Recent, a aderat la Consiliul Unirii dna Galina Martea – scriitoare, publicistă, doctor în științe economice, din Olanda, care adresează Consiliului Unirii următorul mesaj: “Prin prezenta, doresc să fiu înscrisă în calitate de membru al Consiliului Unirii. Sunt mândră de această acțiune și mișcare inițiată în cadrul țării. Vă doresc și ne dorim succese mari în realizarea obiectivului propus. Domnul să ne ajute la Reîntregirea Neamului Românesc. Îmi exprim tot respectul! În contextul acestor evenimente aș dori să-mi aduc și eu contribuția în susținerea și promovarea acțiunilor, și anume prin conținuturi literare. Aici aș menționa că multe din lucrările mele sunt prezente în cadrul țării. Colaborez cu dl Virgil Mândâcanu în realizarea diverselor dialoguri privind procesul educațional din sistemul de învățământ național. Public articole și poezii în “Literatura și Arta” și în alte reviste din țară. În 2014, am publicat a 5-a carte de poezii – “Durere Tricoloră” (dedicată suferinței poporului basarabean). În curând va apărea de sub tipar monografia științifică dedicată sistemului de învățământ “Sistemul de învățământ – promotor al identității naționale”, recenzenții lucrării fiind dnii Virgil Mândâcanu și Nicolae Bucun.
Deci, dacă aveți nevoie de articole, poezii, în special poezii patriotice dedicate Basarabiei, eu vă sunt la dispoziție cu asemenea tematică, ea fiind concentrată în volumul de poezii/aforisme “Durere Tricoloră” (cu prefața scrisă de dl Nicolae Dabija).
Mi-ar face o deosebită plăcere dacă ați publica pe site-ul Consiliului Unirii două poezii din această carte “Români, cu sângele pe două maluri” și “Basarabie, nu-ți vinde sufletul”, poezie ce abordează realitatea Basarabiei. Vă mulțumesc mult.” Alte poezii le puteți citi pe https://galinamartea.wordpress.com
Publicăm, astfel, poeziile și îi mulțumim dnei Galina Martea pentru cuvintele frumoase și pentru încredere, pentru a pune talentul în serviciul idealului sacru de unitate națională românească.
SP al Consiliului Unirii
ROMÂNI, CU SÂNGELE PE DOUĂ MALURI
Te-ai născut să mori pe cruce răstignit
Cu lacrima pe faţă, cu durerea,
Foamea, setea, gândul rătăcit
Ţi-a curmat destinul şi averea.
Te-ai născut făr’ să cunoşti ce-i mama,
Frate, soră şi copil în poartă,
Apele ţi-au adunat doar teama
Peste chipul stăpânit de soartă.
Te-ai născut făr’ să-ţi cunoşti părinţii,
Al tău sânge, sânge roş-albastru
Şi-ai crescut cu-absurde afirmaţii
Exclamate de-ale hoţilor dezastru.
Te-ai născut să creşti cu blestemaţii,
Plini de viclenie, duşmănie
Şi-ale tale sfinte aspiraţii
Să le bată-n cuie pe vecie.
Ai crescut cu graiuri aspre, ne-nţelese,
Obiceiuri şi tradiţii înfiate,
Şi prin răul ce-a ştiut s-apese
Pe durerile ce-ţi sunt acumulate.
Cu-o credinţă rece, oarbă, nefirească
Te-au desprins de ţara ta natală,
Ţi-au tăiat pământul s-adâncească
Şi mai mult durerea pe-a ta boală.
Ai crescut cu răii, hoţii, necuraţii,
Adunaţi pe-a ta ţărână-n noapte
Şi tot ei ţi-au răstignit confraţii,
Moldoveni numiţi în a lor fapte.
Te-au vândut, te-au osândit la moarte
Duşmanii cei corupţi din toată lumea,
Pe cruce te-au trădat fără să ierte,
Tot fiindu-le slugoi în toată legea.
Iar tu cu teamă, scârbă, modestie
Sub mâna lor le stai la îndemână,
Te vinzi cu tot cu suflet, onestie,
Şi-un cânt de jale inima-ţi îngână.
Te vinzi în ger şi arşiţă cumplită,
Unui străin ce nu-nţelege dacul,
Şi viaţa-ţi asuprită, biciuită,
Curaj nu are să-şi găsească leacul.
Ţi-ai vândut şi sângele şi crucea,
Tot crescând fără de mamă, tată
Şi-n ţara sfântă Basarabia
Numele-ţi stă pe banca acuzată.
Te-ai vândut cu frica şi neliniştea,
Oropsite şi abandonate,
Şi cu ele ţi-ai găsit menirea
Printre crucile cu sânge ajustate.
Te-ai născut să fii vândut de friguri
Noaptea când se lasă pe lumină,
Copleşit de-amare adevăruri
Chemi întruna mama ca să-ţi vină.
Ceri întruna să-ţi cunoşti trecutul,
Fratele şi sora cea mai mare,
Şi cu dulcea vorbă şi cuvântul
Să-ţi uneşti destinul la hotare.
Să-ţi uneşti destinul, viaţa şi trecutul
Cu-ai tăi fraţi de sânge şi visare,
Şi cu lacrima curată şi prezentul
Două maluri să îmbraci cu o chemare.
Să-ţi cobori jos trupul de pe cruce,
Sângele ce stă pe două maluri,
Iar cu limba, limba românească
Să renaşti o inimă din lanţuri.
Şi să uneşti pământul, apa, cerul,
Şi crezul românesc să-nalţi în lume,
Iar duşmanii ce ţi-au sporit amarul
Să tot dispară-n hău cu a lor nume.
Galina MARTEA
BASARABIE, NU-ŢI VINDE SUFLETUL
Nu-ţi vinde sufletul de ieri-azi-mâine
De eşti pe moarte cu speranţa dusă,
Pe-al tău pământ duşmanii vor rămâne
Să-ţi înrobească inima răpusă.
Nu-ţi vinde cugetul şi răsuflarea
Pe-o zi cu soare şi o ploaie caldă,
Pe cruce-ţi se va stinge lumânarea
Din lacrima trădării ce-o dezmiardă.
Nu-ţi vinde dorul, casa şi hotarul
Cu banii adunaţi din toată lumea,
Nepoţii vor cunoaşte adevărul
Şi te vor condamna cu toată-asprimea.
Nu-ţi vinde mama, fratele şi sora
Şi pe acei ce încă te-adoră,
Te vrea poporul, toată Diaspora
Din lumea cu durerea tricoloră.
Nu te lăsa supusă-n patul morţii
Adus în dar de oameni fără suflet,
În al tău cuib s-au aciuat ca hoţii
Făcându-ţi viaţa numai chin şi plânset.
Te-au subjugat unei credinţe crude,
Lăsându-te sărmană sub cer liber
Şi pe ai tăi copii, părinţi şi rude
I-a risipit prin lume, duşi de spulber.
Răpit îţi este şi cuvântul-frate
Cu libertatea plină de mânie,
Sub al tău steag oftează-nsângerate
A inimii dureri în astenie.
A gândului dureri intimidate
Stau mute, fără viaţă şi mândrie,
Iar satele cu case-abandonate
Mai stau de veghe, sfânt, la datorie.
Mai stau de veghe florile-n grădină
Cu-a lor miros ce-mbată sărăcia,
Iar tu cu spaima-n tine ce răsună
O laşi să-ţi bată ritmul, veşnicia.
O laşi să-ţi frângă şi gospodăria
Şi demnitatea oarbă-n slăbiciune,
Te pierzi uşor pe drumuri, pierzi tăria
În drumul vieţii plin de acţiune.
Te laşi răpusă-n aripa durerii
Şi-n existenţa plină de tăcere,
Cu viaţa şi cu moartea dai uitării
Pe-acei ce te omoară cu plăcere.
Nu accepta duşmanii să te-ndrume
Cu a lor faţă falsă, fabricată,
Tot ei te vor lăsa să te sugrume,
A lor putere oarbă-fermecată.
Şi chiar de mori să nu te vinzi cu nume
Duşmanilor ce te urăsc – ignoră,
Te vor compatrioţii duşi prin lume
Şi al tău neam cu sângele în horă.
Te vor ai tăi copii, ai tăi de sânge
Cu viaţa şi-a strămoşilor credinţă,
Ajunge să oftezi, s-auzi cum plânge
La nesfârşit sărmana inocenţă.
Nu te mai da bătută, răstignită
Tâlharilor ce ţi-au donat trădare,
Te-ai subjugat de-ajuns, neostenită,
Cu-a anilor curenţi puşi în vânzare.
Ajunge să te vinzi cu trup şi suflet
Pe bani şi fără bani de-a sorţii tril,
Al morţii cântec şi al morţii umblet
Goneşte-l astăzi, că e surd – febril.
Opreşte-te pe-o clipă şi priveşte
Cum lumea s-a schimbat şi se mai schimbă,
Nu-ţi pierde timpul să gândeşti orbeşte
Prin vorbele ce vin din altă limbă.
Încearcă să păstrezi ale tale datini
Cu vorbele rostite în română
Şi nu te irosi cu greu să-ţi macini
Orânduirea vieţii cea creştină.
Întoarce-te cu faţa spre lumină
Să desluşeşti prezentul care doare
Şi cu a ta putere şi doctrină
Să îţi salvezi ţărâna din vâltoare.
Să îţi salvezi cuvântul şi onoarea
Pe-acest pământ purtat de-a ta suflare,
Şi fă să ardă, vie, lumânarea
Cu binecuvântata bunăstare.
Să fie soare, linişte şi pace
Cu răsăritul şi-asfinţitul zilei,
Şi fratele cu sora să se-mpace
Trăind uşor în inima luminii.
Galina MARTEA