11 August 2013, Semnal de alarmă
În articolul “Basarabia este cheia“, făceam următoarele afirmații:
“În general, la nivel guvernamental se merge prioritar pe susținerea comunităților românești din Italia-Spania pe considerentul că acolo există o mare masă de români.
Masa de români din spațiul UE, deși semnificativă ca număr, este extrem de volatilă și dispersată …”
Iată că reportajul-anchetă “Visul italian s-a terminat, plecăm!“, preluată de Romanian Global News din Gazeta Românească, care descrie drama emigranților străini, printre care și un român, nevoiți să se întoarcă în țările din care provin sau să-și continue exodul pe alte meleaguri, pare să confirme volatilitatea diasporei române din spațiul UE și schițează perspectiva unui scenariu care ar putea da fiori guvernului.
Sper ca semnalele transmise de acest reportaj să fie corect ințelese de autoritățile române pentru a nu le găsi nepregătite în fața fenomenului, deloc improbabil, al revenirii masive a românilor acasă.
Scurta analiză de mai jos, ne pune în față tabloul uriașului impact financiar, social și economic pe care un asemenea eveniment l-ar putea avea pentru România.
Din punct de vedere financiar, se va diminua substanțial infuzia monetară venită din partea diasporei. Social, va apare necesitatea elaborării de legi suplimentare – sau ajustarea celor existente – pentru protecția socială a noilor veniți, mulți neacoperiți de depuneri în fonduri sociale și de sănătate.
Și factorul economic va fi afectat. Pentru absorbirea și reintegrarea în societate a valurilor de români reîntorși acasă, guvernul se va găsi în fața perspectivei deturnării și alocării unor importante fonduri din alte sectoare, pentru investiții capabile să ducă la crearea locurilor de muncă într-un ritm accelerat.
Toate aceste măsuri vor fi necesare pentru a limita fenomene inerente de instabilitate politică și socială și se vor traduce prin costuri suplimentare.
Deja sunt semne ca șomajul se află pe o ușoară curbă ascendentă, ceea ce mă îndeamnă să cred că rata de întoarcere a românilor începe să crească și să se facă simțită. Aflu, din discuțiile cu basarabenii răspândiți prin lume, că și printre ei există o tendință asemănătoare de creștere a ratei revenirii acasă.
În general, situația financiară redusă este o caracteristică a membrilor diasporelor relativ tinere și cu un grad scăzut de coeziune, cum este și diaspora română. Tocmai aceștia sunt cel mai puternic atinși de efectele crizei și vor avea tendința revenirii în România pentru a căuta protecție socială și economică.
Cum, în cazul țării noastre, numărul mare de români din spațiul UE este de peste 10% din populația României, rezultă că și proporția celor care se vor întoarce poate să fie semnificativă.
Fără pregătirea preventivă a acestui impact, România se poate adânci într-o criză majoră și de durată.
Tocmai de aceea, guvernul român va trebui să obțină suplimentarea preventivă a cotei de fonduri europene pentru a fi alocate reducerii impactului provocat de întoarcerea emigranților.
Abia după trecerea acestui val, o nouă strategie va trebui realizată, nu din birouri, ci prin implicarea instituționalizată și conlucrarea serioasă cu factori de opinie și lideri ai românilor de pretutindeni pentru a defini exact termenul “sprijinirea comunităților” și pentru a identifica soluții corecte capabile să prevină situații similare.
Dar despre asta, într-un articol viitor.
Loading ...