Consiliul Unirii

Unirea Face Puterea

Membri ai Consiliului Unirii au depus flori la Bustul lui Eminescu

Eminescu1

Eminescu2

Membri ai Platformei unioniste Consiliul Unirii, inclusiv membri ai PNL, ai Asociatiei veteranilor de razboi “Tiras-Tighina”, ai Miscarii National-Crestine, au depus astazi flori la Bustul lui Eminescu si au facut declaratii pentru presa.

SP al CU

Virgil Ciuca, membru al Consiliului Unirii, din volumul “Chemarea la judecata”, publicat la Editura Semne din Bucuresti, 2012

Să ne amintim de Eminescu

În secolul de lupte răvăşit

Din traci s-a înălţat către zenit

Luceafărul poporului român

Ţinuturilor dacice stăpân.

 

Plecarea lui în lumi necunoscute

A-ndurerat şi fiinţe nenăscute,

Dar ne-a ţinut uniţi legaţi de glie

Să ne jertfim, să nu fim colonie.

 

Chemat de Zeu să lumineze-n haos

El n-a-ncetat pe-un drum fără repaos

Să mângâie cu raza-i de poveste

Cărările spre lumile celeste.

 

Poporul dac i-a-ncredinţat destinul

Să-l ducă Tronului pentru Divinul

Zalmoxis, şi strămoş, şi Tată Sfânt

Ce s-a-nălţat la cer de sub pământ

Luceafăr blând al devenirii noastre,

 

Revino pe pământ din depărtate astre

Şi luminează calea alor tăi

Să nu fie conduşi de nătărăi

Îndreaptă-ţi raza care plânsu-ţi-s-a

Să uneşti maluri de la Bug cu Tisa!

 

New York, 13 ianuarie 2012

 

 

Eugen ZAINEA 14-15 ianuarie 2015

E M I N E S C U

Nascut pe sfant pamant, (un colt de Rai!),

                                    Fara pereche, genial Mihai,

Magic fauritor de dulce grai,

Tu, al nemarginirii mandru crai,

Copil fiind, paduri cutreierai

Si tarii, falnic viitor visai.

 

Prin viata-ai fulgerat ca meteor.

Precum zefirul serii, trecator,

Sageata-ntre trecut si viitor,

Pisc de neegalat, tintind spre nor,

Astru spectaculos, in tainic zbor.

Desi plecat, ramai nemuritor.

Cat ne lipsesti! Inima tarii geme.

Pentru destinul ei incert se teme

Si cata-n ajutor sa te recheme,

Caci cu nepieritoarele-ti poeme,

De spirit romanesc sfinte embleme,

Va dainui de-a pururi peste vreme.

Din vesnic somn, rasai ca o naluca,

Si far’ de indurare ii apuca

Pe cei ce sa caznesc sa ne induca,

Amagitor, dar tragic dor de duca

Din vatra noastra, vrand sa ne seduca

Cu pagini de istorie caduca.

Priveste-ne, satui de amagire,

Instrainati si tristi in pribegire

Si cheama-ne din nou din ratacire.

Condu-ne inspirat spre mantuire

Si reaprinde, cu a ta iubire,

A patriei mareata stralucire!

Indura-te de-a noastra intristare!

E mult de cand suntem in asteptare

Amarul sa-si gaseasca alinare…

Calea arata-ne spre indreptare,

Trimite-ne, indemn spre desteptare

Sufletul tau, de veghe la hotare

Ca pe vecie sa se ingrijeasca

Mandria vechii Dacii sa renasca,

Trecuta vitejie stramoseasca.

Nimic sa nu mai poata sa umbreasca

Stravechea demnitate romaneasc

Si fiii tarii iarasi sa-i uneasca.

Reintrupeaza-te din clar de luna,

Ostirea risipita iti aduna.

De vechea fala sa ne-aduca-aminte

Trezeste voevozii din morminte

Si din istoria care ne doare

Fa sa renasca Romania Mare,

Legitima, si-atat de scump platita,

O Romanie Mare intregita,

O Romanie Mare si rotunda,

Cosmar pentru toti cei ce stau la panda!

Sa le-amintim celor ce o ignora

De-a noastra Romanie Tricolora!

 

Dacă aş fi… Eminescu!

 

Dacă aş fi Eminescu,…
n-aş mai căuta flori albastre,
pentru că ele ori nu mai sunt,
ori nu mai sunt ale noastre!…

Străinii, frumoşi sau urâţi,
cei care au bani de dat,
au cumpărat atât de multe,…
şi muzele le-au cumpărat!

Dacă aş fi Eminescu,…
n-aş mai cânta codrii falnici,
pentru că ei nu mai sunt,
i-au doborât oamenii jalnici!…

În loc de teii îmbietori,
de poezie mult iubitori,
avem tufişuri, plantate prost,
în parcuri făcute fără rost!…

Dacă aş fi Eminescu,…
lacul nuferilor galbeni
nu l-aş mai cunoaşte,
aşa plin cu bale de broaşte!…

De steaua care-a răsărit,
n-aş mai putea vorbi,
azi, sunt mii, care tot apun,
dar adună tot ce e mai bun!…

Dacă aş fi Eminescu,…
aş privi după Luceafăr în zadar,
în prezent, locul îi este luat
de-un mândru satelit militar!…

Dacă aş fi Eminescu,…
n-aş mai vorbi de proletari şi împăraţi,
orânduirea cea crudă şi nedreaptă,
acum este făcută din cumetri şi fraţi!…

Unde eşti tu, Ţepeş doamne?…
Să îi aduni la un loc,
între ei să se mănânce,
nu trebuie să le pui foc!…

Să le dai drumu’ de-acolo,
neascultând al lor suspin,
când vor şti ce este munca,
şi să vezi atunci ce chin!…

Unii se vor da bolnavi,
alţii se vor da nebuni,
să nu îi văitaţi prea tare,
doar ştiţi că prostia nu doare!

Grijă mare la tineri să aveţi,
nu-i educaţi doar cu alcool şi tutun
faceţi pentru ei tot ce puteţi,
ca să aveţi un viitor mai bun!…

Loading Facebook Comments ...

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Consiliul Unirii © 2015 Frontier Theme