Scrisa de Liviu Jianu si trimisa de Virgil Ciuca
Hai să dăm dorul, cu dor,
Din trecut, din viitor –
Nenăscut, tânăr, bătrân –
Ce-i cu suflet de român –
Tu mi-eşti dorul, eu ţi-s dorul,
Tu mi-eşti apa, eu, ulciorul,
Tu mi-eşti gură, eu, fântână,
Tu mi-eşti ploaie, eu, ţărână –
Dor cu dor, în fiecare,
Dorul naşte, dorul moare,
Şi în Rai de Românie,
Dorul creşte, şi învie –
Tu mi-eşti turmă, eu ţi-s stână,
Tu mi-eşti codru, eu, lumină,
Tu mi-eşti stele, eu, pământ,
Tu mi-eşti cântec, eu, cuvânt –
Tu mi-eşti flori, şi eu, albină,
Tu mi-eşti casă, eu, stupină,
Tu mi-eşti vatră de la Râm,
Eu ţi-s floare de salcâm –
Eu ţi-s tei, şi tu mi-eşti frate,
Eu, stejar, tu, libertate,
Eu ţi-s limbă, tu mi-eşti grai,
Şi-amândoi ne suntem Rai –
Hai să dăm, că nu-s hotare,
Peste cer, inima mare,
Dor cu dor, doar vom alege
Pe Iisus Hristos, ca Rege!
Să îi spunem, cu dreptate,
Eu ţi-s tei, şi Tu, mi-eşti frate,
Eu Ţi-s limbă, Tu mi-eşti grai,
Şi-amândoi, ne suntem Rai!
Tu mi-eşti flori, şi eu, albină,
Tu mi-eşti casă, eu, stupină,
Tu mi-eşti vatră de la Râm,
Eu Ţi-s floare de salcâm –
Eu Ţi-s turmă, Tu, păstor ,
Tu mi-eşti inimă, eu, dor,
Tu mi-eşti ţară, eu, frăţie,
Dor de Rai de Românie !
Tu mi-eşti lacrimă de sfinţi,
Eu, iubire de părinţi,
Tu mi-eşti suflet, eu ţi-s grai,
Amândoi – un singur Rai!
17 ianuarie 2012
Hai să dăm…!
Hai să dăm ţară cu ţară
Între vechile hotare
Cum au fost odinioară
Pentru Românie Mare!
Hai să dăm suflet cu suflet
Toți românii de afară
Ce ne-am săturat de umblet
Și cerșit din ţară-n ţară!
Hai să dăm lacrimi cu lacrimi
Să scăpăm de-a urii gheară,
De-ale patimilor patimi
Pentru plânsa noastră ţară!
Hai să dăm clopot cu clopot,
Glas de doină dulce-amară
În al dorurilor clocot
Pentru neam şi pentru ţară!
Hai să dăm munte cu munte,
Sat cu sat, moară cu moară,
Râu cu râu, frunte cu frunte
Între fraţi de-aceeaşi ţară!
Hai să dăm sânge cu sânge
Toţi românii, să nu piară
Limba noastră care plânge
Ca un bocet pentru ţară!
Hai să dăm mână cu mână
De ţărână milenară
De la Dacia străbună,
Maica noastră sfântă ţară!
Romeo Tarhon
Azi târâtă în genunchi,
Bestiile, trădătorii
Pângărindu-ți sfântul trunchi!
Azi săracă, trist prohod,
Românie alungată
În cel mai cumplit exod.
Azi secătuită toată,
Îți sunt visele ucise,
Vulturi lacomi îți dau roată.
Azi cu feți-frumoși bolnavi
Și cu zâne în marasme
Ce se vând în lume sclavi.
Azi cu aurul furat
De ferocele balaur
Al săracului bogat…
Azi din tricoloru-ți fă-ți
Peste patru zări lințoliu,
Milioane de bucăți…
Azi zvârlită la gunoi,
Jalea ta mă înspăimântă,
Ca după un lung război…
Azi și ieri din interes,
Ori pieri dându-te bătută,
Ori te bați, n-ai de ales!
Aripile ți se frâng,
Țara mea nefericită,
Azi e ziua ta și plâng…!
Loading ...