Îngrozit de căderea ţării mele în groapa în care ne aflăm, am continuat insistent să scriu în Literatura şi arta, că societatea civilă nu are lideri, că intelectualii noştri nu vin în PMAN să protesteze, că cadrele didactice ca şi întregul popor, nu pot fi în afară politicii idealului naţional de Re-Unire cu Ţara, că noi, profesorii, cadrele didactice, suntem obligaţi, prin definiţia profesiei noastre, să realizăm politica educaţiei necesare poporului, nu a partidelor ce se află în afara problemelor societăţii – educaţiei cetăţenilor adevăraţi care-şi iubesc poporul, ţara.
Fiind un cetăţean activ şi un pedagog devotat poporului ce mi-a încredinţat educaţia tinerei generaţii, timp de decenii nu încetez să spun adevărul pe care-l posed.
În articolul din Literatura şi arta din 3 septembrie a.c., intitulat „Aceşti binevoitori lacomi de putere” spuneam că „Voi veni la mitingul din 6 septembrie pentru a îndemna poporul, ţara, să meargă nu înapoi, ci înainte, spre Marea Unire. Numai astfel vom fi eliberaţi din închisoarea în care ne ţin „ai noştri”, cei cu rânza tărcată, dar jinduitori de putere. Ajunge! Re-Unirea, fraţilor, e salvarea noastră”.
Oare nu cumva m-am grăbit, oare n-am greşit concluzia?
Dar participând activ la proteste, nici la 6 septembrie, nici la 16 septembrie n-am luat cuvântul, căci, după cum au înţeles şi liderii Platformei „DA” – „eu nu-s omul potrivit la locul potrivit. Cu toate că eu, personal, ca membru al Asociaţiei Uniunii Pensionarilor, am îndemnat insistent autorităţile, deja de nenumărate ori, oficial, să examineze cu seriozitate unde ajung dividendele noastre şi să examineze, de ce timp de 22 de ani de privatizare se menţin legile special făcute pentru ca devidentele să se ducă în buzunarele celor cu putere şi avere. Acum Platforma „DA” n-are încredere în ceea ce voi vorbi de la tribună în faţa protestatarilor.
Chiar am fost preîntâmpinat să nu vorbesc despre Re-Unire… Aceasta mă pune pe gânduri. De ce conducerea Platformei „DA” duce cu stricteţe linia luptei cu guvernanţii corupţi doar prin formele de luptă – proteste, dar fără ideea Re-Unirii?
Îngrijorat de ceea ce se întâmplă în mişcarea îndreptată împotriva oligarhilor, aflându-mă mai aproape de protestatarii din PMAN, n-am putut să nu observ nu numai convingerea celor ce protestează că trebuie să lupte până la capăt, că este necesară o schimbare radicală în toate…
Cu toate dezamăgirile faţă de guvernanţii corupţi, cu toate îndemnurile la luptă „până la capăt”, protestatarii n-ar fi împotrivă să audă şi alte chemări la luptă pentru Re-Unirea cu Ţara.
Nu e secret că unii membri ai Platformei „DA” au un trecut chiar amar şi ruşinos. Nu întâmplător unii lideri ai structurii încep să încline spre un scenariu ucrainean de a rezolva toate problemele noastre atât de complicate.
Dezamăgirea maselor inevitabil va creşte pe măsură ce se vor convinge că liderii acestei Platforme nu au o claritate cum se poate produce schimbarea paşnică, fără încălcări constituţionale grave. Până la urmă sperăm că vrerea noastră supremă va avea sorţi de izbândă.
Virgil MÂNDÂCANU, membru al FDRM,
membru al Uniunii Jurnaliştilor din România. Membru al Consiliului Unirii
“Literatura si Arta”, 17 septembrie 2015
Loading ...