
    si 2 comentarii preluate:

    – “IgorLisenco”:
    blady, vezi povestea mea din comentariu, si asta nu e unica.
    La drept vorbind, am fost si batut de alolingvi de doua ori,
    odata in Balti mai multi ani anterior ( la drept vorbind, sunt chiar originar din Balti),
    si odata in Chisinau, tot pentru limba româna,
    Iar acum chiar ma limitez in a vorbi cu alolingvii in rusa total.
    Crede-ma, eu am fost agresat in situatii destul de inocente,
    iar in situatii de “criza”, betii, distractii, nici nu mai vorbesc,
    acolo chiar ai cele mai mari sanse sa fii, cel putin, zdupacit pentru o vorba in româna.
    Problema exista, si este alimentata de Imperiu, este clar ca buna ziua.

    Atâta timp cât guvernantii nostri se vor ascunde dupa deget si vor lasa treburile
    pe apa sambetei, la voia tolerantilor alde tine, lucrurile vor merge in rau si mai rau…
    —————————————————-
    2.
    – “drivingtheporcelainbus” :

    În anii 60-70, la Chişinău a inceput să revină câte un pic populaţia autohtonă.
    Majoritatea erau studenţii de la facultăţi veniţi de la ţară.
    Ei erau cazaţi în căminele studenţeşti.
    Cei ai Institutului Politehnic erau cazaţi pe strada Florilor.
    “Orăşenii” adică ruşii or moldoveni rusificaţi, câte 10-20, mergeau în cămine
    cu sloganul: “Idiom pizditi maldavan”( mergem să-i batem pe moldoveni ).
    Îi băteau măr. Au fost chiar condamnaţi nişte golani
    care au bătut un baiat şi o fată care se plimbau lânga cămin.
    S-a invocat doar ca un act de huliganism şi nu etnic (bineînţeles).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

What is 11 + 3 ?
Please leave these two fields as-is:
IMPORTANT! To be able to proceed, you need to solve the following simple math (so we know that you are a human) :-)
Consiliul Unirii © 2015 Frontier Theme