Consiliul Unirii

Unirea Face Puterea

Virgil Mândâcanu: Cu gândul la Unitatea Conştiinţei Naţionale

„Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine,Mindicanu

aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

Şi Slava pe care Tu Mi-ai dat-o le-am dat-o lor, ca să fie una,

precum Noi una suntem”.

(Ioan 17, 21-22)

Acolo unde valorile autentice – Adevărul, Binele, Bunătatea, Credinţa, Frumosul, Smerenia, Pocăinţa, Unitatea, Dragostea – lăsate nouă de Dumnezeu sunt înlocuite cu alte valori  – nu-şi are loc și conştiinţa naţională, unitatea naţională. Acolo persistă catastrofa naţională în care trăim noi, basarabenii, în ultimele trei secole.

mindicanuDacă credinţa, smerenia, pocăinţa, alte valori sunt păstrate de poporul nostru în pofida tuturor relelor – pe care dintre valorile autentice lăsate de Dumnezeu, noi, poporul creştin al acestei aşchii de Ţară, le-am pierdut în deznădejde?

În ultimele trei veacuri, apăsaţi ba de jugul turcesc, ba de jugul ţarismului rus, de cel sovietic sau de jugul trădătorilor naţionali, corupţi şi mancurţi, este firesc să pierdem Unitatea conştiinţei naţionale. Căci cine dintre popoarele Europei de Răsărit a mai avut un asemenea destin? Prin deznaţionalizare, rusificare, mancurtism şi trădare – politică promovată de marele stat cu interese geopolitice, noi, cei aflaţi în calea tuturor relelor, am pierdut biserica, credinţa, limba, nădejdea… Multe.

Dar una dintre valorile autentice este Unitatea Conştiinţei Naţionale. Acea Unitatea pe care Ştefan cel Mare a obţinut-o prin credinţa poporului şi a reuşit să demonstreze Sfinţenie, Tărie, Dragoste de Dumnezeu, de Ţară, de popor, obţinând atâtea biruinţe pe când avea atâţia duşmani şi de la Est, şi de la Vest, şi de la Sud…

Eu, pedagogul, predând Pedagogia, Istoria Pedagogiei, Etica Pedagogică, Măiestria şi Arta educaţiei, Tehnologii educaţionale moderne… întotdeauna i-am întrebat pe studenţii-pedagogi – „De ce, având atâta experienţă acumulată de-a lungul istoriei în lupta pentru Unitatea naţională, popoarele nu se deşteaptă, nu înţeleg că această schimbare nu se obţine pe cale politică, prin partide, prin revoluţii, proteste, răzbunări întru promovarea valorilor general-umane? Schimbarea calitativă spre Unitatea Conştiinţei Naţionale se petrece înăuntru, prin simţire de neam, prin „naşterea din nou”, prin Izvorul credinţei, nu prin răsturnări, revoluţii, războaie. Revoluţia Franceză, bunăoară, realizată sub drapelul cel mai măreţ „Libertate, Egalitate, Fraternitate!”, s-a terminat sângeros, cu dictatură.

Valorile general-umane ale revoluţiei au fost excelente, la prima vedere, dar popoarele n-au obţinut niciuna din aceste valori, vărsând sângele milioanelor de oameni. De ce?

Pentru că vroiau Libertate de la ce? Libertate de la credinţă şi morala etică lăsate de  Dumnezeu.

Egalitate?! Să se ia de la bogaţi şi să se împartă la toţi egal. Cu ce s-a terminat această împărţire? Cu o luptă împotriva celor care au stabilit aceste principii.

Fraternitate?! Cu cine, cu cei din acelaşi partid? Cu duşmanii de clasă?

Experienţa dată a repetat-o Rusia,  în 1917, apoi alte ţări şi popoare. Unde a ajuns omenirea refuzând să se schimbe din interior, dar pretinzând la Egalitate, Libertate, Fraternitate? Popoare şi ţări suferă şi azi din cauza că, în modul cel mai ambiţios, nu vor să se schimbe din interior, dar să traducă în viaţă libertatea, îndepărtându-se de Dumnezeu. În loc de înfrăţire şi dragoste pentru Dumnezeu, se vrea libertate prin arme şi războaie.

Cineva va spune: de ce îi trebuie profesorului şi studentului să conştientizeze aceasta?

Educaţia, astăzi, în special în stătulețul nostru, nu poate fi realizată doar în baza idealului educaţional lipsit de ideea naţională, de valorile ce constituie conştiinţa naţională a poporului din care suntem, pentru care slujim.

Sunt nevoit să recunosc: au dreptate cei ce spun că, pentru menţinerea conflictelor geopolitice pe această palmă de pământ, se acţionează pe ascuns, ne dirijează astfel, ca să rămânem în subdezvoltare şi periferizare nu numai economic, dar şi în conştiinţa naţională.

Dar cineva va spune: „Noi trebuie să luptăm pentru dreptate, unitate, reunirea cu Ţara. Şcoala trebuie să educe tineretul patriotic, cu conştiinţă naţională. Dar să privim idealul educaţiei, în Art.6, al Codului Educaţiei din 2014. Ca şi în Legea Învăţământului din 1995, Idealul educaţiei pune accentul doar pe formarea personalităţii capabile de angajare pe piaţa muncii, deschise pentru dialog intercultural. Autorii Codului, şi de data aceasta, au ocolit intenţionat valorile autentice, fiind îngrijoraţi doar de valorile general-umane, ce nu includ necesitatea formării Unităţii Conştiinţei Naţionale. Pentru a educa tineretul în duhul Unităţii Conştiinţei Naţionale nu este de ajuns Idealul pregătirii profesionale pentru economia de piaţă. Instruit, în conformitate cu astfel de Ideal, acum tineretul pune accent doar pe valorile general-umane „Carieră, Avere, Succes”, plecând din Ţară şi lăsând Unitatea Conştiinţei Naţionale pe seama bătrânilor. Din necesitatea de a moderniza nu doar conţinutul, nu doar metodologia pregătirii iniţiale a cadrelor didactice, mă simt obligat să public o nouă carte, pe care o dedic acestei probleme: „Arta de a deveni şi a fi pedagog astăzi”.

După cum ştim, lupta pentru asigurarea materială n-a schimbat cu nimic conştiinţa naţională şi unitatea spirituală a celor deznaţionalizaţi timp de decenii. Doar revenirea la valorile autentice spirituale ne poate trezi la conştiinţa unităţii naţionale. Dumnezeu, având grijă de noi, ne trimite, totuşi, diferite încercări ca, învingându-le, să ne trezim din somn. Prin clasa politică răpitoare şi trădătoare, aleasă de noi înşine, din inconştiinţa naţională, acum ni se fură banii şi avuţiile, se ard demonstrativ documentele bancare, Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, se încalcă libertatea cuvântului… Procuratura, Justiţia şi Parlamentul devin din ce în ce mai corupte şi trădătoare. Dar noi, „stăpânii” acestui stătuleț, rămânem indiferenţi. Toate Ţările Comunităţii Europene şi SUA ne acordă, ca niciodată, sprijin economic şi politic, de care clasa politică profită. Ce încercări trebuie să ne trimită Dumnezeu pentru a ne trezi? Războiul atomic? Nu! Dumnezeu ne mai aşteaptă. Dumnezeu ni l-a trimis pe Traian Băsescu, care ne spune: „Vreţi Unire? Cereţi-o şi o veţi primi!”. Dumnezeu ni-l trimite şi pe noul Preşedinte al României, Klaus Iohannis, care ne zice: „Odată ajunşi, cu acte în regulă, în sânul Europei, am putea decide oricând Reîntregirea cu Ţara, care ne aşteaptă cu braţele deschise”. Dumnezeu ni-l trimite încă o dată pe Traian Băsescu, cel care ne aminteşte: „Vreţi să scăpaţi de marele pericol ce vă ameninţă, cereţi urgent Unirea şi uniţi-vă cât mai repede cu Ţara”.

Iar noi, lipsiţi de voinţă şi de credinţă, nu avem unitate. Suntem măcinaţi de şovăieli, deznădejde, îndoieli, necredinţă, trădare, mancurtism, corupţie… De ce? Pentru că o adevărată Unitate cere deschidere, sinceritate, bunăvoinţă, dragoste, credinţă, morală naţională prin Dumnezeu.

Unitatea este un scop nobil şi măreţ                                                  

Putem chema poporul la o nouă răscoală contra guvernului trădător, contra clasei corupte. Putem da foc încă o dată Parlamentului, cum s-a întâmplat la 7 aprilie 2009, dar adevărata Unitate şi Conştiinţă Naţională aşa şi nu va apărea. De ce? Pentru că această forţă spirituală se naşte nu din ură şi răzbunare, ci din credinţă şi dragoste de Dumnezeu, pe care le-am pierdut.

Puterea cardinală în obţinerea Unităţii Conştiinţei Naţionale este lipsa dragostei creştine adevărate, al cărei izvor este Dumnezeu. În ultimii 20 de ani nu ţin minte să nu fi participat la mitingurile din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Mitingurile din anii 1990-1991 au fost cu adevărat spirituale. Poporul cerea întoarcerea libertăţii creştine-naţionale, limbii, alfabetului, a independenţei – a tot ce ne-a lăsat Dumnezeu şi ne-a fost răpit. Şi dacă astăzi eu, profesorul Virgil Mândâcanu, sunt aşa cum sunt, aceasta datorită întoarcerii la credinţă, Izvorul căreia este Dumnezeu.

Am participat la manifestările Unirii şi din 27, 29 martie, şi din 5 aprilie curent, am văzut şi m-am bucurat! de trezirea treptată a poporului. Dar m-am şi întristat! Trezirea e cauzată doar de suferinţele materiale ce le produce clasa politică trădătoare, coruptă şi duşmănoasă poporului. La aceste mitinguri au răsunat chemări la răsturnare, la răfuială cu conducerea nesuferită, rostindu-se numele hoţilor, trădătorilor, corupţilor.

Dacă şi se striga Unire!, Reunire!, – aceasta din ură faţă de odioşii exploatatori, dar nu din credinţă. O atare luptă am avut-o şi în aprilie 2009. Unirea din ură, din dorinţă de răzbunare nu ne-a adus nimic. Am primit din nou trădare, pentru că am rămas despărţiţi de acel Izvor de adevărată credinţă a neamului. Acum, când domină atâta răutate în lume, atâta duşmănie între confesiunile creştine, Unitatea Conştiinţei Naţionale nu se poate produce, inclusiv fiindcă clasa politică depune mari eforturi ca aceasta să nu se întâmple. De Unitate nu ne apropiem, ci ne îndepărtăm.

Dragii mei colegi, prieteni, care încă nu veniţi în Piaţa Marii Adunări Naţionale! De ce să nu ne întrebăm: Cu ce scop Ştefan cel Mare ne-a dat o lecţie atât de importantă? A obţinut Unitatea Conştiinţei Naţionale a poporului şi, prin ea, a obţinut toate biruinţele în libertate, în credinţă, în cultură, în apărarea Ţării? De ce marii bărbaţi ai neamului A.Mateevici, P.Halippa, I.Văluţă, D.Ciugureanu… au obţinut Marea Unire cu Ţara în 1918? Pentru că poporul a acţionat nu prin ură, nu prin promisiuni, nu prin comandă, prin chemări demagogice, cu interese ascunse, ci prin marea voinţă şi credinţă a revenirii poporului la destinul lăsat nouă de Dumnezeu. Putem noi oare înţelege aceasta şi urma vreodată?

De ce să nu întrebăm cu mai multă responsabilitate: Când va apărea acest factor hotărâtor, dacă educaţia nu-şi vede principala misiune decât în încadrarea tineretului pe piaţa muncii ca forţă ieftină, iar trezirea Unităţii Conştiinţei Naţionale este dată uitării intenţionat?

Loading Facebook Comments ...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Consiliul Unirii © 2015 Frontier Theme