Virgil Mandâcanu în dialog cu preotul Vasile Negru
V.M.: Ce opinii aveţi despre prevederile Codului Educaţiei în partea care vizează educaţia religioasă?
V.N.: La prima vedere, Codul educaţiei vine să modernizeze sistemul de învăţământ. Insă documentul obligă cadrele didactice ”să nu facă şi să nu admită propagandă şovină, naţionalistă, politică, religioasă, militaristă în procesul educaţional” (art. I 35, p.n.)). Să însemne oare aceasta că profesorii nu vor puica să-şi planifice lecţiile apelând ia valorile credinţei ortodoxe străbune?! Orice conducere care se respectă şi se proclamă în ascensiune trebuie să se aplece, mai întâi de toate, asupra instruirii şi educației integrale (deci – şi religioase).
V.M.: Cât de reuşit asigură pregătirea teologică cursurile pentru predarea religiei IȘE?
V.N.: Am participat la aceste cursuri în 2011. Consider că sunt binevenite şi elaborate eu responsabilitate. F absolut necesar ca un dascăl de religie să se pregătească minuţios de lecţii, deoarece Teologia are deschidere către toate disciplinele: biologia, geografia, astronomia (creaţia lui Dumnezeu), fizica, matematica, chimia (legităţile ce guvernează universul), muzica, desenul (darurile şi vocaţiile dumnezeieşti pentru om), istoria (providenţa divină). In ceea ce mă priveşte, studiile la Facultatea de Fizică (USM) au fost un avantaj şi o şansă în plus să înţeleg Teologia.
V.M.: Ce obstacole (politice, ideologice, prozelitiste întâmpină educaţia religioasă în localitatea şi şcoala Dvs.?
V.N.: Din păcate, la momentul actual nu suntem angajaţi în şcoală, aşteptăm răspunsul şi bunăvoinţa administraţiei unor licee precum „M.Viteazul” sau „O.Ghibu” din capitală. Din 2003 şi până în 2012 am predat împreună cu preoteasa la şcolile din s.Vălcineţşi, Călăraşi. Ca să fiu sincer, la început, conducerea instituţiilor de învăţământ preuniversitar (licee, şcoala profesională, colegiul pedagogic) din or.Călăraşi ne privea cam suspect, însă, ulterior, ne-am împrietenit cu toate cadrele didactice şi am conlucrat eficient la formarea unor persoane integre, demne şi responsabile pentru destinul lor şi al ţării. In ceea ce priveşte obstacolele, au fost, desigur, şi din partea unor membri ai confesiunilor neoprotestante, dar şi din partea unor clerici (!), pentru că sunt slujitor aI Mitropoliei Basarabiei. Dar cum să nu fie şi ispite într-o activitate
sabilă şi înălţătoare? Aceste încercări te călesc, te motivează şi mai mult. Cu regret, în toată ţara, după cum se vede, principalul obstacol în predarea religiei este puţina credinţă, indiferenţa Ministerului Educaţiei, a administraţiei şcolilor, „zidul” de neclintit în procesul iniţierii educaţiei integre. Dacă un director de şcoală, să zicem, e ateu, el devine principalul oponent în organizarea orelor de religie. Preafericitul Patriarh Daniel sublinia că ora de religie în şcoală este o investiţie pe termen mediu, lung şi veşnic, care nu umple timpul, ei îl sfinţeşte. Ea promovează o viziune a sensurilor profunde ale realităţii vieţii şi lumii şi pregăteşte atât cetăţeni ai Patriei pământeşti, cât şi ai celei cereşti. Pentru că ţinta noastră este FERICIREA, adică realizarea iubirii şi comuniunii cu Dumnezeu şi cu semenii. Dar cum să iubeşti pe Cineva pe care nu îl cunoşti?! Sau dacă nu-ţi înţelegi rostul vieţuirii pe acest pământ?! De aceea, se cuvine să le dăm copiilor noştri zestrea cea mai de preţ – credinţa. Mai ales că elevul religios e mai activ, mai altruist şi patriot.
V.M.: Potrivnicii predării Religiei în şcoală invocă „argumente” de tipul: nu în toate țările europene se
predă religia, nu avem specialişti…
V.N.: Dimpotrivă, în majoritatea statelor europene se predă religia. De pildă, disciplina Religia se predă începând din faza preşcolară în ţări ca Marea Britanie, Franţa, Polonia şi este obligatorie şi garantată prin Constituţie în ţări precum Belgia, Malta ş.a. Din anul 2008, în zece regiuni ale Rusiei, se predă cursul „Bazele Ortodoxiei”. Din păcate, în Grecia, tot din 2008, obiectul Religia a devenit facultativ (deşi a fost obligatoriu până atunci). în România, la momentul actual, se duce o luptă acerbă a forţelor oculte să transfere Religia ca obiect facultativ.
în ceea ce priveşte specialiştii, cunosc personal foarte multe persoane onorabile, pregătite temeinic în domeniile teologiei şi pedagogiei. Dar, cu siguranţă, în orice localitate a republicii există sau pot fî atrase asemenea persoane pentru organizarea unui studiu de calitate a religiei în şcoală. Dacă vrem ca ţara să prospere, nu avem altă perspectivă decât educaţia integrală (şi religioasă), pentru care au optat cei mai destoinici oameni ai ţării, precum Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Virgil Mândâcanu şi mulţi alţii. Dumnezeu să ne ajute şi să ne lumineze pe toţi: miniştri, profesori, directori şi părinţi!
”Făclia”, 12.XII.2014
Loading ...