Consiliul Unirii

Unirea Face Puterea

Conf-presa a Consiliului Unirii „28 iunie – zi neagră în istoria neamului românesc”. CU propune reînălţarea Turnul Dezrobirii Basarabiei

APEL

către 30 de milioane de români din întreaga lume

Minciuna ne-a dezbinat 200 de ani,

ADEVĂRUL ne va uni pe veci!

S-au împlinit, anul acesta, la 16 mai, 200 de ani de la dezmembrarea  Ţării Moldovei de către  Imperiul Ţarist. Istoricul chestiunii basarabene este un  lanţ neîntrerupt de crime împotriva neamului românesc. El începe la 28 mai 1812, când Moldova cade pradă împărţelii tâlhăreşti a tratatului ruso-turc.

Şi, totuşi, forţa spirituală a românilor s-a dovedit a fi invincibilă. În pofida dominaţiei de aproape 200 de ani a colosului imperial ruso-sovetic, românii au ştiut să-şi păstreze identitatea etnică.

Anul 2012 va intra în istoria poporului romăn nu numai ca un an cu semnificaţie de comemorare a 200 de ani de la dezmembrarea  Ţării Moldovei de către Imperiul Ţarist, dar şi de coalizare a energiilor  şi a voinţei poporului român de a reveni la valorile naţionale, creştine şi morale,  piloni ai nemuririi neamului românesc.

Ca rezultat al acestei voinţe. s-a produs o coalizare a forţelor intelectuale şi progresiste ale românilor de pretutindeni, rezultând cu crearea la 22 februarie 2012 a unei mişcări unioniste de larg consens naţional – „Consiliul Unirii” – succesor şi continuator al cauzei Consiliului Naţional al Unirii, fondat la 1 decembrie 1991 de către un grup de parlamentari de la Chişinău şi Bucureşti.

Într-o perioadă destul de restrănsă, „Consiliul Unirii”, a iniţiat  şi coordonat desfasurarea, de către membrii săi (reprezentaţi ai sectorului asociativ, partide politice, fundaţii, persoane fizice, etc., din întreg spaţiul romănesc de pe ambele maluri ale Prutului), un şir de acţiuni civice în scopul trezirii memoriei istorice, prin promovarea adevărului istoric, ideei unităţii naţionale româneşti.

22 iunie , 28 iunie – două date istorice marcate în ambele state româneşti.

1940: Ca urmare a Pactului de neagresiune Hitler-Stalin şi a Protocolului secret din 23 august 1939, la 26 iunie 1940 URSS adresa României un ultimatum prin care cerea “inapoierea cu orice preţ” a Basarabiei şi cedarea părţii de nord a Bucovinei.

Comisarul Afacerilor Străine, Molotov la 26 iunie 1940:

“În 1918, România, profitând de slăbiciunea militară a Rusiei, a desprins din Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul său, Basarabia, atentând, în acest fel, la unitatea seculară dintre Ucraina şi Basarabia, populată, în principal, de ucraineni”

La acel moment, România era atacată de ameninţări pe  patru fronturi : de la Nord şi Est ataca URSS, de la Vest – Hungaria, sprijinită de Germania, de la Sud-est, era gata să atace şi Serbia, iar de la Sud ataca Bulgaria sprijinită de Stalin.

Înconjurată din absolut toate părţile de duşmani, abandonată  de toţi prietenii şi aliaţii, căutând să evite inutile vărsări de sânge, România se vede silită să adopte decizia dramatică de a evacua armata şi administraţia din Basarabia.

In cadrul Consiliului de Coroana din noaptea de 27 spre 28 iunie Romania, silită de circumstaţele create, a hotarat acceptarea pentru un termen scurt a ultimatumului in vederea salvarii statului roman, in caz contrar preconizandu-se o interventia armata totala sovietica asupra Romaniei.

În ţară este decretat doliu naţional.

Întreg neamul românesc deplângea răpirea Basarabiei. Pe 28 iunie 1940 armata sovietică a trecut Nistrul şi a pătruns pe teritoriile românesti. Pe lângă Basarabia şi Nordul Bucovinei, la 29 iunie, tancurile ruseşti ocupă abuziv şi Ţinutul Herţa. In total, 3.776.309 locuitori şi o suprafaţă de 50.762 km2 din trupul României au fost lăsate pradă furiei oarbe a hoardelor ruseşti.

La 28 iunie 1940, a fost începutul unui nou şi interminabil supliciu al românilor basarabeni.

Imediat dupa ocupaţie a inceput exterminarea românilor: arestaţi, împuşcaţi, torturaţi, deportaţi în Siberia, supuşi foametei provocate de regimul bolşevic. Intre 1940 şi 1950, conform recensămintelor oficiale efectuate de autorităţile ruseşti, o treime din populaţia românească a dispărut; de la 3.200.000 in 1940, au mai rămas doar 2.229.000 in 1950.

La 13 iunie 1941, un val uriaş de violenţe se rostogoleşte peste ţinut, semănând groază şi disperare. 300 de mii de oamenii din Basarabia şi nordul Bucovinei sunt ridicaţi, în toiul nopţii, deposedaţi de avere, înghesuiţi cu baionetele în bou-vagoane, doar cu ce aveau pe ei şi trimişi în lungul drum spre imensităţile îngheţate ale Siberiei.

Între anii 1944-1948 al doilea val de deportare, căruia îi cad victime alte 250 de mii de persoane. În aceeaşi perioadă autorităţile ocupante confiscă întregul stoc de alimente de la populaţie provocând o foamete groaznică din anii 1946-1947, care ucide 300 de mii de suflete nevinovate.

În 6 iulie 1949, al Treilea val duce în Siberia 50.000 de oameni.

Între 1954-1964 sunt dislocati alte 300 de mii de români basarabeni.

Limba română devine peste noapte limba moldovenească. Teritoriul Basarabiei este dezmembrat. Din cele 9 judeţe, doar şase formează aşa zisa R.S.S.M. Celelalte 3 judeţe sunt atribuite Ucrainei.

Cu toate acestea, în împrejurările externe vitrege şi acutizarea situaţiei politice interioare, Regele Carol I a trebuit să părăsească tronul ţării, iar Mareşalul ION ANTONESCU a elibarat Basarabia şi Bucovina pe 22 Iunie 1941.

la 22 Iunie ora 02.20 Romania a intrat in razboi cu URSS scopul principal fiind –  redobandirea Basarabiei, luata cu forta pentru a doua oara din teritoriul romanesc.

La 22 iunie 1941 a fost emis renumitul «ORDIN CĂTRE ARMATĂ» – Ordinul de lupta sfanta pentru eliberarea Basarabiei.

«OSTAŞI,

Vă ordon:

Treceţi Prutul,

Sdrobiţi vrăjmaşul din Răsărit şi Miază-Noapte.

Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului , pe fraţii noştri cotropiţi.

Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii Voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile  voastre. … » […]

                                      General Ion Antonescu, 22 iunie 1941

Comunicatul nr.6 din 25 iulie 1941 al Comandantului frontului româno-german avea urmatorul conţinut: “Lupta pentru dezrobirea brazdei româneşti de la Răsărit s-a terminat. Din Carpaţi şi până la mare suntem din nou stăpâni peste hotarele străbune”.

După 33 zile de război, intreaga Basarabie şi Bucovina de nord erau eliberate.Vechea frontiera de stat a fost atinsa ziua urmatoare, 26 iulie, data care marcheaza sfârşitul operatiunilor in Bucvina de Nord si Basarabia din anul 1941. Trupele romane au suferit pierderi grele in timpul acestor lupte: 22.765 de oameni (4.271 morti, 12.326 raniti si 6.168 disparuti) si 58 de avioane. Pierderile sovietice se ridica la 17.893 (8.519 morti si disparuti si 9.374 raniti).

Trecerea Prutului si impingerea rusilor catre Nistru (19 iulie 1941) au costat scump: martori ai evenimentelor spun ca, de atâtia morti, cazuti in albia râului, apele Prutului au ieşit pe câmp, iar trupele române ramaseseră fara ofiteri, acestia fiind ucisi de focul inamic. Au cazut mii de ostasi romani. A fost cea mai mare jertfa a Armatei Române.

Peste 71.000 de militari români au căzut în Războiul de Reântregire a Ţării, pornit în zorii zilei de 22 iunie 1941 şi sfârşit tragic la 23 august 1944, act ce a trimis în lagărele de exterminare sovietice 114.000 militari români, facuţi prizonieri de război ai Armatei Roşii.

Din Proclamaţia catre românii basarabeni de DUPĂ ELIBERAREA Basarabiei şi Bucovinei de Nord de sub CIZMELE Călăilor OCUPANŢI RUŞI:

Basarabeni,
Cu vrerea Domnului, PRIN SÂNGELE EROILOR NOŞTRI, am izgonit de pe pământul strămoşesc pe duşmanii Neamului, redându-vă libertatea şi credinţa, onoarea şi drepturile. Am prăvălit stăpânirea întunericului, care a pustiit bisericile, casele, avutul nostru. Am spulberat cu vitejia ostaşilor, cotropirea sălbatică a celor ce v-au ţinut în robie şi au răspândit, pe pământul nostru, moartea şi focul. Ne întoarcem răzbunători în glia moldovenească a lui Ştefan cel Mare reaşezând de-a pururi temeliile Neamului românesc…
Meritaţi-vă morţii, meritaţi-vă Patria!
Trăiască România!
 »

7 iulie 1941,
Ion Antonescu

Desi pe 22 iunie 1941, la mai putin de un an , Romania a declansat razboiul sfant pentru eliberarea teritoriilor ocupate, situatia internationala a facut totusi ca, dupa 1944, partea de est de Prut a Romaniei sa ramana inglobata in URSS si sa fie supusa unui proces criminal de rusificare.

Cea mai mare „victorie” a comunismului – o victorie relevată dramatic abia după 1989 – a fost crearea omului fără memorie, a omului nou cu creierul spălat, care nu trebuie să-şi amintească nici ce a fost, nici ce a avut, nici ce a făcut înainte de comunism” (www.memorialsighet.ro)

Cum a spus Ana Blandiana : comunismul posedă de o capacitate diabolică de a crea minciuna. Strategia şi practica comunismului are două faţete: visul şi realitatea (minciuna, frica şi teroarea în numele visului măreţ). Acestea sunt instrumentele lor de bază în manipularea cu masele, în special cele sărăcite. La ei, visul este de nebiruit, stăruind să substituie şi credinţa creştină… Prin aceasta se lămureşte paradoxul: în pofida răului făcut, visurile şi nostalgia în minţile spălate rămân…

Încă la 1881, M. Eminescu spunea : «Pentru lichidarea unui popor (sa spunem a celui dac), se incepe prin a-i altera, a-i sterge memoria: ii distrugi cultura, cartile, religia, istoria si apoi vine altcineva care ii va scrie alte carti, ii va da alta religie, alta cultura, ii va inventa o alta istorie (de origine latina ori slava  –  dupa momentul politic). Intre timp, poporul incepe sa uite ceea ce este sau ceea ce a fost, iar cei din jur vor uita si mai repede: limba nu va mai fi decat un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai tarziu, va muri de moarte naturala».

Consecinţele acestor acţiuni subtile şi diabolice ale imperialismului ruso-sovietic, prin intermediul „coloanei a 5-a ”,  lăsate pe teritoriul R.Moldova, alături de Armata 14 în Transnistria sunt  – crearea, fortificarea şi menţinerea Crizei IDENTITĂŢII şi DEMNITĂŢII NAŢIONALE în teritoriul dintre Prut şi Nistru.

După cum se ştie, un popor există în baza unei conştiinţe tainice, fundamentale, de grup, colective, etnice, care se sprijină într-un mod criptic pe o unitate de neam, de limbă, de cultură, de tradiţii şi, mai ales, pe o unitate deplină de credinţă. Toate aceste legături tainice sunt acum grav ameninţate, mai ales datorită faptului că sub presiunea nevoilor umane elementare şi demagogiei comuniste şi de alt fel, nivelul conştiinţei naţionale a scăzut uluitor de mult.

Ca urmare a acestui fenomen, oamenii nu mai au, cel mai adesea aproape deloc, capacitatea să gândească, pe termen lung, la ceea ce va rămâne după aceste generaţii chinuite de tulburările politice şi istorice ale secolului XX, pentru că oamenii sunt în continuare interesaţi cel mai mult de starea lor financiară sau de disperarea că ar putea muri de foame. Marile valori spirituale şi morale care au ridicat şi au menţinut popoare în istorie, acum aproape că sunt pe cale să se piardă, o dată cu diminuarea credinţei în Dumnezeu.

Acestea sunt adevăruri istorice axiomatice şi trebuie spuse cu tărie şi demnitate. Altă abordare a dus şi va duce la menţinerea poporului român în umilinţă şi rătăcire istorică, va duce la demolarea patrimoniului şi valorilor naţionale prin impunerea falsurilor şi valorilor străine neamului românesc.

Un argument forte în această ordine de idei este şi Monumentul „Turnul Dezrobirii Basarabiei”, şters de pe faţa pământului de către cotropitorii ruşi.

La 1 noiembrie 2012, se vor împlini 72 de ani de când pe o colină în afara oraşului Chişinău, pe traseul barierei Sculeni la 2 km pe partea şoselei ce vine dinspre Străşeni – Ungheni, a fost inaugurat Turnul Dezrobirii Basarabiei, înălţat din iniţiativa Guvernământului Basarabiei în amintirea eliberării Chişinăului de sub ocupaţia sovietică.

Unul dintre autorii monumentului este arhitectul român Octav Doicescu, personalitate de frunte a arhitecturii moderne româneşti.

Monumentul  „Turnul Dezrobirii Basarabiei”, ca valoare arhitectural-culturală, stă în rănd cu renumitele capodopere ale lumii:  „Coloana Infinită” (Coloana Recunoştinţei fără sfârşit) – opera genialului nostru sculptor Constantin Brâncuşi şi Columna lui Traian, toate având, semnificativ şi înălţimea de 30 m.

Cea mai amplă şi desfăşurată descriere a monumentului a făcut-o profesorul Vlad Dumbravă, originar din Ghidighici, patriot al baştinei şi neamului, martor la acele evenimente:

Pe colină s-a construit o platformă cu dimensiunile  60 x 50 m. Şi pe o porţiune de cca 2 500m. p s-a înălţat ansamblul construcţiei, format din 3 părţi :

1. Turnul, având forma pătrată, cu latura de 10 metri şi înălţimea de 30 de metri. La intrarea în turn, deasupra, era un basorelief în piatră, reprezentând împăratul Traian şi generalii săi de pe Columna lui Traian de la Roma, iar alături erau înscrise cuvintele de aur ale Mareşalului Ion Antonescu: ”Ca şi Columna lui Traian, suntem unde am fost şi rămânem unde suntem”.

2. Blocul masiv de piatră în faţă, de 10 metri înălţime, având pe el următoarea pisanie:

”S-a înălţat acest Turn al Dezrobirii Basarabiei sub domnia regelui Mihai I, conducător al Statului fiind Mareşalul Ion Antonescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri fiind dl profesor Mihai Antonescu, guvernator al Basarabiei – general C.Voiculescu. Construit pe locul de unde Mareşalul Ion Antonescu, comandant de căpetenie al armatelor germano-române, în ziua de 15 iulie 1941, a urmărit şi a condus operaţiile pentru eliberarea oraşului Chişinău.

Turnul Dezrobirii – simbol al faptelor glorioase de arme ale armatelor romăne şi germane şi strajă neclintită a drepturilor noastre pentru aceste pământuri, este predestinat să servească generaţiilor viitoare ca :– loc de reculegere,

înălţare morală

– mândrie naţională

3. Colonada (propileele): erau în număr de 24 stâlpi din piatră (de tip roman) pe partea dreaptă a turnului, stând 12 în faţa altor 12, sus legaţi cu o centură din piatră, totul descoperit. Pe aceste propilee erau înscrise numele unităţilor care au luptat aici pentru eliberarea Chişinăului.

Pentru întreaga construcţie, unică în felul ei atunci în România şi chiar în regiunea balcanică, s–au folosit peste 1200 vagoane de piatră, scoasă din carierele mari de la gara Ghidighici, de la Cheile Bâcului, şi din altele; peste 60 vagoane de ciment, 50 vagoane de schelărie, 5 vagoane de fier, cca 3000 m. c. de pământ dislocat şi împrăştiat, forţă de muncă locală. Monumentul a fost ridicat în 60 de zile. La el au lucrat peste 500 muncitori. La cererea autorităţilor locale, lucrarea a fost concepută şi condusă de arhitecţii Octav Doicescu şi Dumitru Chiulamila, şef de lucrări fiind Soare Stoianu.

După anul 1944, la sosirea sovieticilor, acest măreţ şi impunător Monument, o frumoasă realizare arhitecturală în răsărit de Ţară, a fost distrus de armata sovietică, ca şi un altul, mai mic, de la gara Ghidighici, care era în cinstea primilor soldaţi români căzuţi pentru Basarabia în 13 martie 1918, din armata generalului Ernest Broşteanu, veniţi la chemarea Guvernului român de la Iaşi.

Prin acest act de vandalism şi barbarie crasă, manifestat prin ştergerea de pe faţa pământului, prin dinamitare şi cu şenilele de tanc, a acestui monument – simbol al nemuririi neamului românesc, cotropitorii ruşi (sovietici) au adus o insultă la memoria celor căzuţi în luptă penta eliberare şi demnitatea întregului neam românesc. Nimicind acest simbol sacru al libertăţii, dobândite cu preţul a zeci de mii de vieţi omeneşti, barbarii cominternişti au urmărit şi un scop mai diabolic – ştergerea forţată a memoriei istorice, umilirea şi asimilarea naţiunii titulare.

Măreţia Memorialului şi solemnitatea evenimentului de inaugurare au însemnat actul de reabilitare a demnităţii naţionale, umilite prin cedarea teritoriul Basarabiei şi părţii de nord a Bucovinei, urmare a Pactului de neagresiune Hitler-Stalin şi a Protocolului secret din 23 august 1939.

Într-un articol scris pe această temă, Vasile Şoimaru menţiona: «Niciun complex memorial din Basarabia de azi, creat de bolşevici cu cheltuiala şi jertfa basarabenilor ocupaţi şi înfometaţi de ruşi, nu este atât de măreţ, nici măcar asemănător acestui ansamblu, care exprima esenţa adevăratei noastre Eliberări Naţionale. Turnul Dezrobirii ne aminteşte mai mult de monumentele rămase pe întinsurile Europei de la străbunii noştri daco-latini, şi era destinat să servească generaţiilor viitoare ca loc de reculegere,  înălţare morală şi mândrie naţională.

În cei doi ani de existenţă până la recucerirea Basarabiei de către ruşi în august 1944, Turnul devenise un simbol al faptelor glorioase ale Armatei Române, strajă neclintită la drepturile româneşti pentru acest sfânt pământ …

De când au revenit neokominterniştii la putere, în 2001, a început grandioasa spălare de zeci de milioane de lei publici pentru renovarea memorialelor de la Şerpeni şi Chişinău (Eternitate) şi a altor asemenea monumente ce proslăvesc ocupaţia Basarabiei de către bolşevici în august 1944….

Veneticii numesc acestea „monumente ale eliberării”, uitând să deschidă un simplu dicţionar explicativ al limbi române (şi cel moldovenesc la fel explică), pentru a vedea că eliberare  înseamnă „a da libertate, a pune în stare de libertate, a înlătura oprimarea naţională, politică, socială, a dezrobi etc.”… Dar ei, eliberatorii, nici azi nu-şi amintesc de casa lor natală, de mormintele străbunilor lor, că i-au avut doar şi ei. Mai rău e că nici nouă nu ne permit să revenim în Europa, de unde ne-au rupt „eliberându-ne”…».

Cu regret, după ieşirea noastră din închisoarea ţaristă în 1918, apoi sovetică în 1991, noi, românii, nu am rididicat, în acest teritoriu, rupt din trupul Ţării Moldovei istorice, nici un monument dedicat eroilor , care s-au gertfit timp de două secole pentru Libertate, Credinţă, dăinuirea neamului românesc.

Turnul Dezrobirii  este un rezumat al unei etape a Istoriei Românilor de după anul 1812, simbolul spiritualităţii şi nemuririi Naţiunii Române.

„ Cred că refacerea Turnului de la Ghidighici ar fi cea mai merituoasă contribuţie a noastră la acest act de eliberare naţională, început la finele sec. XX „. Aşa crede Andrei Doicescu, fiul arhitectului acestui Turn. Aşa credem şi noi…

La 01.11.2012 vom comemora a 70-a aniversare de la prima inaugurare a Turnului Dezrobirii Basarabiei. Cu acest prilej, dar şi în scopul comemorării tuturor martirilor neamului, reabilitării memoriei istorice a românilor de pretutindeni, trezirii sentimentului de Demnitate şi Mândrie  Naţională,

Consiliul Unirii,

1. Aduce un omagiu sublim celor  peste 185 000 de militari români căzuţi în Războiul de Reântregire a Ţării.

2. Îşi exprimă speranţa în realizarea, cu ajutorul lui Dumnezeu, a intenţei ferme de iniţiere a proiectului de  refacere a «Turnului Dezrobirii Basarabiei» de la Ghidighici (renăscut din  propria cenuşă ca Pasărea Phoenix din legendă – expresia dl. V.Şoimaru), apelând pe această cale la susţinerea financiară şi materială, cooperarea din partea organismelor ambelor state româneşti, în special a Primăriilor Mun.Chişinău şi com.Ghidighici, prin atribuirea terenului pentru amplasarea Memorialului, pentru ca nu mai târziu de 1 noiembrie 2012, la 70 de ani de la prima sa inaugurare, să instalăm o piatră de temelie sub fundaţia viitorului monument.

Ne punem speranţa  la receptivitatea  celor 30 de milioane de români din întreaga lume…

Pe lângă monument, pe viitor, ar fi bine veniă şi construirea unei biserici, a unui muzeu, transformând monumentul într-un Memorial al Patimilor poporului Român, loc sacru de perelinaj pentru neamul românesc, un monument al memoriei româneşti – 200 de ani de ocupaţie străină, un monument pentru înveşnicirea Actului Unirii din 27 martie 1918 şi numele martirilor Anton Crehan, Daniel Ciregureanu, Pantelimon Halippa, Elena Alistar, Pantelimon Erhan, Gherman Pântea, Grigore Cazacliu, Vladimir Bogat, Elefterie Silidiu şi toţi care au militat pentru Unire. Acest măreţ Memorial al neamului românesc, va fi locul unde şi noi, naţiunea titulară, vom avea un loc destinat să servească generaţiilor viitoare ca loc de reculegere, înălţare morală şi mândrie naţională…

Solicitam societatii civile romanesti ca, impreuna cu mass media de pe ambele maluri ale Prutului sa inceapa o campanie sustinuta pentru constientizarea necesitatii refacerii Turnului Dezrobirii Basarabiei de la Ghidighici, cum au procedat în cazul edificării «Crucii mântuirii neamului românesc» în s.Vărzăreşti.

3. Consideră ca cele doua Guverne de la Bucuresti si Chisinau au datoria morala sa dea curs si sa se implice in refacerea Memorialului  – proiect de o însemnătate inestimabilă  pentru dăinuirea Naţiunii Romăne, să întreprindă măsuri pentru lichidarea consecinţelor  Pactului de neagresiune Hitler-Stalin şi ale Protocolului secret din 23 august 1939.

4. Susţine poziţia fracţiunii parlamentare PL cu privire la condamnarea comunismului şi apelează la majoritatea parlamentară al AIE să exameneze de urgenţă Raportul Comisiei pentru studierea regimului comunist, care urma să fie examinat în şedinţa Legislativului de pe 28 iunie 2012, dar care a fost amânată. Atunci, premierul Vlad Filat a declarat că e necesară “condamnarea comunismului într-o ambianță în care să nu mai revenim niciodată la acest subiect”.

5. Solicită, să fie acceptată propunerea de a plasa pe coperta manualului de Istorie a Românilor imaginea monumentului „Turnul Dezrobirii Basarabiei”.

Mircea Popescu a spus: “Vom putea ierta, dar nu vom putea uita. Sa tina cont de aceasta toti cei care astazi se arata reticenti sau potrivnici unirii neamului. Cu atat mai mult politicienii si liderii de opine.

Consiliul Unirii,

25.06.2012

Loading Facebook Comments ...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Consiliul Unirii © 2015 Frontier Theme