Consiliul Unirii

Unirea Face Puterea

Basarabia vrea acasă

IMG_5407„Nu-ţi vinde sufletul de ieri-azi-mâine/De eşti de moarte cu speranţa dusă, / Pe-al tău pământ duşmanii vor rămâne
Să-ţi înrobească inima răpusă” (Basarabie, nu-ţi vinde sufletul, Galina Martea)

În lumina ultimelor evenimente, m-a cuprins frica şi deznădejdea că destabilizarea ar putea să ne afecteze şi mai grav viaţa noastră, aruncaţi în abisul unde disperarea nu mai are sfârşit, abis din care plânsul nostru nu este auzit de guvernanţii criminali.

Tâlharii şi corupţii împotmoliţi în furturi şi afaceri criminale înţeleg că, ajungând în Europa, nu vor avea cum sa-şi ascundă ticăloşiile. De aceea fac şi vor face totul ca ajutorul care vine de la fraţii noştri din Ţara-Mamă, de la prietenii devotaţi din Europa să nu fie pentru o sfântă alegere corectă – acasă la Ţara-Mamă. Propaganda rusească nu doarme. Pentru a îndepărta cât mai mult ziua răsplăţii pentru guvernanţi şi ceasul Sfintei Alegeri pentru noi, clasa politică depune toate eforturile pentru a păstra rânduiala stabilită, căci aceasta este forţa ce o ajută să înşele masele largi.

Teama şi deznădejdea m-a cuprins şi mai mult. Acum, ajungând la 60 de ani de activitate pedagogică, sunt lăsat de izbelişte cu o pensie mizerabilă. De ce să nu repet şi eu cuvintele cântăreţului Victor Socaciu: „Bună ţară, rea croială, mama ei de rânduială…”. Culmea culmelor, unde s-a mai văzut o astfel de ţară unde croiala şi rânduiala pusă de statalişti criminali să aducă poporul la incapacitatea de a face o alegere corectă între răsturnarea puterii şi Reîntregirea cu Patria-Mamă, unde suntem aşteptaţi cu braţele deschise, unde există un vis al întregirii neamului, unde robia rusească nu ne poate cuceri… Unde s-a mai auzit ca poporul, suferind decenii, dorind libertate, la un moment dat, să-şi uite graiul, speranţa, demnitatea şi adevărul Reîntregirii?!

Sunt sigur, vor trece ani buni până vom înţelege cum s-a produs schimbarea esenţială a mentalităţii celor care şi prin somn spuneau: „Basarabie măreaţă,/ Bine te-ai trezit la viaţă”. Acum trezirea e în PMAN, în Orăşelul Demnităţii, acolo unde vin şi eu, în fiecare zi ca să aud glasul poporului – pulsul zilei! Adevărul şi demnitatea sunt la suprafaţă. Poporul din corturi ştie cine este duşmanul, ştie că lupta începută trebuie dusă până la capăt. Mă închin în faţa acestei decizii, dar acest adevăr nu cuprinde esenţialul. Protestatarii nu ştiu întreg adevărul, pentru că nu li se spune că sunt două căi de luptă până la capăt. Una – răsturnarea puterii şi alegerile anticipate, iar alta – Reunirea pe cale paşnică cu Ţara! Cei care conduc Platforma „DA” au mare grijă să fie auzită numai chemarea la răsturnare şi alegeri anticipate…

Interesantă coincidenţă a alegerii căilor de luptă. Şi cei care ne-au stabilit de decenii „croiala şi rânduiala lor”, şi cei care conduc acum Platforma „DA” ştiu doar o singură cale de luptă – răsturnarea, alegerile anticipate. Au ei o mare taină pe care n-o spun: „că noi şi mai departe vom depinde de ei”. De cine? De cei care acum 25 de ani ne-au adus în abisul disperării şi ne acoperă cu propaganda rusă. Dar Orăşelul Demnităţii trăieşte, ţara luptă cu cei care se cred veşnici. Cum să luptăm cu ei? – iată problema noastră.

Încercarea de a lua cuvântul la miting, de a spune sus şi tare despre o altă formă de luptă – Reîntregirea – a eşuat.

Platforma „DA” nu vrea să se vorbească despre aceasta. Dar de ce să nu i se spună poporului şi o altă, sfântă cale – Basarabie, vino acasă şi, în modul cel mai paşnic, vei primi dragostea, protecţia, puterea, demnitatea şi adevărul Ţării Tale. Ţara ta acum e alta.

Dar iată tragedia noastră: deşteptat din somnul cel de moarte, răpus de sărăcie şi crime, tâlhării şi trădări, poporul şi-a pronunţat revolta. Însă de aceasta a profitat nu numai propaganda rusă, dar şi „noi-vechii activişti, vorba lui Tudor Rusu, care au mai defilat patriotic zgomotos pe la tribune, apucându-se ulterior de trădat şi de furat”.

Orăşelul Demnităţii, dar şi protestele societăţii civile din întreaga republică sunt o dovadă clară – poporul nu numai că s-a trezit, el s-a ridicat la luptă şi e pe cale de a scăpa de „mama ei de rânduială”. Poporul e chemat la mitinguri, la popasuri cât mai îndelungate în Orăşelul Demnităţii, însoţite de multă vorbă şi puţine fapte aşteptate de oamenii revoltaţi. Aceasta, inevitabil, reduce puterea credinţei în biruinţa până la capăt.
În acelaşi timp, Platforma „DA” îşi desfăşoară protestul cu mare prudenţă, având grijă ca nu cumva să fie auzită şi o altă voce, cea care optează pentru Reîntoarcerea Basarabiei acasă.

Liderii Platformei „DA” promit protestatarilor crearea unei noi clase politice. Cu acest scop, vor să transforme Platforma „DA” în partid politic. Dacă răsturnarea e posibilă, dacă alegerile parlamentare sunt posibile, dacă e nevoie urgentă de o nouă clasă politică – atunci, îi întreb eu pe protestatari, – pe ce cale veţi realiza toate acestea?

Oare puţine partide politice avem? Există în ele forţe care îşi doresc puterea ca să lupte pentru demnitate şi adevăr? Dar de ce tac? Poate şi acestea îşi doresc răsturnare şi anticipate…putere, avere şi separare?
Da, adevărul e foarte dur.

Unirea cu Ţara cere încredere, dar propaganda rusă face totul ca mentalitatea acelor protestatari să rămână în prizonieratul sovietic. Acum, când România înregistrează mari succese economice, noi am avea doar de câştigat reunindu-ne, dar protestatarii mai continuă să se teamă de binele ce-i aşteaptă şi cer doar răsturnare şi statalitate separată.

Însă rămân valabile o serie de impedimente:

În primul rând, cum să ceri demisia celor aleşi legitim de întreg poporul în noiembrie 2014? Doar noi înşine i-am ales! Pe cale paşnică ei nu vor pleca. Încă nu avem o clasă politică cu un asemenea nivel de maturitate. Pe calea forţei, e imposibil. Nu-i constituţional. Aplicând imediat forţa, vom coborî la nivelul lui Petrenco şi celor de teapa lui. În al doilea rând, cum să ceri alegeri anticipate, când Shor, Usatâi, Dodon, Tkaciuk şi-au „cumpărat” oraşe şi acum doar aşteaptă să le ofere cineva pe tavă un asemenea cadou?! În al treilea rând, cum să crezi că aplicând forţa, calea cea mai periculoasă, nu te-ai putea aştepta la intervenţia Moscovei şi a Tiraspolului în scopul „de a-şi apăra cetăţenii”!

În al patrulea rând, dacă naivi şi creduli, îmbătaţi de iluziile pe care ni le servesc liderii Platformei „DA”, am crede că la conducere vor veni figuri emblematice, am săvârşi o greşeală amarnică!

Are dreptate Tudor Rusu când nominalizează astfel de personalităţi ca Ion Druţă, Nicolae Dabija, Ion Ungureanu, Ion Bostan, Gheorghe Duca ş.a., oameni care prin verticalitate şi devotament, prin iubire de neam ar merita să devină adevăraţii noştri conducători în această ţară. Dar ei vor să vadă Basarabia acasă, nu în mâinile noilor-vechi hoţi, iubitori de putere. Ajunge!

În ultimii 25 de ani R. Moldova a dovedit lumii întregi că cei care vin la putere ştiu doar să fure şi să trădeze. Nu de revoluţie trandafirie, nu de maidan moldovenesc, nu de răsturnări armate are nevoie Moldova, ci, pur şi simplu de – Basarabia acasă! Paşnic, omeneşte şi real, dar, în acelaşi timp, dificil. E posibil aşa ceva? Să convocăm Sfatul Ţării şi să cerem Reîntregirea, învingându-ne teama.

Istoria din 1918 se repetă. E o raritate istorică, un moment ce vine de la Dumnezeu. Cine nu aude şi nu vrea Reîntregirea – nu-L aude şi nu-L vrea pe Dumnezeu.

Virgil MÂNDÂCANU, membru al FDRM,
membru al Uniunii Jurnaliştilor din România. Membru al Consiliului Unirii
“Literatura si Arta”, 24 septembrie 2015

Loading Facebook Comments ...

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Consiliul Unirii © 2015 Frontier Theme