Ala Mirza-Turbal
Se duc poeţii…
Se duc POEŢII. Se înalţă-n cerul
Care-şi deschide RAIUL pentru ei,
Pentru c-au spus mulţimii ADEVĂRUL
Despre vânduţi, lingăi, mancurţi, mişei.
S-au dus VIERU, LARI, VATAMANU…
Tot mai orfan rămâne SFÂNTUL GRAI,
Fără MATCOVSCHI, mai sărac i-i lanul,
Cine-a cânta la fel frumosul plai?
Cine va creşte-aşa bogată roadă
De proză, drame, versuri -melodii?
Azi multă lume a venit să-l vadă,
Să-l pună pe altar de veşnicii…
Se duc POEŢII. N-au ajuns la clipa
Din visul lor, cu fraţi uniţi pe Prut.
Rămânem noi. Să ne legăm aripa
Şi zborul să-l luăm de la-nceput…
De sus, din cer, cu suflete -ntristate,
Cu ochi nemângâiaţi ne vor privi
Pân” visul lor va fi realitate
Şi neamul despărţit se va -ntregi…