ADEVĂRURI PE O FRUNZĂ…
„Cand dai, la inceput, dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat, dai din ceea ce eşti”
MANIFEST DE UNIRE
În anul 2012 se împlinesc două secole de la ruperea Basarabiei din trupul vechii Moldove.
Două secole de nedreptate.
Două secole de străinie.
Forumul Românilor de Pretutindeni susţine proiectul propus de FDRM, ca acesta să se realizeze cu ajutorul societăţii civile, al partidelor şi al concetăţenilor noştri, dar care, se subliniase, în documentul respectiv, nu va putea fi înfăptuit decât cu concursul nemijlocit al celor două guverne – al României şi al Republicii Moldova, şi anume: înlăturarea consecinţelor Tratatului de la 1812 dintre Kutuzov şi marele vizir Ahmet Paşa, devenit, în 1939, Tratatul Ribbentrop-Molotov.
Toate statele lumii au condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov. Dar pe noi, nu atât asta ar trebui să ne preocupe, cât anularea consecinţelor acestei înţelegeri de sfârtecare a României de către Hitler şi Stalin. Iar înlăturarea acelor consecinţe depinde doar de noi, de cei despărţiţi, cărora li s-a impus să locuiască în state diferite.
Problema Basarabiei nu mai constituie subiect de litigiu dintre România şi Rusia sau dintre România şi URSS, ci unul dintre România şi Republica Moldova. Adică dintre noi şi noi.
Din păcate, chiar dacă Pactul Ribbentrop-Molotov nu mai constituie o actualitate, el mai este înfipt în noi. De acolo, trebuie scos mai întâi.
Istorici „de-ai noştri”, şi nu străini, sar în apărarea acestui Pact criminal, cu afirmaţii bizare, ca cea inserată în Enciclopedia „Republica Moldova”, apărută în 2008 (la pagina 185): „… 28 iunie 1940 e un an de restabilire a statalităţii moldoveneşti”.
FRP propune, crearea unei Comisii românoromâne sau, dacă vreţi, moldo-române, la nivel guvernamental, sau pe lângă cei doi preşedinţi, care s-ar numi: Comisia de lichidare a Consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov, care să elaboreze un plan de acţiuni concrete (din proiectul înaintat de către For, celor două guverne, a fost realizat doar unul: scoaterea sârmei ghimpate de pe Prut).
Nu trebuie să aşteptăm de la alţii să ne facă dreptate.
Dreptatea trebuie să ne-o facem chiar noi.
Mereu se vor găsi argumente, pentru tergiversarea mult aşteptatului moment – acela de a fi împreuna.
De vreo 20 de ani, ni se spune că momentul unirii încă n-a sosit, iar conjunctura nu e favorabilă. Dar care state, atunci când s-au unificat, au avut conjuncturi favorabile?!…
Conjuncturile depind, în primul rînd, de voinţa popoarelor care vor să-şi schimbe destinul, şi nu de cele care doresc să perpetueze o nedreptate.
Momentul a sosit.
Acesta, nu mai poate fi amânat.
Nimeni nu ne poate impune, să facem altfel decât aşa cum dorim. Atâta vreme cât nu vom realiza Unirea, nici uneia dintre ţările noastre nu-i va merge bine.
Avem o singură istorie, o singură Dunăre, o singura limbă şi un singur Dumnezeu!
Avem o singură Ţară şi ea se cheamă România!
Ar fi un mare păcat ca prin mijlocul ei să mai treacă sârma ghimpată, însemnându-i frontierele despărţitoare.
De poporul român depinde pe unde vor trece, mâine, graniţele U.E.: pe râul Prut, pe râul Nistru, sau chiar dincolo de el.
Este o misiune a istoriei de care poporul român trebuie să fie mândru şi pe deplin responsabil!
Să ne regăsim, mai întâi, în România, iar împreună cu ea – şi-n Uniunea Europeană.
E unica noastră şansă.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Nicolae DABIJA
Preşedinte de onoare al “WORLDWIDE ROMANIAN FORUM”
(Forumul Românilor de Pretutindeni)
Vatra Noastră Românească. Anul XII – Nr.6(27) – APRILIE-IUNIE 2012
Loading ...