Către Parlamentele României şi Republicii Moldova
Memorandum pentru Reîntregire
Noi, membrii Consiliului Unirii, în cadrul căruia activează Partidul Naţional Liberal din Republica Moldova, Asociaţia veteranilor de război – 1992 ”Tiras-Tighina”, alte partide din Republica Moldova şi din România şi numeroase organizaţii nonguvernamentale, persoane din Diaspora românească – semnatari ai acestui Memorandum, purtători ai memoriei genetice a neamului românesc, comemorăm azi cu pioşenie şi mândrie cea de-a 95-a aniversare de la înfăptuirea Actului istoric de la 27 Martie 1918, prin care Basarabia – golgota şi lacrima neamului românesc – revenea la Patria mamă.
După o lungă perioadă de ocupaţie ţaristă (1812-1918) sosi, în sfârşit, ora astrală a Basarabiei de a se uni cu Ţara-mamă. Această unire a căpătat un cadru legal pe 27 martie 1918, când, în şedinţa Sfatului Ţării de la Chişinău, se proclama Unirea Republicii Democratice Moldoveneşti (fosta Basarabie răpită) cu România :
În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: «Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România ».
Trăiască Unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!
Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ;
Vicepreşedinte, Pantelimon Halippa;
Secretarul Sfatului Ţării, Ion Buzdugan
Actul Unirii din 27 martie 1918, înscris cu litere de aur în istoria României, va rămâne pe veci legal şi sfânt, nefiind niciodată denunţat de nimeni!
Ce a urmat după 28 iunie 1940, cunoaştem din documentele de arhivă, cercetările istoricilor români, de la noi şi din diferite ţări, ce atestă, de o manieră indubitabilă, că a avut loc un rapt tâlhăresc, criminal, o consecinţă directă a tranzacţiei sovieto-naziste din 23 august 1939 privind partajarea „sferelor de influenţă” între cele două regimuri totalitare ale secolului XX.
Parlamentele multor state au considerat înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernele sovietic şi german, ca nulă ab initio şi au cerut lichidarea consecinţelor ei politico-juridice, fapt relevat şi în Declaraţia de la Chişinău din 28 iunie 1991.
La 27 august 1991 Parlamentul de la Chişinău PROCLAMA solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populaţii a Republicii Moldova şi în faţa întregii lumi:
REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICIUN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.
Dacă ar fi înţeles strict clasa politică buchia Declaraţiei de Independenţă, ca
document sfânt şi ar fi urmat calea decolonizării, decomunizării, modernzării şi dezvoltării, precum Ţările Baltice, am fi avut astăzi o altă situaţie politică şi social-economică, alte perspective.
Astfel, prin ignorarea făţişă a spiritului şi a conţinutului Declaraţiei, la cei 22 de ani de la proclamarea Independenţei, Republica Moldova încă nu a aruncat la groapa istoriei moştenirea sovietică nefastă. Bilanţul acestei perioade de timp este cumplit de tragic: două conflicte separatiste, o armată străină pe teritoriul statului, o societate divizată pe criterii etnice, o treime din cetăţeni plecaţi peste hotare, o limbă fără denumire, mimarea democraţiei, capturarea statului și a tuturor instituţiilor sale de către grupări corupte şi mafiote, interesele vitale ale poporului total neglijate, regres socio-economic pe toate dimensiunile. R.Moldova este cel mai sărac stat din Europa – la propriu şi la figurat.
Geneza acestui handicap îşi are originea în minciuna ce a produs dezbinare şi haos în societate, în mutaţia oribilă, încă de la 1812, inoculată în mentalitatea basarabenilor pe durata celor 178 de ani de colonizare, deznaţionalizare şi genocid.
Aceste adevăruri istorice trebuie spuse, cu toată tăria şi demnitatea, trebuie conştientizate şi asumate fără ură şi părtinire, ca bază pentru o reconciliere civică profundă şi durabilă. O altă abordare va însemna menţinerea poporului român în umilinţă, buimăcire şi rătăcire istorică, demolarea continuă a patrimoniului şi a valorilor naţionale, prin perpetuarea unor falsuri şi a unor valori străine neamului românesc.
În ciuda eforturilor factorilor externi şi interni, ostili neamului românesc, la 22 februarie 2012, s-a produs o coalizare a forţelor naţionale ale românilor de pretutindeni, apărînd o mişcare unionistă de larg consens naţional – „Consiliul Unirii” – succesor şi continuator al cauzei Consiliului Naţional al Unirii, fondat la 1 decembrie 1991 de către un grup de parlamentari de la Chişinău şi Bucureşti, în frunte cu românul Mircea Druc.
În 2013, pornind de la situaţia dramatică din cel de-al doilea stat românesc, se impune ieşirea la rampă a forţelor unioniste, cu un nou proiect politic, social, economic şi geopolitic, pragmatic şi sincronizat cu acţiuni şi paşi reali spre reîntregire…
În activitatea sa , CU se ghidează de conceptul de program „MANIFESTUL UNIONIŞTILOR”, promovându-şi consecvent moţiunea de integrare europeană, prin Unirea (Reîntregirea) cu România.
Pentru noi, românii, anul 1918 a fost un an de o mare încărcătură simbolică pentru destinul neamului.
Nicolae Bălcescu, ne-a lăsat o lege sfântă: „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea. Pierdută, Libertatea se recapătă, dar Naţiunea odată distrusă, este definitiv dispărută!”
Această povaţă a devenit izvorul din care sorbim adevărul, responsabilitatea şi mândria că suntem români, a devenit ideologia se ghidează în activitatea şi acţiunile sale Consiliul Unirii – platformă unionistă a tuturor românilor.
Înfaptuirea statului naţional i-a permis naţiunii române valorificarea energiilor, a capacitaţilor creatoare de stimulare a progresului socio–economic. În anii interbelici România s-a înscris pe traiectoria modernizării autentice, aducându-şi, în plan internaţional, contribuţia substantială la opera de pace şi securitate.
Fiind convinşi că starea de separare actuală a României este în totală contradicţie cu mostenirea lăsată de anul 1918, considerăm că ea trebuie corectată prin efortul tuturor fortelor politice, ale societăţii civile şi ale instituţiilor statutului şi că reunificarea, prin înlăturarea irevocabilă a consecinţelor Tratatului Ribbentrop-Molotov, distanţarea de minciună şi de comunism sunt, pentru R.Moldova, unicul mijloc de realizare a scopului suprem: îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei şi integrarea în UE, recuperarea decalajelor economice considerabile faţă de Ţara-Mamă, apoi – şi faţă de mediile pe UE:
1. Ţinem sa aducem omagiul nostru profund celor 86 de deputaţi, români – basarabeni din Sfatul Ţării care, prin semnăturile lor, au devenit adevăraţi părinţi cofondatori, dar şi martiri ai României Întregite.
2. Menţionăm, că Actul unificării statului naţional unitar român în 1918 a fost în mare măsură rodul puternicei solidarităţi a neamului românesc, exemplu ce ar trebui urmat de contemporanii noştri. Solicităm clasei politice, societaţii civile româneşti ca, împreună cu mass media de pe cele două maluri de Prut, să înceapă o campanie activă de educare a populaţiei în spiritul conştientizării imperativului reunificării Ţării.
3. Prin activizarea Consiliului Unirii, cerem românilor de pretutindeni, inclusiv celor din Diaspora, să aibă pe agenda lor, ca prioritate absolută, susţinerea eforturilor pentru readucerea R.Moldova în România Reîntregită.
4. Cerem Presedinţiilor, Parlamentelor, Guvernelor, partidelor politice, societăţilor civile din ambele state româneşti să adopte o pozitie comună şi unitară în problema naţională şi, în concordanţă cu idealurile unităţii naţionale şi ale Statului unitar Român, precum şi cu spiritul Declaraţiei de Independenţă a R.Moldova din 27 august 1991, să reconfirme Actul Unirii din 27 martie 1918, aducându-se ajustările respective în Constituţia României, după exemplul Germaniei reunificate. Ziua de 27 martie 1918 să fie declarată sărbătoare naţională.
5. Cerem ca autorităţile celor două state româneşti, de pe ambele părţi ale Prutului, să facă angajamente publice şi să asigure fondurile necesare pentru restabilirea, din anonimat, a monumentului, distrus de către Armata Sovietică în 1944, – “Turnul Dezrobirii Basarabiei” în s.Ghidighici, mun.Chişinău, cu edificarea ulterioară a Memorialului Patimilor Româneşti, care reprezintă omagiul adus martirilor români ai ocupaţiei sovietice, conformându-se Declaraţiei politice din 9 iunie 2009, prezentată în plenul Senatului de Preşedintele Comisiei de Politică Externă a Senatului, care susţinea necesitatea construirii acestui Memorial prin iniţiativele românilor din întreaga lume.
6. Considerăm că cele două Guverne, de la Bucureşti şi Chişinău au datoria morală, faţă de destinul neamului românesc, să întreprindă măsuri politice şi diplomatice concrete, pentru a sensibiliza opinia publică internaţională, instituţiile Uniunii Europene şi celelalte state, asupra dorinţei poporului român de reunificare printr-un proces asemănător celui al naţiunii germane. Cerem armonizarea politicii externe în direcţia reprezentării comune a unei politici naţionale, care să conducă la o tranziţie fără sincope, spre integrarea Basarabiei în România şi, prin aceasta, populaţia Basarabiei să obţină de drept cetăţenia Uniunii Europene.
87,25% dintre români sunt de acord cu Unirea (Sunt rezultatele unui sondaj realizat de către Centrul Român de Studii şi Strategii şi publicat la 17 august 2012, care au scos în vedere că majoritatea covârşitoare a cetăţenilor României sunt de acord cu o eventuală Unire a celor două state româneşti).
7. Îndemnăm partidele liberale, democratice de dreapta, ca forţe politice proromânesti şi prounioniste din R.Moldova, să dea dovadă de maturitate politică, înţelepciune şi să gaseasca modalitatea, în interesul naţional, ca, în cel mai scurt timp, să se unească într-un front comun, constituind o forta credibila si reprezentativă a populaţiei majoritare românesti din Basarabia.
8. În scopul realizării dezideratului reîntregirii Ţării, Consiliul Unirii propune partidelor politice şi societăţii civile, spre discuţie, un proiect de concept (viziunea unioniştilor ) procedural de Reîntregire a Ţării:
Premiza: Iniţierea proiectului să fie susţinută de ambele Parlamente şi coordonată la nivel de societăţi civile.
Conţinutul structural al Conceptului:
1.Pregătirea şi elaborarea unui studiu istorico-juridic în problema consecinţelor ruperii teritoriului de la Est de Prut de către Rusia (perioada 1812 – 2012);
2. Argumentarea şi elaborarea scenariului Reîntregirii:
2.1. Etapă I – pregătitoare: elaborarea proiectelor politice, culturale şi socio-economice, în scopul consolidării societăţii de pe ambele maluri ale Prutului, în susţinerea ideii de Reîntregire a Ţării, după modelul german; pregătirea (cu strângere de semnături) şi înaintarea către autorităţile române a unei petiţii de revendicare a dreptului la cetăţenia română, prin adoptarea unui act normativ, conform căruia toţi basarabenii şi bucovinenii, care au depus, în condiţii legale, o cerere de recunoaștere a cetăţeniei române la Ministerul Justiţiei sau la Consulatul României din Chişinău, Cernăuţi sau Odesa, să fie recunoscuţi ca cetăţeni români şi repuşi în drepturile cetăţeneşti, prin eliberarea de către MAI a actelor de identitate.
Noi, basarabenii ”suntem români şi punctum”. Statul Român nu ne-a retras cetăţenia, noi nu ne-am dezis de ea. Deci, suntem cetăţeni romani, cu întreruperi sub ocupaţie străină. Cazul e analogic celui al Mitropoliei Basarabiei.
2.2. Etapă II – anularea consecinţelor Pactului Molotov-Ribentrop şi realizarea actului Reîntregirii prin deciziile Parlamentelor de la Bucureşti şi Chişinău;
3. Apriori (premărgător) procesului propriu-zis de Reîntregire:
3.1. Elaborarea şi punerea în acţiune a unui plan strategic de acţiuni comune pentru sincronizarea proceselor social-economice din cele două state românești, elaborarea şi realizarea proiectelor comune, în special privind modernizarea societăţii şi dezvoltarea Infrastructurii;
3.2. Iniţierea şi negocierea cu UE, SUA şi România a unui plan de modernizare multidimensional, a unui Plan MARSHALL;
Proiectul elaborat urmează a fi mediatizat pentru discuţii şi îmbunătăţiri din partea societăţii civile, a partidelor politice şi a instituţiilor publice de pe ambele maluri ale Prutului, aprobat ulterioar de către ambele Parlamente. Noi vedem o Românie reîntregită, prin prisma potenţialului uman şi a atuurilor politico-economice ale României modernizate, cu care ne vom mândri noi, copii şi nepoţii noştri : O Ţară cu o populaţie de peste 25 milioane de locuitori, cu un grad înalt de securitate, România va deveni a doua mare piaţă în Europa Centrală. Poziţia sa geografică, geopolitică, tezaurul naţional, importanţa resurselor naturale, potenţialul intelectual şi o mână de lucru calificată sunt factori favorizanţi.
Dumnezeu sa ajute Naţiunea Româna să-si împlineasca idealul naţional al Reîntregirii.
Chişinău, 27 martie 2013
Către Excelenţa Sa,
Preşedintele Republicii Moldova, dl Nicolae Timofti
Poziţia Consiliului Unirii privind căile de depăşire a crizei politice din R.Moldova
Stimate Domnule Preşedinte,
Noi, membrii Consiliului Unirii, în cadrul căruia activează Partidul Naţional Liberal din Republica Moldova, Asociaţia veteranilor de război – 1992 ”Tiras-Tighina”, alte partide din Republica Moldova şi din România şi numeroase organizaţii nonguvernamentale, persoane din diaspora românească – reprezentanţi activi ai societăţii civile, îngrijoraţi de situaţia politică tensionată, cauzată de prestaţia clasei politice de la guvernare, ne exprimăm poziţia, urmărind un singur scop – sensibilizarea societăţii în legătură cu responsabilitatea tuturor pentru momentul politic, pentru a-l influenţa prin atitudinea luată de membrii CU.
În 2010, Alianţa pentru Integrare Europeană a iniţiat un obiectiv de interes naţional major – accederea R.Moldova în UE. Acordul de Constituire a AIE-2 includea valorile şi principiile pe care noua coaliţie de guvernământ s-a angajat să le promoveze, acestea cuprinzând 7 priorităţi:
- Integrarea europeană
- Reintegrarea statului
- O creştere economică sustenabilă
- Supremaţia legii şi neutralizarea corupţiei
- O politică externă eficientă şi echilibrată
- Descentralizarea puterii
- Combaterea sărăciei. Servicii publice de calitate
La numai doi ani de existenţă, liantul de «beton» al coaliţiei a fost erodat prin fenomenele nocive din interior (mafia, corupţia, interesele înguste de partid, oligahizarea sistemelor politic şi economic ş.a.) şi influenţele antinaţionale din exterior, cedând lamentabil.
În toţi anii de după Independenţă, în perioadele când vectorul european al celui de-al doilea stat românesc devine mai pronunţat şi mai realizabil, iniţiatorul şi sprijinitorul separatismului, Federaţia Rusă, regizează provocări pentru deturnarea demersului european al statului, prin slăbirea securităţii politico-militare şi economice a statului, călcându-ne în picioare ca parte a unei naţiuni mari, cu istorie bogată, România – acum membră a familiei euroatlantice. Iar Chişinăul oficial, în loc să manifeste demnitate naţională, să ceară un tratament adecvat din partea Moscovei, se complace şi tace.
Nici o guvernare, până în prezent, nu a luat măsurile necesare pentru a negocia cu F.Rusă de pe poziţie de stat suveran şi independent, ce nu ar permite implicarea factorilor externi în treburile noastre interne. Nici faţă de liderii separatişti nu se aplică, în continuare, legea, nu au fost demascate acţiunile capilor „coloanei a cincea” de a ne menţine ca stat-ostatic pe orbita intereselor antieuropene şi antiromâneşti ale F.Ruse. Necontracararea acestor procese submersibile ne demonstrează că actuala conducere nu apără nici integritatea statului în faţa ingerinţelor forţelor ostile cauzei naţionale, drept dovadă e şi formarea, în luna februarie, a unor detaşamente paramilitare căzăceşti la Ocniţa, Otaci, Comrat, cu sprijinul autorităţilor publice locale. Adevărul pare să fie că cei ce conduc R.Moldova nu ştiu, de fapt, care e cauza noastră naţională.
Această stare de lucruri, suprapusă unei crize permanente de sistem, a adus statul în prag de faliment. La nivel oficial, în rapoarte şi în declaraţiile demnitarilor, nu se întrevede o îngrijorare ce ar trebui să fie strigătoare la cer, urmare a stagnării proceselor de reformare şi modernizare a statului. Nu se recunoaşte (este o temă tabu) că societatea, în ansamblu, se află de multă vreme într-o criză de sistem profundă, neînregistrîndu-se, practic, o creştere economică!
Este cert că o politică, insuficient de bine explicată, nu are şansa de a fi acceptată de cei pe care îi vizeaza: oamenii.
De ce atâta forfotă în jurul intereselor clasei politice de la guvernare? Pentru că, în spatele acesteia, se află o populaţie însărăcită în proporţie de 95%, lăsată de izbelişte, marginalizată şi uitată inclusiv de mass media! Această stare toarnă apă la moara comuniştilor şi a generat, inevitabil, a doua criză politică din ultimii doi ani, compromiţând proiectul politic al integrării celui de-al doilea stat românesc în Europa!
Ca urmare, societatea a intrat într-o perioadă de debusolare totală, toată lumea caută vinovaţii, mai ales pe segmentul de centru-dreapta al eşichierului politic.
Suntem convinşi şi conştienţi că vina, de fapt, cade pe liderii şi echipele de conducere a partidelor, care uzurpează actul decizional în structurile politice, ce neglijează mecanismele democratice în entităţi politice gestionate ca SRL-urile. Aceasta este lecţia de bază pentru regândirea şi reformarea sistemului politic şi electoral, ce generează astăzi monopolul politic oligarhic.
Sondajele indică un nivel de neîncredere în guvernarea R.Moldova, decăzut până la 10%, raportat catastrofal şi la regimul comunist! Cauza rezidă şi în declaraţiile liderilor AIE şi ale Opoziţiei, în încercările fatale de redirecţionare a demersului proeuropean, prin declanşarea de alegeri parlamentare anticipate.
Cum vedem noi, unioniştii, ieşirea din actuala criza politică.
Domnule Preşedinte,
Sperăm ca această Poziţie a Consiliului Unirii, ca Platformă unionistă parte a societăţii civile, să fie apreciată ca o presiune curajoasă şi adecvată în luarea deciziilor de către Excelenţa Voastră în zile de grea cumpănă.
Propunerea are menirea să calmeze rivalitatea din alianţă, să contribuie la identificarea consensului în AIE -3 – singura condiţie ce ar putea evita naufragiul vectorului european. Comuniştii antieuropeni şi antiromâni, la fel ca şi socialiştii, ieşiţi din găoacea comunistă, nu pot fi o alternativă conducerii actuale a statului.
Considerăm drept important rolul pe care îl puteţi avea acum prin autoritatea funcţiei, prin experienţa de a alege grâul de neghină, prin voinţa de a menţine echilibrul în societate şi a realiza idealul naţional.
Există şansa de a nu se devia de la calea marcată de AIE spre UE. Iată cele TREI condiţii obligatorii:
Toţi factorii decizionali să aplice, în elaborarea soluţiei, o abordare realistă, sinceră, adecvată momentului, punându-se la negocieri în faţă Adevărul şi Interesul Naţional.
Programul de guvernare, relativ bun, să fie transmis spre realizare noului cabinet AIE, pentru a se porni, din mers, la acţiuni.
Acceptarea unei soluţii de consens – a unui Guvern condus de o personalitate – lider informal din societatea civilă sau mediul din afaceri, care ar face faţă provocărilor expuse în Poziţia noastră.
Înscăunarea unui Cabinet Tehnocrat al Salvării Naţionale, condus de un lider proeuropean, ar spori dialogul obiectiv al formaţiunilor din Alianţă, ar reduce influenţa liderilor de partid asupra politicilor Guvernului şi ar evita utilizarea abuzivă a resurselor administrative de către componentele AIE în viitoarele alegeri. Succesul sau insuccesul acestei echipe va depinde de majoritatea parlamentară, de responsabilitatea colectivă asumată pentru eficienţa actului decizional, de concentrarea eforturilor pentru realizarea Programului de guvernare.
Societatea este în căutarea unui lider naţional. Istoria ne arată că marile evenimente sunt opera unor mari personalităţi – Isus Hristos, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Napoleon, Lee Kuan Yew ş.a. Partea din stânga Prutului a naţiunii române este în căutarea, identificarea şi promovarea unui lider vizionar, stâlp al spiritualităţii dacice, înţelept, carismatic, patriot cu demnitate, ghidat de interesele poporului, capabil să-şi asume destinul Ţării, gata de sacrificiu pentru reîntregirea şi modernizarea Statului în cadrul UE.
Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a declarat la Chişinău: «Am avansat negocierile privind Acordul de Asociere. Democraţia şi ordinea de drept stau la baza acestui acord. Scopul nostru comun este de a încorpora drepturile omului şi a include economia Moldovei în economia vastă a Europei. Trebuie să ne asigurăm anumite standarde, pentru ca să deveniţi parte a acestei Uniuni, pentru că astfel UE va deschide mai multe uşi».
Platforma Consiliul Unirii, comemorând cu adancă pietate şi mândrie naţională Actul istoric de la 27 Martie 1918, prin care Sfatul Ţării de la Chişinău a dat semnalul înfăptuirii României Întregite, a demonstrat conştiinţa că starea de separare actuală a României, în totală contradicţie cu moştenirea lăsată de anul 1918, trebuie îndreptată spre reîmplinirea idealului naţional al Reîntregirii, prin eforturile forţelor civile şi politice româneşti şi implicarea majoră a statutului.
În speranţa că Poziţia noastră va fi auzită, primiţi, domnule Preşedinte Nicolae Timofti, asigurările noastre de adâncă consideraţie.
În numele Consiliului Unirii semnează :
Ştefan Maimescu, ex-deputat, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, membru al
Consiliului ,,Asociaţiei Parlamentul-90”, preşedintele Asociaţiei socio-culturale ”Maluri de Prut” din Italia
Anatol Caraman, locotenent-colonel, cavaler al Ordinului “Ştefan cel Mare”,
preşedintele Asociaţiei Veteranilor Războiului – 1992 ”Tiras-Tighina”
Gheorghe Mârzencu, ziarist, membru ai Asociaţiei obşteşti ”Memoria victimelor regimului
totalitar comunist”
Gheorghe Viţă, jurist, preşedintele Uniunii Românilor din Basarabia, nordul Bucovinei şi
Ţinutul Herţa
Vitalia Pavlicenco, doctor în filologia română, ex-deputat, deţinătoare a Ordinului Naţional al
României “Pentru Merit” în Grad de Comandor, preşedintele PNL
Anatolie Revenco, vicepreşedinte al Partidului Naţional Liberal
Timotei Ţurcanu, inginer
Consiliul Unirii
Chişinău, 27 martie 2013
Loading ...