„Plânge-al meu popor la colţ de Ţară,
Plânge-al meu popor sărac, flămând,
Că îl scot din „casa lui” afară
Şi cu zile-l bagă în pământ”
(Angela Mândâcanu)
Duminică, fiind externat din spital, în drum spre casă, nu am putut ocoli PMAN, unde, la ora 13.00, se adunau mii de protestatari la mitingul paşnic organizat de Platforma „DA”. Eram curios, mai mult ca altă dată, să văd ce se întâmplă, deoarece Andrei Năstase anunţase, de multe ori, că, la 29 noiembrie, va avea loc lovitura decisivă: „Problema va fi rezolvată…”. Deşi cernea o ploaie rece, iar frigul pătrundea până la oase, lumea s-a adunat. Şi de data aceasta, protestatarii (majoritatea, oameni în etate din satele şi oraşele republicii), goniţi de sărăcie, dezastru, nedreptate, aşteptau soluţii. Intelectuali, tineri, ca şi la mitingurile precedente, erau puţini. Aceasta m-a amărât, dar vorbitorii de la tribună, membrii Consiliului
Platformei „DA” – Dolganiuc, Cozonac ş.a. au înviorat asistenţa spunând că, odată cu mitingul nostru, acum au loc acţiuni de protest în toată ţara, organizate prin opt zone ale republicii: Bălţi, Orhei, Soroca, Ungheni, Cahul, Hânceşti ş.a.
Cu toate că nu există nici urmă de dialog între Platforma „DA” şi guvernanţi, că totul stă pe loc fără nicio mişcare, iar vorbitorii de la tribună nu făceau altceva decât să mărturisească
tragediile vieţii lor, pricinuite de clasa politică compromisă, nici n-am încercat să cer voie s[ iau cuvântul. Aici, la miting, nimeni nu îndrăznea să spună despre o altă cale de soluţionare a problemelor noastre.
Altă cale decât Re-Unirea cu Ţara nu există, dar liderii Platformei nu şi-o doresc. Ei au rămas fideli tacticii şi strategiei de luptă paşnică cu oligarhii care rămân surzi la revolta poporului. Ei pledează pentru continuarea luptei, înaintând noi şi noi revendicări. Dar oare toate aceste revendicări pot fi realizate cu o asemenea tactică de luptă?
Da, poporul vrea întoarcerea miliardului, a dividendelor pensionarilor, pedepsirea hoţilor şi, în genere, RĂSTURNAREA actualei puteri, eliberarea statului din captivitatea oligarhilor, dar el aşteaptă şi soluţii concrete, nu doar nesfârşite chemări la luptă…
Un pic mai târziu, din declaraţia citită de Andrei Năstase, situaţia a început să-mi devină mai clară – lupta abia începe. Dacă răsturnarea pe cale paşnică nu poate avea loc, apoi acest obiectiv va fi atins prin crearea unui nou partid cu ”mâinile curate”.
Ideea nu-i nouă, oamenii, însă, par mai oneşti, pragmatici-profesionişti, devotaţi cauzei poporului – idealul la care visează ani la rând cetăţenii. Dar ca acest partid să nu cadă, totuşi, din nou în oligarhie, în tâlhării, Platforma îl va veghea permanent. Iată că este reanimată idea veche a „controlului norodnic”. Interesant fenomen moldovenesc al luptei cu orice preţ, păstrând statalitatea, puterea pe această palmă de pământ, ruptă de la Ţară.
De 24 de ani, acest stereotip s-a înrădăcinat în mentalitatea noastră, în ciuda faptului că, de tot atâţia ani, suntem amăgiţi. Pe lângă cele 40 de partide şi partiduţe, pe care le avem şi care au adus ţărişoara aceasta
într-o situaţie dezastruoasă, ne-ar mai trebui încă unul, mai credibil, mai serios, căci va fi constituit din oamenii noştri, cu inima şi mâinile curate. Ideal frumos cu care ne „hrănesc” toate partidele existente, dar şi cele care se vor naşte dornice să ajungă la treuca puterii şi averii.
Acest punct de cotitură al Platformei „DA” acum e acoperit cu noi puncte de reper în lupta de mai departe: colectarea semnăturilor, nu pentru Autodeterminare în Reîntregire!, ci doar pentru alegerea Preşedintelui de către întreg poporul. Oare nu-i aceasta dovada cea mai grăitoare că pe liderii Platformei „DA” îi interesează doar puterea, nu rezolvarea problemei arzătoare – să scăpăm pentru totdeauna de toţi tâlharii?!
Dl Andrei Năstase a declarat că Orăşelul Demnităţii va îmbrăca haină de iarnă. Doar lupta începută trebuie să continue până la biruinţă… Fenomenul moldovenesc al luptei revoluţionare paşnice şi îndelungate devine şi mai interesant, deoarece liderii Platformei nu cer ca protestatarii să-şi deschidă urechile şi ochii să vadă lumea şi, în primul rând, fraţii noştri de peste Prut, prietenii noştri din Europa, SUA şi chiar diaspora noastră, FDRM, platformele unioniste din România şi R. Moldova, Consiliul Unirii,
PNL, care ne cheamă – fraţilor, uniţi-vă cu Ţara, aceasta-i unica salvare! Uşor de spus şi greu de făcut.
În emisiunile televizate şi dialogurilor la „Vocea Basarabiei” cu Andrei Năstase, el a fost întrebat de multă lume – de ce Platforma nu acceptă mesajul unirii? Andrei Năstase a răspuns că el nu ştie cum ar putea fi realizată Unirea. Ca să vezi hâtrenie! La colectarea semnăturilor pentru alegerea puterii se pricepe, dar pentru Autodeterminare – nu.
Dle Andrei Năstase! Sunteţi un om deştept, activ, energic, de ce să nu citiţi operele lui C.Stere, Ion Inculeţ, N. Iorga, P. Halippa? Acolo aţi putea găsi răspunsul. Sunt sigur că şi Traian Băsescu, Klaus Iohannis, Nicolae Dabija, Ion Ungureanu, Aurelian Silvestru vă pot spune cum se
face pe calea cea mai paşnică Unirea prin Autodeterminare! Dacă numai aceasta-i pricina, frate, hai să auzim cum poporul strigă la „Vocea Basarabiei” – Unire fraţilor, Unire! Spre regret, membrii Consiliului dirijat de Domnia Voastră, mai întâi, vor putere, apoi… vor auzi şi doleanţele poporului! Dar le vor mai auzi oare după ce-şi vor atinge scopul?
Eu, pedagogul, luptătorul politic, nu partinic, care nu vrea să ascundă acest dar de la Dumnezeu, aud strigătul neamului nostru, care cheamă tineretul studios să ridice fruntea sus pentru ţară, pentru neam, pentru libertate, acum când situaţia geopolitică e prielnică, iar toate ţările europene ne ajută şi ne vor ajuta să scăpăm de duşmanii oligarhi, trădători, tâlhari. Patria-Mamă, ca niciodată în trecut, vrea să fim împreună şi ne întinde o mână de ajutor, însă noi ne lăsăm amăgiţi de dragul unor interese partinice care ne cer lupta, sacrificiul, dar fără Unire, fără Reîntregirea cu Ţara.
De ce oare chemările unioniste nu s-au auzit la mitingul de duminica aceasta? M-am adresat unor protestatari care cu atâta speranţă şi atenţie ascultau de 3 ore în şir lamentaţii şi dureri sonorizate la microfon: cât poate continua aceasta? Doar tălharii nu ne aud.
Dacă poporul vrea libertate, dreptate, adevăr, ieşire din captivitatea oligarhilor, fariseilor politici nesuferiţi, de ce nu le arătăm calea? De ce dacă e clar că nu putem scăpa de firmele intermediare care majorează nejustificat preţurile la energie, gaz, apă, combustibil, nu vrem să mergem pe calea sigură – autodeterminare pentru reîntregirea cu Ţara?
A nu vrea înseamnă a avea alte interese, putere, avere… Lipsind mişcarea revoluţionară a poporului de Idealul Reîntregirii Naţionale – devenim frâna, nu motorul progresului.
O atare situaţie domină şi în învăţământ. Spre regret, avem multe partide dornice doar de putere, nu de realizarea strategiei principale – salvarea, prin Reîntregire, a poporului aflat în captivitate.
Esenţa acestei strategii acum o explică forţele unioniste, nu trădătorii aflaţi la putere, ”care ard de nerăbdare să umple închisorile şi Siberia cu unionişti, ca să nu-i încurce să conducă, adică să facă lege din fărădelege” (N. Dabija).
Virgil MÂNDÂCANU
Loading ...