După încheierea războiului pentru întregire statală şi eliberare naţională (1916-1919), pe întregul teritoriu al României se aflau înhumaţi ostaşi români şi străini, care căzuseră în luptele desfăşurate. Conducerea statului român a emis Decretul-Lege nr. 715, din 14 ianuarie 1919, prin care s-au expropriat terenurile unde erau îngropaţi ostaşii morţi în războiul de întregire a neamului românesc, amenajându-se cimitire, mausolee şi monumente ale eroilor.
În baza Decretului nr. 4106, din 12 septembrie 1919, statul român a adoptat măsura înfiinţării „Societăţii Mormintelor Eroilor Căzuţi în Război”, cu statut de persoană juridică, având nobilele misiuni de a îngriji şi păstra mormintele şi operele comemorative de război, de a descoperi noi morminte ale ostaşilor căzuţi pentru patrie, de a aduce îmbunătăţiri cimitirelor eroilor şi de a organiza ceremoniale religioase şi militare la mormintele eroilor. Comitetul „Societăţii Mormintele Eroilor Căzuţi în Război” a avut ca preşedinte de onoare pe Regina Maria şi ca preşedinte executiv pe Miron Cristea, Episcop de Caransebeş, Mitropolit primat şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, din 1925.
„Societatea Mormintele Eroilor Căzuţi în Război” era condusă de Ministerul de Război (după demobilizarea armatei şi trecerea ei la statutul de pace, la data de 1 aprilie 1921 s-a reînfiinţat Ministerul Apărării Naţionale) şi de Biserica Ortodoxă Română. Societatea şi-a desfăşurat activitatea sub această denumire până la data de 31 mai 1927, când, în conformitate cu prevederile Legii asupra mormintelor de război din România, decretată cu nr. 1699, şi-a schimbat denumirea în Societatea „Cultul Eroilor”, care a activat sub acest nume până în anul 1940.
Guvernul României, prin Decretul-Lege nr. 1693, din 20 aprilie 1920, a aprobat propunerile Bisericii Ortodoxe Române şi ale Ministerului de Război pentru a se sărbători în fiecare an Ziua Eroilor, în ziua când se sărbătoreşte Înălţarea Domnului Iisus Hristos la ceruri.
La propunerea Comitetului „Societăţii Mormintele Eroilor căzuţi în Război”, guvernul României a aprobat, în luna mai 1923, procedurile pentru stabilirea „Eroului Necunoscut”, care a fost făcută prin alegerea dintre osemintele a zece ostaşi, căzuţi în luptele de pe Valea Jiului, Valea Prahovei, Transilvania, Bucureşti-Argeş-Neajlov, Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, Târgu Ocna, Dobrogea şi Basarabia, dispuse în zece sicrie din fag, zincate. Aceste sicrie au fost aduse în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Mărăşeşti, în ziua de 15 mai 1916. Pentru a stabili, prin premoniţie, eroul necunoscut, a fost desemnat Amilcar Săndulescu, elev la Liceul Militar „Dimitrie Sturza” din Craiova, născut în localitatea Mădulari, judeţul Vâlcea, orfan de război (tatăl lui, fost învăţător, sublocotenent în rezervă, a căzut în luptele de la Mărăşti). După ceremonialul religios, tânărul s-a oprit în dreptul sicriului cu nr. 4, exprimându-se: „Acesta este tatăl meu”. Aşa a fost stabilit eroul necunoscut. Sicriul cu osemintele „Eroului Necunoscut” a fost transportat în capitală, depus în Biserica „Mihai Vodă” şi înhumat în faţa Muzeului Militar Naţional din Parcul Carol I, în ziua de 17 mai 1923 (era Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor). Descrierea mai detaliată poate fi găsită în lucrarea „Eroul Necunoscut”, autor expert muzeograf Valeria Bălescu, de la Muzeul Militar Naţional „Ferdinand I” din Bucureşti, str. Iosif Vulcan (fostă Ştefan Furtună).
În virtutea legilor adoptate, în perioada interbelică, Societatea „Cultul Eroilor” a adunat în cimitirele definitive ale eroilor, osemintele a 200.000 de ostaşi români şi străini, care se aflau în morminte izolate sau grupuri de morminte răzleţe. Prin acţiunile societăţii au fost repatriate din şi în străinătate rămăşiţele a peste 1.500 ostaşi. Pe baza convenţiilor stabilite, au fost construite 106 cimitire militare definitive şi 14 mausolee şi s-au asimilat mormintele de război şi cele ale ostaşilor şi civililor căzuţi în timp de pace în luptele pentru apărarea graniţelor, a ordinii publice şi a siguranţei de stat.
La data de 27 iulie 1940 a fost adoptată Legea Regimului Mormintelor şi Operelor Comemorative de Război. În baza acestei legi, Societatea „Cultul Eroilor” şi-a schimbat denumirea, în anul 1940, la doi ani după decesul Reginei Maria, în Aşezământul Naţional „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor. Aşezământul a desfăşurat activităţi organizatorice şi educative, sub conducerea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române şi a Ministerului de Război, până la data de 29 mai 1948, când a fost desfiinţat, prin Decretul nr. 48/1948, al Marii Adunări Naţionale din Republica Populară Română. De la Majestatea Sa Regina Maria au rămas următoarele versuri nemuritoare:
Nu vărsaţi lacrimi pe mormântul eroilor,
Ci mai curând slăviţi-i prin cântece,
Aşa, ca faima lor să rămână un ecou,
Prin legenda veacurilor!
În perioada 1949-1975, activitatea de îngrijire a monumentelor şi cimitirelor eroilor şi de omagiere a eroilor s-a desfăşurat de către Ministerul Apărării Naţionale, administraţiile locale, cadrele didactice din şcoli şi preoţii din cadrul parohiilor bisericilor. Prin Decretul Consiliului de Stat, nr. 117, din 1975, cu privire la regimul operelor comemorative de război şi al cimitirelor eroilor, eroii patriei au fost omagiaţi până în 1995, în fiecare an, la data de 9 mai, Ziua Independenţei de Stat a României şi Ziua Victoriei împotriva fascismului.
Ministerul Apărării Naţionale a aprobat iniţiativa unui grup de cadre active pentru a înfiinţa, în anul 1990, Secţia pentru valorificarea tradiţiilor militare şi a patrimoniului istoric-militar, căruia i s-a alăturat un grup de ofiţeri în rezervă şi retragere. Împreună, în anul 1991 au înfiinţat „Comitetul Naţional pentru Restaurarea şi Îngrijirea Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor”, care a primit personalitate juridică prin Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, nr. 664, din data de 19 noiembrie 1991. De la înfiinţare, Comitetul Naţional pentru Restaurarea şi Îngrijirea Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor a preluat obiectivele şi activităţile fostului Aşezământ Naţional „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor. Comitetul a funcţionat sub patronajul Ministerului Apărării Naţionale şi al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române. În toate judeţele ţării s-au înfiinţat comitete judeţene, municipale, orăşeneşti, comunale şi săteşti.
Răspunzând propunerii Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, la 30 mai 1995, prin Legea nr. 48, Parlamentul României a proclamat sărbătorirea Zilei Eroilor în ziua în care se sărbătoreşte Înălţarea Domnului Iisus Hristos la ceruri, revenindu-se la tradiţia făurită în perioada interbelică.
Cu prilejul celei de a treia Conferinţe Naţionale a Comitetului Naţional pentru Restaurarea şi Îngrijirea Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor, în ziua de 28 noiembrie 1997 s-a hotărât schimbarea denumirii Comitetului Naţional în Asociaţia Naţională „Cultul Eroilor”. De asemenea, s-a hotărât reluarea tradiţiei interbelice, de editare a Revistei „România Eroică”, care a devenit organul de presă al Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor”.
La data de 20 octombrie 2004 s-a desfăşurat cea de a V-a Conferinţă Naţională a Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor”, care a adoptat noul statut şi a hotărât înfiinţarea la nivel central a Consiliului Director Central şi a Consiliilor Directoare la sectoarele capitalei, la judeţe, municipii, oraşe şi comune. În anul 2009 prevederile statutului au fost revizuite, între altele stabilindu-se înfiinţarea în municipii, oraşe şi comune a birourilor subfilialelor „Cultul Eroilor”. Adunarea generală a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor, din 20 martie 2011, a aprobat propunerea Biroului Executiv Central de a se adăuga în titulatura A.N.C.E. numele „Regina Maria”. Această propunere a fost avizată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în baza Hotărârii nr. 42.407/299/2011, transmisă şi filialelor judeţene. Şi pe această linie s-a revenit la tradiţia făurită în perioada interbelică.
Prin Hotărârea Guvernului României, nr. 698, din 19 august 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 619, din 22 august 2014, Asociaţia Naţionala Cultul Eroilor „Regina Maria” şi filialele judeţene au primit statutul de „Organizaţie de Utilitate Publică”.
Asociaţia „Cultul Eroilor”, filiala Prahova, s-a înfiinţat la data de 24 octombrie 1994, reuşind să-şi creeze subfiliale în toate oraşele şi în majoritatea comunelor. Împreună cu reprezentanţii administraţiei de stat, cu cadrele militare active şi în rezervă sau retragere, cu veteranii de război, cu cadrele didactice, cu preoţii creştini şi cu populaţia civilă, membrii asociaţiei cinstesc, în fiecare an, memoria înaintaşilor noştri. În colegii naţionale, licee, grupuri şcolare şi şcoli gimnaziale îşi desfăşoară activitatea un mare număr de 200 Cercuri „Cultul Eroilor”, care sunt conduse de Asociaţiile „Cultul Eroilor”. Sarcinile Asociaţiilor şi ale Cercurilor „Cultul Eroilor” constau în participarea la îngrijirea monumentelor şi a cimitirelor eroilor, la ceremonialele militare şi religioase organizate la aceste monumente cu prilejul Zilei Eroilor şi al altor sărbători naţionale, precum şi în organizarea şi desfăşurarea unor acţiuni de cunoaştere a eroismului străbunicilor şi bunicilor noştri în luptele desfăşurate împotriva intervenţioniştilor străini, pentru apărarea gliei strămoşeşti.
Din iniţiativa Biroului Executiv al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” filiala Prahova se editează, începând din anul 2011, revista „Prahova Eroică”. În paginile sale se omagiază eroismul prahovenilor în luptele duse pentru apărarea integrităţii teritoriale a României şi a fiinţei naţionale a poporului român. Ştiuţi sau neştiuţi, biruitori sau înfrânţi, anonimi sau rămaşi în legendă, eroii căzuţi la datorie au intrat în conştiinţa noastră la fel ca limba, tradiţiile sau frumuseţile plaiurilor româneşti. Ei s-au aruncat în braţele morţii şi continuă să trăiască printre noi.
Cu prilejul Zilei Eroilor şi al Înălţării la Ceruri a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, ne înclinăm frunţile, cu smerenie, în faţa înaintaşilor care au apărat cu preţul vieţii lor fruntariile ţării. Participând la ceremonialul religios şi militar, sub acordurile „Imnului Eroilor”, se cuvine să depunem florile recunoştinţei şi să aprindem lumânări la mormintele eroilor noştri, conducându-ne după pildele poetului Nichita Stănescu, în poezia „Nu-l uitaţi!”:
Nu-l uitaţi pe cel căzut în război, Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,
Lăsaţi-i din când în când un loc liber la masă Strigaţi-l din când în când pe nume,
Ca şi cum ar fi viu între noi, Ca şi cum el ar fi viu printre noi
Ca şi cum s-ar fi întors acasă. Şi-atunci el va surâde în lume.
Loading ...