Pentru Alexandra Can
Eu sunt din tată-n fiu bolnav pe viață,
Durerea mea nimeni nu mi-o dezleagă
Și-așa mă trec din noapte-n dimineață,
Bolnav că România nu-i întreagă!
Tăiată în felii ca pe o pită,
Ce-o dumică străini din lumea largă,
O plîng etern sub zarea nesfîrșită,
Bolnav că România nu-i întreagă!
Am încercat cu doftorii destule,
M-am fost reînviat pe-apusa-mi targă,
Dar tot rămîn vegheat de noi patrule,
Bolnav că România nu-i întreagă!
Ajuns bătrîn, o știu: Mi-i vindecarea
Numai într-o Unire, cea mai dragă!,
Fără de care rudă-s cu Uitarea,
Bolnav că România nu-i întreagă!
Fără de care mi-s pămînt cu rană,
Lacrima semănîndu-l ca să-l spargă,
Din el răsară tata și-a mea mamă,
Bolnavi că România nu-i întreagă!
Și-n trei atunci să suspinăm în Domnul
Și-mbrățișați să ne-ngropăm în neagră
Tăcerea Neamului nuntit cu somnul,
Uitînd că România nu-i întreagă!
22 decembrie 2013
Loading ...