Pe 1 aprilie 1941, trupele sovietice au executat fara mila un numar de aproximativ 3.000 de civili romani, locuitori de pe Valea Siretului, care incercau sa se retraga din Bucovina de Nord, anexata de rusi, in teritoriile noastre.
Pe 28 iunie 1940, urmare a unui ultimatum adresat Romaniei de catre Uniunea Sovietica, administratia civila si militara a tarii noastre a fost obligata sa se retraga din Basarabia si din partea nordica a Bucovinei. Imediat, in haosul creat, sute de familii romanesti au incercat sa treaca in Bucovina, ce nu fusese anexata de sovietici, dar s-au lovit de refuzul noii autoritati de la Moscova, care a dat ordin ca oricine se apropie de granita proaspat trasata sa fie executat fara somatie. Asa se face ca, in 1940 luna noiembrie, 40 de familii din Suceveni, alte cateva sute din Ostrita, Horecea, Șirauti, Cotul Ostritei sau Buda au fost surprinse si decimate cu rafale de mitraliera de catre soldatii sovietici, supravietuitorii si familiile acestora fiind ulterior deportati in Siberia.
Au agatat muribunzii de coada cailor
Dar crimele sovieticilor nu s-au oprit aici. In primavara lui 1941, serviciile secrete ruse au propagat in randul populatiei romane din Bucovina de Nord ca, pentru o scurta perioada de timp, trecerea granitei in Romania este un lucru acceptat de autoritati. Increzatori, romanii care abia asteptau sa se intoarca pe teritoriul tarii noastre s-au constituit intr-un grup masiv, de peste 3000 de persoane, si – pe 1 aprilie 1941 – s-au indreptat spre granita sovieto-romana. Oamenii erau de loc de pe Valea Siretului, din satele Banila Moldoveneasca, Davideni, Trestiana, Iordanesti, Patrautii de Sus, Patrautii de Jos, Cupca, Corcesti, Suceveni, iar pentru a dovedi caracterul pasnic aldemersului lor au arborat in fruntea coloanei un steag alb, icoane sicruci de brad. La 3 kilometri de granita, in locul numit Poiana Varnita, granicerii sovietici au somat coloana sa stea in loc, dar grupul de romani a ignorat ordinul si a mers mai departe, moment in care s-a declansat iadul: sovieticii – echipati cu mitraliere performante – au inceput sa traga in plin, secerand laolalta copii, femei si batrani. Rusii nu s-au limitat la atat. Echipaje de cavalerie au iesit din padure si au plecat in urmarirea supravietuitorilor,omorandu-i cu sabia. In bestialitatea lor, sovieticii au agatat decoada cailor pe cei care inca mai respirau si i-au tarat, in chiote razboinice, pana la cele 5 gropi comune sapate din vreme, la liziera padurii. “In acele gropi, pamantul s-a miscat apoi doua zile, pana ce toti romanii aruncati acolo si-au dat si ultima suflare”, povestesc in cartile document dedicate acestui genocid foarte putiniisupravietuitori, deportati si ei in Siberia. Strigator la cer, autoritatilede la Moscova au trecut in anonimat genocidul, declarand ca a fost vorba doar de un incident minor, in care “un grup de 20 de persoane a incercat sa treaca fraudulos granita”.
Și totusi, marturiile istoricilor si ale supravietuitorilor spun clar, raspicat si negru pe alb ca, pe 1 aprilie 1941, in locul numit Fantana Alba, 3.000 de romani au fost executati miseleste de sovietici doar pentru “vina” de a-si dori intoarcerea acasa. Pentru a cinsti memoria celor disparuti in acest tragic eveniment, in fata Manastirii Putna a fost ridicata a troita-monument, piedica in calea uitarii si reper pentru eternitate a sacrificiului facut de 3000 de romani nevinovati.
Nicolae D.Rusu, membru al Consiliului Unirii
Loading ...