De douăzeci de ani Republica Moldova se zbate între Est și Vest, căutîndu-și identitatea națională, calea și modelul de dezvoltare. Temelia pusă la baza statului, prin Declarația de Independență de la 27 august 1991, nu a fost consolidată din cauza guvernărilor retrograde, antieuropene, antinaționale şi românofobe, care au dominat timp de 14 din cei 20 de ani societatea. Guvernările democratice, care vin cu greu la Putere, se dovedesc precare, fărîmițate, se pierd în lupte intestine și nu pot reclădi fundamentul statului. Practicile din anii cu guvernări vădit prorusești au fost marcate de regimuri totalitare, dictatoriale, în timp ce practicile din 1992-93, 1999 și 2009-2012, cu forțe aparent democratice la Putere, au fost marcate de haos și tensiuni geopolitice, adîncite prin ingerința directă sau indirectă a cercurilor imperiale de la Kremlin, care nu doresc apropierea de România, a celui de-al doilea stat românesc. Și menținerea regimului separatist de la Tiraspol, protejat de armata a 14-a rusă de ocupație, staționată în stînga Nistrului pentru servirea intereselor imperiale, face parte din aceste scenarii antiromânești.
Întreaga societate a așteptat și s-a mobilizat pentru o alternativă democratică la putere. De aproape trei ani se dă o luptă acerbă atît între Puterea necomunistă și Opoziția comunisto-capitalistă pe de o parte, cît și în interiorul coaliției de guvernămînt, pe de altă parte. Aceasta are loc din cauza lipsei Legii Lustrației și a faptului că mai mulți lideri politici par șantajabili, dar și pentru că nimeni dintre ei nu crede în atare structură statală și o devastează continuu, pentru a fi ”cetățeni bogați și onorabili” cînd acest stat va dispărea.
În pofida sprijinului european, statul nu capătă consistență. Nici factorii vestici, din păcate, încă nu au curajul politic să vadă adevărul curat – Republica Moldova e un stat creat artificial, fără tradiții de statalitate, fără surse de existență, prins în menghina ruso-vestică, fără perspectiva de a le oferi cetățenilor oportunități de dezvoltare și afirmare. Tocmai de aceea, peste un milion din conaționali au părăsit și continuă să părăsească masiv baștina, plecînd în căutarea mijloacelor de supraviețuire.
Noi salutăm, apreciem și dorim să asigurăm continuitate, prin formarea Consiliului Unirii cu România, creat prin semnăturile a 100 de deputați din cele două state românești, în ianuarie 1991. Îi invităm pe toți cei care rămîn și azi pe pozițiile de atunci să se alăture și să contribuie la reanimarea spiritului Consiliului Național al Unirii.
Noi, reprezentanți ai sectorului asociativ, împreună cu membri ai unor formațiuni politice, cu persoane cunoscute în societate, care se situează pe poziții unioniste, considerăm că a venit timpul să se recunoască deschis că această stare nu poate dura la infinit.
Nici după rezolvarea eventuală a ”crizei politice”, a alegerii șefului statului celui de-al doilea stat românesc – acum sau după noi alegeri anticipate – nu se va instaura liniștea și nici certitudinea într-un viitor și prosperitate pentru familiile locuitorilor de pe malul drept al Prutului. Nimic din ce a fost dezlipit nu forța nu poate rămîne așa și nimic din ce a fost lipit cu forța nu poate rămîne la fel. Nu putem făuri un al doilea stat românesc viabil pentru că s-a mers împotriva lui Dumnezeu, cînd, din trupul unei țări se tot încearcă a se mai construi unul. Împărtășim pe deplin justețea cuvintelor ”Ne vom salva doar revenind la românism și realizînd reîntregirea neamului românesc”.
Noi avem acest curaj de a spune adevărul și de a le cere guvernanților să se gîndească la opțiunea încurajării populației să părăseasca tarele trecutului antiromânesc, să se angajeze într-un proiect menit să conducă spre reîntregirea neamului românesc de pe malurile Prutului.
Suntem siguri că acesta este adevărul, pentru care trebuie să manifestăm unitate și curaj. Avem această convingere creștină în suflet și în inimă, în conștiință și în rațiune. Este vorba de curajul de a lupta pentru adevărul istoric, pe care îl calcă în picioare cei care astăzi ies în stradă și vor să îi readucă pe satrapii bolșevici, antiromâni, la putere.
Acest an, 2012, este unul profund simbolic. Noi, cei care pledăm pentru revenirea teritoriilor istorice românești la Patria-mamă România, vrem să aducem în memoria și sufletele cetățenilor încrederea că viața lor împreună cu frații români va fi una bună, sigură și copiii lor vor avea un viitor demn.
Pornind de la aceste considerente, anunțăm crearea Grupului de inițiativă pentru formarea, în Republica Moldova, a Consiliului Unirii, ce va acționa în vederea convingerii populației, a Parlamentelor și Guvernelor de la Chișinău și de la București că Unirea trebuie să fie opera noastră, în baza voinței românilor și a Declarației de Independență a Republicii Moldova, care ne spune univoc: ”REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ȘI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ȘI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ȘI VIITORUL FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ȘI NĂZUINȚELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAȚIUL ISTORIC ȘI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAȚIONALE.”
Unirea cu România nu trebuie cerșită nici de la Moscova, nici de la Bruxelles, nici de la Bucureşti, nici de la Chişinău – Unirea trebuie să o facem noi!
Chișinău, 14 februarie 2012
Loading ...