Scriu… Scriu din Dragoste şi Dor pentru tot ce mi-i drag şi scump, din Durerea pentru tot ce mă doare, din Speranţa într-un viitor mai fericit pentru urmaşi. Nu scriu întru slava mea… Scriu pentru a slăvi Patria şi meleagul natal. Scriu pentru şi despre voi, Oameni, care-mi sunteţi dragi şi scumpi, pe care vă iubesc aşa cum î-mi iubesc Mama, Limba, şi Vatra srămoşească…
Iacob Cazacu-Istrati
În limba mea…
În limba mea zâmbește codrul cu ponoare,
În limba mea izvoarelor mă vreau.
În limba mea-mi șoptesc podișuri și ogoare,
În limba mea și-a mamei visele mă iau…
Să plâng nu pot deloc în limbi străine,
Iar de vorbesc în ele tot gândesc în ea?
În limba mamei în care spun povești cu zâne
Și zorile-mi sărută ochii tot în limba mea…
De am dureri ce sufletul mi-apasă
În limba mea și-a mamei le oftez,
Și dorul mă lovește în limba mea frumoasă,
În limba-n care zbor și-ngenunchez.
În limba mea și stelele-mi zâmbesc,
În limba mea cununi de dor se leagă.
În limba mea, în graiul strămoșesc
Iubirile se nasc, viețile se-ncheagă…
Floare astră
…Doar o căsuţă
– Ntr-un colţ de rai,
Doar o măicuţă
Şi-o limbă ai!…
Dacă n-ai fi tu pe lume
N-ar avea nici Codrul nume,
Nu am şti de zi, de noapte
Limba mea fără de moarte…
Dacă n-ai avea cuvinte
N-am şti toate cele sfinte,
N-ar fi zi, ci veşnic noapte
Limba mea fără de moarte …
De n-ai fi un grai, un nume
N-am avea doine străbune ,
Nici iubiri cu dor cântate
Limba mea fără de moarte…
De nu zămisleai cuvântul
Îmi era orfan şi gândul,
Şi înstrăinat de carte
Limba mea fără de moarte…
Eşti o floare astră-n geam,
Eşti comoara unui neam!…