Sarbatoarea tuturor romanilor dupa caderea comunismului
DA, sarbatorim aceasta zi, dar nu de dragul retrospectivei ci pentru a transforma trecutul in prezent, si prezentul in viitor.
Noi, cei din prezent mai avem de dat pe langa multe alte lupte, una ultima si decisiva la care participa activ doar cei increzatori in viitorul natiunii romane, dispusi in permanenta sa protesteze cerandu-si dreptul, urmand calea adevarului, adica reintregirea patriei. Din aceasta categorie de combatanti, fac si eu parte.
Momenul adevarului din anul 1918 a fost realizat de o generatie divina pentru istoria noastra si anume, GENERATIA UNIRII, in care se regaseste si o ruda a subsemnatului. Ceea ce a realizat GENERATIA UNIRII, ei, urmasii au distrus cu nesabuinta prin politicianismul lor, ducand natiunea romana la un pas de dezmembrare totala incepand cu vara anului 1940.
Singurul care s-a opus acestui tavalug dirijat si de enormele presiuni internationale, a fost Maresalul Antonescu.
Totul s-a sfarsit in vara anului 1944 cand adversarii politici l-au servit pe tava rusilor, iar acel 23 August a devenit o sarbatoare nationala, negandu-se astfel minunata zi de 1 Decembrie 1918.
Moartea lui Ceausescu a facut lumina si in jurul zilei de 1 Decembrie 1918, trimisa in uitare timp de 56 de ani.
In 1990, comunistitii proaspat fardati in democrati, au incercat sa obtina capital politic chiar si din aceasta zi sfanta pentru romanism, incepand a vorbi despre toate provinciile unificate atunci la 1918, prima Basarabia, apoi Bucovina si in final Transilvania, rezultand ROMANIA MARE.
Numai un an mai tarziu, in 1991, raspopitii farisei ai lui Ion Iliescu, discret, au luat masuri incat sa nu se mai aminteasca oficial de Basarabia si Bucovina, ba chiar mai mult, acesta a fugit in aprilie 1991 la Moscova si a semnat rusinosul “Tratat de prietenie si buna vecinatate” cu U.S. a lui Gorbaciov, cand la Chisinau, Parlamentul dominat de Frontul Popular si guvernul condus de primul ministru – patriotul roman basarabean Mircea Druc- se chinuiau sa scape de sub tutela imperiului sovietic ce dadea semne de agonie.
Chiar si lui Petre Roman i-a fost draga intr-un timp ideea reintregirii nationale, mai ales ca pe atunci in anii 90-91, dadea bine la public pentru oricine daca parea si putin nationalist.
Aceasta frumoasa idee a fost brusc suprimata in septembrie 1991, cand minerii chemati de Ion Iliescu l-au trimis in istorie pe cel ce ii fusese copil de suflet. Din acelasi motiv s-au spulberat si planurile concrete de colaborare economica si nu numai, intre cele doua maluri de Prut, stabilite la sfat de taina, pe baraj la Stanca-Costesti in mai 1991, intre Mircea Druc si Petre Roman, ambii inca prim ministrii – premize sigure pentru realizarea ulterioara a unirii teritoriale.
Ambii, insa nu stiau ca nu peste mult timp aveau sa fie debarcati, Roman de catre Iliescu, iar Mircea Druc de catre Mircea Snegur, la cererea expresa a Moscovei. Ce trista coincidenta – visul celor doi se naruia, dar si sperantele multora dintre noi ce participasem la podurile de flori.
Tot cu acea ocazie, mahnit de existenta tratatului semnat de Ion Iliescu la Moscova, numindu-l “cutit infipt in spate” i-a amintit cu repros lui Petre Roman, iar acesta l-a asigurat ca tratatul nu va fi ratificat in parlament la Bucuresti, dar nu a fost sa fie asa.
Atunci, in anii 90-91 cand imperiul sovietic era in destramare, iar R.S.S.M. isi declarase independenta devenind Republica Moldova, repede si gresit a fost recunoscuta ca stat de catre puterea de la Bucuresti, in frunte cu Ion Iliescu si sustinatorii sai, Dan Martian si Alexandru Barladeanu, presedinti ai celor doua camere ale Parlamentului.
Astfel s-a scris o noua pagina trista in cartea de istorie a neamului, intarziind cu multi ani realizarea visului romanilor – RE-UNIREA.
In lada de gunoi a istoriei, pe langa multi altii si acestia isi vor gasi locul de veci.
La acea intalnire cu istoria, cand conditiile pentru infaptuirea RE-UNIRII erau prielnice,(aproape similare cu cele din 1918) s-au prezentat politicieni cu educatie primita la Moscova, dusman declarat de secole al romanismului.
Straini de aspiratiile reale ale natiunii, cei doi, Ion Iliescu purtator de cravata rosie drapata cu secera si ciocanul, si Mircea Snegur, fost presedinte de colhoz si secretar de partid la raionul Edinet, au reusit sa distruga entuziasmul podurilor de flori, oprind astfel pentru un timp revenirea acasa a Basarabiei.
1 Decembrie 1918 a fost infaptuita de o generatie divina, pe cand NE-unirea posibila in anii 90-91 realizata nu de o generatie, ci doar de cateva persoane cu care am avut nesansa de a fi contemporani, care au profitat si de lipsa noastra de fermitate, dupa ce ne captasem dreptul de a gandi si exprima liber vointa, persoane pe care va rog sa le calificati dvs.. Eu le-as spune politicos, parafrazadu-l pe Eminescu: “Voi sunteti urmasii Romei? Niste rai si niste fameni! Ii e rusine omenirii sa va zica voua oameni!”
Constantin Rusanovschi – Asociatia Culturala Pro Basarabia si Bucovina – Filiala Onesti, Bacau, Sala Ateneu – 1 Decembrie 2013
Loading ...