Virgil MÂNDÂCANU: Galina Martea – pedagog și filozof, economist și scriitor prin arta educației

Avem în faţa noastră un manuscris care poate fi con­siderat cu certitudine o capodoperă ştiinţifică şi filozo­fică pentru fiinţa umană şi societate, pentru sistemul de învăţământ şi, în special, pentru dascălii (cadrele didac­tice) care dictează şi mânuiesc metodele educaţiei şi in­struirii în procesele de formare a omului. Această lucrare de natură socială şi educaţională, fiind ca un adevărat îndrumător şi povăţuitor al vieţii umane în evoluţie, me­rită de a fi întrebuinţat ca cel mai eficient suport analitic în organizarea şi administrarea proceselor instructiv-educative din ţară şi, nu în ultima instanţă, în procesele care formează interacţiunea dintre pedagog-elev-şcoa­lă-societate. Prin această interacţiune, autoarea vine în faţa cititorului cu o multitudine de conţinuturi, formule şi noţiuni care sunt nişte răspunsuri complexe ce dez­văluie explicit înţelesul tuturor problemelor cu care se confruntă sistemul de învăţământ naţional şi un orişica­re sistem de învăţământ. Lucrarea în cauză, de o impor­tanţă remarcabilă pentru întreaga ţară şi întregul sistem de învăţământ naţional, se prezintă în paralel şi cu o de­numire specială, care abordează la direct şi indirect rolul personalităţii şi identităţii omului din societate, şi rolul societăţii şi a sistemului de învăţământ în dezvoltarea in­dividuală a omului. Prin noţiunea de identitate a omului autoarea ne face să cunoaştem şi elementele principale care definesc identitatea societăţii şi identitatea sistemu­lui de educaţie cu toate componentele sale, concomi­tent reflectând şi imaginea identitară ale acestora prin elementul de identitate naţională. Totodată, identitatea sistemului de învăţământ în societate este prezentată ca un animator care însufleţeşte şi înzestrează cu cele mai frumoase calităţi imaginea identităţii naţionale a fiecărei ţări. Aşadar, de data aceasta ipostazele Galinei Martea – de pedagog, filozof, economist, doctor în ştiinţe econo­mice, scriitoare – sunt iarăşi completate, în nenumărate rânduri, cu cea de cercetătoare, elocventă în acest sens, fiind această monografie cu titlul „Sistemul de învăţă­mânt – promotor al identităţii naţionale”, lucrare de o valoare aparte în creaţia autoarei.

Prin această monografie, ce se înscrie în actualitate, Galina Martea ne prezintă din plin noţiuni cu caracter filozofic, care ne mobilizează să medităm asupra fap­tului care este esenţa existentei umane în sistemul va­lorilor şi rolul omului în societate, şi, nu în ultima in­stanţă, rolul sistemului de învăţământ în viaţa omului şi a societăţii. Cu aceste argumente, autoarea este foarte convinsă că pentru a fi parte componentă a sistemului de valori omul trebuie în primul rând să fie motivat în permanenţă de procesele instruirii şi educaţiei. În acest caz, autoarea susţine ideea că „…Numai prin procesul învăţării omul este capabil să atingă acele experienţe şi valori, care să-i aducă bogăţia spirituală şi intelectuală pe tot parcursul vieţii” (subcapitol 1.1.). O altă expresie preţioasă este că „Învăţătura, fiind sistemul de îndru­mări teoretice şi practice în diverse domenii de activita­te, totodată este şi sistemul prin care se dobândeşte dez­voltarea intelectuală şi se îmbogăţeşte cultura spirituală, astfel creând sistemul de valori şi de cultură multilatera­lă a omului…” (subcapitol 1.1.). De o valoare aparte sunt şi ideile cu privire la rolul educaţiei în societate: „…edu­caţia este acea funcţie care transmite comunicarea adec­vată în formarea corectă a sistemelor şi subsistemelor din societate necesare omului, şi comunicarea adecvată în formarea corelaţiei calitative de convieţuire dintre societate şi individ” (subcapitol 1.1.). Cu aceleaşi idei de esenţă este văzut şi rolul profesorului, ca identitate a şcolii. Aici dânsa subliniază: „Rolul profesorului este de a educa, de a cultiva şi a transmite la elevi esenţa valori­lor, exprimate de personalitatea şi importanţa factoru­lui uman în societate” (subcapitol 1.2.), continuând cu „…profesorul cu unitatea de învăţământ trebuie să promoveze mottoul cu referire la identitatea educaţiei şcolare, parte esenţială a sistemului de valori. Identita­tea educaţiei şcolare este realitatea prin care se identifică procesul de instruire, climatul instituţiei, cultura educa­ţională şi totodată este acţiunea şi rolul şcolii de a aju­ta individul să-şi dezvolte propria identitate. Şcoala, ca identitate a societăţii, exprimă misiunea prin care se dez­voltă fiinţa umană, prin care se dezvoltă personalitatea şi identitatea omului” (subcapitol 1.2.). Nu pot trece cu vederea nici gândurile prin care autoarea ne explică mi­nuţios şi despre rolul pedagogiei: „Pedagogia – ştiinţă şi domeniu de instruire a fiinţei umane – este şi exprimă în sine conţinutul determinismului social cu fenomenele educaţionale, concepute ca proces de formare a individu­lui atât pentru propria persoană cât şi pentru propria so­cietate” (subcapitol 1.2.). Acestea fiind urmate şi de o altă definiţie importantă la capitolul respectiv: „Pedagogia, ştiinţă în formarea şi instruirea omului, este activitatea prin care se reproduc valorile umane cu caracter social şi este domeniul prin care sunt valorificate procesele de comportare şi comunicare dintre individ şi societate” (subcapitol 1.1.). Cu aceeaşi capacitate Galina Martea din nou ne mărturiseşte „…performanţa omului în con­textul evolutiv al intelectului uman vine cultivată anu­me prin intermediul instituţiei de învăţământ, recunos­cută ca cel mai eficient, sigur şi nobil centru cultural al oricărei societăţi…” (subcapitol 1.2.). Pe când sistemul de instruire îl înzestrează în modul respectiv: „Sistemul de învăţământ este acea forţă, care determină importan­ţa omului în societate şi rolul societăţii în viaţa omului” (subcapitol 1.2.). Dna Galina Martea intervine cu unele precizări, ba chiar ne orientează şi ne avertizează cu se­riozitate, cum trebuie să procedăm întru a întemeia un sistem educaţional adevărat. În acest sens deschide une­le paranteze: „Pentru a contribui substanţial la formarea unei societăţi şi a unei personalităţi autentice educaţia urmează să contribuie în modul cel mai creator şi efec­tiv prin toţi factorii şi toate elementele din care se com­pune sistemul educaţional. La constituirea unui sistem educaţional autentic este necesară comunicarea corela­tă cu politica educaţională, cu conceptul acesteia care reflectă just şi corect realitatea, cu factorii de mediu în cadrul cărora individul îşi reflectă acţiunea prin modul de gândire şi conştiinţă, cu politica statului intersec­tată prin arta şi ştiinţa pedagogiei, cu prezenţa reală a cadrelor manageriale şi didactice în viaţa omului care sunt nucleul dezvoltării sociale şi prin care se transmi­te ştiinţa pedagogiei, cu omul-copilul-elevul şi părinţii acestora care sunt parte componentă în existenţa tutu­ror proceselor efectuate, cu unitatea de învăţământ care este învăţătură, cultură, intelect, evoluţie. Prin corelaţia respectivă educaţia îşi poate găsi locul corespunzător într-un mediu social, manifestându-se ca valoare prin toate formele de existenţă” (subcapitol 1.1.). Cu acelaşi gând bun şi de valoare Domnia Sa ne spune în continu­are: „Formarea personalităţii prin educaţie şi instruire cu identitatea corespunzătoare este acţiunea esenţiala a unei societăţi, bazată pe echitate, respect şi transparen­ţă. Iar acţiunea prioritară a unui sistem de învăţământ, parte componentă a societăţii, este de a forma omul în limita valorilor axate pe intelect, personalitate, identita­te” (subcapitol 1.2.). Autoarea, cu o viziune largă asupra aspectelor educaţionale şi instructive, percepe şi înţelege cu multă sensibilitate şi prudenţă importanţa educaţiei sub toate formele de administrare şi organizare din care se compune sistemul educaţional. Pentru ea atât edu­caţia formală cât şi cea nonformală constituie valoarea absolută prin care se formează şi se educă omul. Această poziţie o susţine conştiincios prin următoarea afirma­ţie: „…educaţia formală este acea formă de educaţie şi instruire care creează în totalitate personalitatea omului în raport cu personalitatea societăţii, iar educaţia non­formală îl face pe om să-şi îmbogăţească (completeze) şi mai mult cultura şi intelectul format prin educaţia formală, astfel valorificându-şi identitatea completă de om în societate” (subcapitol 1.1.). Şi tot aşa avem o altă relatare: „…că o cultură autentică poate fi obţinută doar prin intermediul sistemului de învăţământ, centrat doar pe identitatea reală a societăţii şi a omului, recunoscut ca valoare supremă a naţiunii” (subcapitol 1.2.).

Prin expresivitatea şi calitatea cuvântului, Galina Martea ne produce şi ne reproduce o întreagă varietate de argumente centrate pe relaţia dintre „om-şcoală-so­cietate-stat”, considerându-le esenţiale atât pentru dez­voltarea omului cât şi pentru dezvoltarea unui sistem real de instruire şi educaţie. Astfel, Domnia Sa, cu ace­eaşi semnificaţie, consideră că şi statul, organ executiv al unei societăţi, trebuie să fie interesat în mod direct de dezvoltarea sistemului de învăţământ, care este promo­torul identităţii naţionale. Autoarea, o realistă consec­ventă, la această temă subliniază: „…cu cât o ţară este mai bogată cu atât mai mult pune în evidenţă importan­ţa şi valoarea autentică a capitalului uman şi a sistemului de învăţământ în societate. Însă, cu cât o ţară este mai săracă cu atât mai mult este mărginită identitatea şi per­sonalitatea omului şi a sistemului respectiv de instruire din societate” (subcapitol 1.2.). Fără rezerve, cu acelaşi gând susţine ideea în continuare: „Latura de a mărgini şi a izola elevul într-un mediu social este funcţia care în acelaşi timp limitează şi sistemul de învăţământ în­tr-o societate, plasându-l în rolul de a fi incapabil de a se dezvolta şi evolua în pas cu schimbările şi necesită­ţile curente ale vieţii contemporane” (subcapitol 1.2.). Autoarea ne sugerează cu multă dorinţă atât acceptarea schimbărilor de rigoare în relaţia şi atitudinea statului faţă de sistemul de învăţământ, în relaţia profesorului cu elevul, cât şi în atitudinea societăţii faţă de unitatea de învăţământ în următorul alineat, spunându-ne cu fermitate că „Aspectele birocratice trebuiesc eliminate integral din fenomenul mentalităţii şi al acţiunilor rea­lizate, care nu mai sunt nici o valoare pentru nimeni la ziua de azi, ci din contra sunt elemente ale trecutului şi nu a prezentului din lumea modernă” (subcapitol 2.2.).

Om al culturii şi intelectualităţii, Galina Martea vorbeşte şi descrie cu demnitate şi claritate despre fe­nomenele şi legătura reciprocă dintre om şi societate, dintre dezvoltare şi evoluţie, marcându-le ca priorita­re în dezvoltarea umană şi socială. Aceste lucruri ea le vede prin prisma procesului evolutiv al existenţei uma­ne, având la bază intelectul uman, fapt pe care îl descrie în felul următor: „…omul prin fenomenul mentalităţii şi al gândirii se identifică ca un proces de producţie atât pozitiv cât şi negativ, fiind influenţat direct de mediul social care-l supraveghează. Mediul social al individului este elementul principal care condiţionează nivelul de dezvoltare al întregii societăţi” (subcapitol 1.3.). Ulte­rior, autoarea consideră că pentru a condiţiona nivelul de dezvoltare al unei societăţi omul trebuie să fie moti­vat şi influenţat pozitiv de toţi factorii care-l înconjoa­ră. Concludent în acest sens este următorul argument: „…succesul educaţiei atât al individului cât şi al unităţii de învăţământ devine o realitate atunci, când persona­litatea acestora este motivată de rolul şi importanţa lor în societate” (subcapitol 1.3.). Prin argumentul moti­vaţiei, Dna Galina Martea intră în subiect cu un şir de noţiuni filozofice care sunt interpretate după cum ur­mează: „Mobilitatea succesului fiind în legătură direc­tă cu factorii dinamici ai motivaţiei reprezintă în sine modalitatea de a acţiona în scopul obţinerii unui anu­mit obiectiv. Obiectivul, la rândul lui, fiind un fenomen al idealismului independent de conştiinţa umană, prin dezvoltare dă naştere unui conţinut real determinat de forma materială şi spirituală a acţiunilor umane” (sub­capitol 1.3.); „…motivaţia este acea formă a existenţei care stimulează capacitatea omului de a se dezvolta pe sine însuşi ca personalitate şi de a dezvolta comunitatea ce-i aparţine” (subcapitol 1.3.); „Motivaţia, la rândul ei, este acea substanţă care promovează şi condiţionează comportamentul individului pentru a favoriza o acţiu­ne programată” (subcapitol 1.3.).

Prin complexitatea acestor noţiuni, concepte şi idei filozofice prezente în această monografie de valoare îşi găseşte teren şi termenul de „valoare”, ca expresie şi conţinut prioritar al existenţei umane. Prin conţinutul valorii autoarea sincronizează omul, societatea acestuia, sistemul de învăţământ, viaţa şi existenţa umană. În ma­teria respectivă ea susţine următoarele gânduri: „Conţi­nutul valorii este elementul prin care omul încearcă să se definească ca personalitate şi acţiune în diverse situa­ţii şi împrejurări” (subcapitol 3.2.); „…fiinţa umană este valoarea prin care o societate îşi manifestă conţinutul său…” (subcapitol 3.2.); „Omul, cu gândirea şi inteli­genţa sa, este capabil să creeze şi să dezvolte cu propriul intelect acele procese şi fenomene, care completează în permanenţă totalitatea valorilor şi identitatea acestora” (subcapitol 3.2.); „Omul, fiind o investiţie reală pen­tru societate, este acel component care este valorificat prin valoarea maximă a puterii de afirmare” (subcapitol 1.3.); „Prin valorile culturale şi spirituale omul devine ca un fondator al frumosului şi al valorilor estetice prin care încearcă să definească cu adevărat esenţa şi exis­tenţa vieţii umane, şi esenţa fiinţei umane prin sistemul de valori. Pe când, prin valorile materiale fiinţa umană încearcă să dea sens vieţii prin satisfacerea necesităţilor vitale şi pentru a-şi crea bunăstarea şi confortul de a trăi în condiţii care să-i asigure o existenţă civilizată, plăcu­tă şi comodă. Iar prin valorile morale sunt determinate fenomenele ce vizează lumea interioară a omului, care reflectă acţiunile prin comportamentul şi etica acestuia în societate…” (subcapitol 3.2.).

În termeni filozofici este dezvăluit şi conţinutul de „identitate” şi „personalitate” prin care se prezintă ima­ginea şcolii, a cadrului didactic şi a managerului şcolar în societate. Toate acestea sunt exprimate prin următoa­rele: „…unitatea de învăţământ şi cadrul didactic trebu­ie să fie valoarea şi rolul prioritar în dezvoltarea omului şi a societăţii, iar noţiunea de personalitate şi identita­te (identitate naţională) să fie segmentul şi principiul de bază al instruirii şi al educaţiei” (subcapitol 2.1.); „…pentru a asigura o formare completă a personalităţii copilului-elevului învăţătorul trebuie în primul rând să se identifice prin el însuşi ca personalitate şi identitate a unităţii de învăţământ şi, în acelaşi rând, ca individu­alitate autentică în viaţa socială şi culturală a societăţii” (subcapitol 2.1.); „Comunicarea instituţională, în func­ţie de necesităţi şi exigenţe, formează acel sistem al va­lorilor educaţionale prin care managerul şcolar devine un stimulator de energie pozitivă care dezvoltă şi cre­ează tabloul perfect al unui management educaţional. Eventual, prin logica acţiunilor, managerul orientează elevii, cadrele didactice şi alt personal educativ şi tehnic către acele activităţi de valoare care unesc rolul distins al procesului de învăţământ, făcându-l mai calitativ şi competitiv” (subcapitol 3.3.); „Relaţia autentică dintre managerul şcolar, cadru didactic şi elev sincronizează multitudinea de acţiuni cu efecte pozitive, care devine o condiţie indispensabilă pentru a influenţa administra­rea şi instruirea unei personalităţi adevărate…” (subca­pitol 3.3.).

Prin afirmaţiile filozofice ale Galinei Martea, se con­turează cuvântul şi ideea conceptului de creare a fru­mosului prin bunuri şi valori spirituale, intelectuale şi culturale pentru fiinţa umană şi societatea acesteia, toate găsindu-şi imaginea prin lucrările literar-artisti­ce şi ştiinţifice. Domnia Sa, mereu preocupată de pro­blemele sociale şi educaţionale, prin propria creaţie încearcă să deschidă calea acelor schimbări evolutive, care să producă cu adevărat bunăstare în viaţa omului şi în dezvoltarea prosperă a sistemelor şi subsistemelor din societate. Cu această dorinţă autoarea scrie şi me­ditează în cel mai inteligent mod, astfel redând ideea printr-o formă filozofică şi ştiinţifică. Ea vede lucrurile printr-o formă destul de originală şi interesantă, care, cred, produc efectul necesar asupra ştiinţei pedagogice. Prin aceste forme autoarea ne indică şi alte cugetări şi gânduri, precum: „…Scopul uman, dacă poate fi defi­nit aşa, nu este altceva decât obiectivul către care tinde mereu omul şi anume de a-şi realiza existenţa civilizată într-un mediu social civilizat” (subcapitol 1.1.); „For­marea individului prin educaţia corectă este acea formă şi construcţie a valorilor sociale prin care traversează principiul real al existenţei umane, fondat prin noţiu­nea de conştiinţă, în special de conştiinţă naţională cu relaţia autentică dintre om, şcoală şi societate. Ca re­zultat, prin relaţia autentică dintre om, şcoală, societate se regăseşte şi conţinutul cultural, intelectual şi material al unei societăţi care concomitent formează şi comple­xitatea fenomenelor de valoare” (subcapitol 2.3.); „Prin gradul de dezvoltare şi civilizaţie al unui popor se ma­nifestă nemijlocit şi calitatea funcţionării sistemului de învăţământ, iar instruirea omului prin respectivul sis­tem reflectă la direct conţinutul prin care se manifes­tă conştiinţa şi identitatea naţională” (subcapitol 2.3.). Toate dezvăluirile autoarei sunt exprimate prin această lucrare originală, scrisă în spiritul exigenţelor timpului, care, sperăm, vor avea efectele scontate asupra cititoru­lui interesat de domeniu, inclusiv apreciind şi largheţea cugetărilor Galinei Martea întru valorificarea potenţia­lului nostru uman.

Galina Martea, autoare a mai multor lucrări literare şi ştiinţifice, este omul de creaţie care ştie cum să ar­monizeze arta scrisului prin propriul intelect şi cultu­ră, prin propria personalitate şi identitate. Acest gând îl susţine şi academicianul/poetul/scriitorul/publicistul Nicolae Dabija, care afirmă: „Condeiul inteligent al Galinei Martea oscilează între eseu şi vers, între articol de analiză şi poem de dimensiune… Memoria conlu­crează cu imaginaţia… Ea vorbeşte simplu, ca un pro­fesor ieşit în faţa clasei, care doreşte să se facă înţeles de auditoriu… Mesajul ei e unul ce impresionează prin sinceritatea rostirii, ea îi convinge pe alţii prin convin­gerea proprie, dar şi prin vigoarea limbajului… Poeta (scriitoarea) are un timbru distinct, care o face să fie ea însăşi în ceea ce scrie: eseu, poem, articol de atitudine, analiză…” (Prefaţa la cartea de poezii/aforisme „Dure­re Tricoloră”, autor Galina Martea)”. Un sentiment de aleasă preţuire va exprima şi cercetătoarea, poeta Lidia Grosu în următorul mesaj adresat autoarei: „Felicitări pentru publicarea acestui manuscris de valoare (inclu­siv şi a volumului de poezii/aforisme „Durere Tricolo­ră”), lucrări care sunt o deschidere aparte spre Omul de creaţie Galina Martea, dar şi spre pedagogul, filozoful, „filologul în economie sau economist în filologie, filo­zofie, pedagogie”, parafrazându-l pe Vasile Coroban, între aceste diverse ipostaze fiind cu actele în regulă şi exegetul Galina Martea – Doamnă a cuvântului auten­tic în creaţia literară şi cea ştiinţifică în care mereu dăi­nuieşte Omul Filozof şi căruia îi reuşeşte de minune să strunească fraza …”.

                                                                                                Virgil MÂNDÂCANU,

                                                                                                       doctor habilitat în pedagogie,

                                                                                                             profesor universitar

 (Recenzie-Prefața la monografia științifică „Sistemul de învăţământ – promotor al identităţii naţionale” (autor Galina Martea). Academia de Științe a Moldovei, Institutul de Științe ale Educației, Chișinău, Editura Pontos, 2015, pagini 204).