Stimată Doamnă
VITALIA PAVLICENCO,
La anul 1890 Liga Culturală a fost creată pentru a lupta împotriva deznaţionalizării românilor din Transilvania. A rămas statornică în apărarea românităţii, iar în 1989, când am revitalizat organizaţia interzisă în anii comunismului, ne-am unit eforturile pentru împlinirea unităţii spirituale, un accent special acordând problemelor Basarabiei şi Bucovinei. De aceea am realizat Podurile de Floride la Prut şi am contribuit la deschiderea graniţelor, am pus bazele unui program susţinut de aducere a elevilor şi studenţiilor la studii în România, am organizat manifestări culturale şi de suflet românesc, am dezvelit monumente, făcând din fiecare acţiune un prilej de redeşteptare a conştiinţei de neam, de reafirmare a unităţii noastre, dincolo de realitatea unor graniţe trasate din jocul intereselor geopolitice al marilor puteri. Suntem astăzi singura organizaţie care acţionează permanent pentru acest ideal.
Ne-am acoperit, în decursul timpului, de fapte, nu de vorbe. Şi, din păcate, am pierdut în 1990 şi 1991 şansa de a înfăptui reunirea noastră în fapt, nu doar în cuget.
Şi, în această situaţie în care se află cele două ţări româneşti, ca şi într-o căsătorie, uniunea trebuie să fie consensuală, dorită cu ardoare de ambele părţi, iar noi am năşit această istorică idee. Iată de ce suntem surprinşi de încercările de marginalizare la care sunt supuşi tocmai cei care, în condiţii dificile, au înfăptuit ceava concret în spiritul acestui măreţ ideal – să nu se uite că, atunci când am realizat cea dintâi ediţie a Podului de Flori, la 6 mai 1990, între România şi RSS Moldovenească nu existau nici relaţii diplomatice, nici culturale. Operând cu discriminări nu se va putea face o unire adevărată, trebuie să se acţioneze într-o unitate de idei absolută, ca la 1859, ca la 1918, căci întotdeauna unirea naţiunea a făcut-o!
Ne implicăm în orice bătălie – căci BATALIE este orice acţiune întru materializarea unei asemenea dorinţe –, menită a avea ca finalitate unirea. Astăzi, mai ales, o asemenea bătălie nu este deloc uşoară. Este necesară o strategie care să folosească toate pârghiile diplomatice, o acţiune politică mai presus de interesele partidelor politice şi, mai ales, este nevoie de oameni care să nu aibă alt interes decât acest ideal. Misiune din ce în ce mai greu de dus la bun sfârşit.
Nu ne este, de aceea, indiferent modul în care se acţionează, conştienţi fiind că o ianbilitate cât de mică poate compromite o năzuinţă atât de nobilă. În ceea ce ne priveşte, ne ducem mai departe crucea şi slujim acest crez.
Sperăm într-o acţiune profund gândită şi care să coaguleze toate forţele care pot contribui la împlinirea actului final.
PREŞEDINTE,
Prof. dr. VICTOR CRĂCIUN
Loading ...