Consiliul Unirii

Unirea Face Puterea

Să nu ne facem nebuni…! Unica şansă de supravieţuire – reîntregirea celor două state româneşti

SĂ NU NE FACEM NEBUNI..!

„Cele mai deficiente bariere se află în întunericul nostru”

(Aurelian Silvestru)

mindicanuCine îşi mai aminteşte acum despre ultimul său interviu în mass-media al scriitorului Valentin Mândâcanu, înainte de a pleca în lumea celor drepţi. Atunci el a reuşit cu uşurinţă să găsească „cuvântul potrivit la locul potrivit” pentru noi, cei rămaşi în lumea celor nedrepţi. Ştia el ce ştia. Fost deputat în Primul Parlament, care a declarat Independenţa, vorbea deschis despre şansa noastră istorică de reîntregire cu Ţara pe care o avusesem în anii ’89-’91, dar care a fost ratată din diferite cauze. Una dintre ele a fost şi întunericul nostru. Întunericul a acoperit conştiinţa naţională a unora care se mândresc şi astăzi că ei sunt poporul, că „grăiesc moldoveneşte şi vorbesc ruseşte”, vorba lui Iulius Popa, care, după o grea şi îndelungată suferinţă, cu ajutorul Domnului şi al medicilor noştri devotaţi, „s-a întors la uneltele sale” şi m-a făcut fericit că-i citesc cuvintele alese cu dragoste.

Am ratat Unirea pentru că printre fiii devotaţi poporului în Primul Parlament n-am fost lipsiţi de oamenii ce nu se gândeau la Reîntregire, dar mai mult la putere şi avere, la salarii mari, fotolii moi şi calde în ministere, ambasade, la toate funcţiile înalte care trebuiau să apară pe această palmă de Ţară şi care îl costă atât de scump pe poporul rupt de Patria-Mamă.

Întunericul nostru, educat prin deznaţionalizare, rusificare, deideologizare, a crescut generaţii care se mândresc şi astăzi că-s doar moldoveni şi grăiesc moldoveneşte… E de neînţeles de ce unii moldoveni până acum nu-şi cunosc adevărata identitate, nu doresc Reîntregirea. Aceşti inşi azi alcătuiesc guvernul, parlamentul cu deputaţi care luptă cu românismul, unionismul şi nu se fac vinovaţi de halul în care s-au pomenit moldovenii-basarabeni neînţelegători, necunoscători, nedoritori de istoria românilor, de Reunirea cu Ţara… Ştia scriitorul Valentin Mândâcanu ce trebuia să ştie un român adevărat.

Iată de ce, petrecându-l pe ultimul drum, la funeraliile de la Uniunea Scriitorilor, în cuvântul de adio, luându-mi rămas bun cu profund regret de la năşelul meu de botez, Valentin Mândâcanu, am rostit şi eu cuvintele lui bine potrivite şi pentru mine, spuse cu un ton testamentar: „Să nu ne facem nebuni!”. Această mare dorinţă a scriitorului mi-a răsunat în inimă, în minte când am fost martor la mitingul de amploare de la 24 ianuarie 2016, în care niciun intelectual n-a pomenit de Marea sărbătoare a românilor – Unirea Principatelor.

Cu o nouă putere, acolo la miting, m-am convins că acele cuvinte potrivite au fost spuse nu întâmplător. În sfârşit, m-am convins că Dumnezeu a ales omul care trebuia să spună ceva foarte, foarte important pentru noi – Să ascultăm de Dumnezeu şi să ne Unim!

Marele poet-academician Nicolae Dabija, întemeietorul şi conducătorul luptei  pentru susţinerea Tricolorului în frontul Reîntregirii celor două state româneşti, ne-a chemat  şi ne cheamă permanent să fim mai conştienţi de şansa pe care o avem în conjunctura geopolitică favorabilă. În condiţiile când acest proiect de importanţă naţională europeană majoră, proiect susţinut de toate popoarele şi guvernele europene (SUA, Ucraina, Georgia, de poporul-frate din România), spre mare regret, la noi acasă este acoperit de blestemul divizat al trădătorilor, al răuvoitorilor şi şovăitorilor, cu interese de partajare, de acaparare a puterii şi averii de către cei care vin la treucă…

Analistul politic, prof. V. Dulgheru, omul care ştie ce se întâmplă cu noi, e conştient „ce-i foarte putred în Danemarca noastră”, nu-şi ascunde nedumerirea şi ne întreabă: „Ce se întâmplă cu unii dintre noi pentru care nu a mai rămas nimic sfânt?”.

Nu-i uşor să răspunzi la această problemă, căci acum mass-media în Ţară nu reflectă tendinţa basarabenilor-români spre Reîntregire. Cucerită şi stăpânită de coloana a cincea, de oligarhii interni şi externi, mass-media noastră este adevăratul opium al poporului! Protestatarii, cu precădere, oameni în vârstă de la sate şi oraşe, s-au trezit, s-au urcat pe baricade, iar liderii avizi de putere îi cheamă la anticipate, la schimbarea doar a feţelor care, timp de 25 de ani, nu-şi doresc altceva decât putere şi avere. Cum am putea noi să ştim, să credem, să ne convingem că ei nu o fac pe nebunii? Iată întrebarea!  Trădările, corupţia, tâlhăriile, hoţia, realizate prin proiectele lor politice făţarnice, timp de 25 de ani ne fac să căutăm răspunsul la altă problemă înaintată de prof. V. Dulgheru: „Unde şi când am pierdut acel cod genetic al verticalităţii şi al dârzeniei de altădată?”.

Sunt sigur că va mai fi nevoie de ani şi ani de zile ca cercetătorii din domeniul filosofiei, sociologiei, politologiei, istoriei, pedagogiei, religiei să poată răspunde la această problemă. Jurnalistul Iulius Popa se întreabă şi ne întreabă: „De ce şcoala naţională, deplorabilă la capitolul patriotism, îndeosebi pe segmentul românism nu poate educa tânăra generaţie ca să-şi dorească Unirea?”.    Acum, când totul se face ca această mare dorinţă să dispară, să se stingă, rămâne să vedem de ce poporul urcat pe baricade s-a dovedit a fi amăgit, zăpăcit, iar lupta începută cu atâta speranţă şi avânt este tot mai evident deturnată?

De nebunia noastră acum se miră toată lumea, „râd toţi câinii”, vorba ziaristului Tudor Rusu.

Ştiu, unii vor zice: „Mai atent la cuvinte, totuşi nu suntem toţi nebuni”.

Dar există oare un cuvânt ar fi mai potrivit pentru clasa politică care, timp de 25 de ani tot se schimbă, dar ne aduce acelaşi rezultat – hoţie, trădare, corupţie, captivitate, dictatură…? Chiar de se găsesc oameni înţelepţi şi devotaţi din ţară sau din exterior şi ne spun cum mai bine să procedăm politic, economic, social, educaţional, noi nu vrem să scăpăm de nebunia noastră!

Nici pe fraţii noştri din România, care ne aşteaptă cu dragoste să revenim acasă şi doar astfel să scăpăm în mod paşnic de captivitate, de oligarhi, noi nu dorim să-i credem, să-i auzim! Ce-i asta? Nu-i nebunie? Care-i rezultatul nebuniei noastre?  Poporul revoltat se dă dus pe drumul suferinţelor – cere proteste, răsturnare, anticipate, căci prin schimbarea feţelor vom ajunge la mai bine. Asta nu-i prostie?

Nu-i vinovat poporul dezorientat.

Sunt vinovaţi cei care nu le explică Adevărul că păstrând sistemul nostru statal, rupt de la Patria-Mamă, putem ajunge doar la disoluţie.

Pierzând acel cod genetic al verticalităţii şi dârzeniei dacilor, poporul urcat pe baricade nu este în stare astăzi să vadă cu Speranţă şi Lumină (A. Silvestru), că hoţii din interior şi exterior, plodiţi pe această palmă de Ţară, vom păstra cu grijă întunericul din noi, care nu va permite să ne rupem din Danemarca noastră putredă! Scriu aceasta de Ziua Unirii Principatelor (24 ianuarie), când zeci şi sute de moldoveni, protestând în PMAN, cerând libertate, dreptate, adevăr, nu-şi aduc aminte de Patria-Mamă, de fraţii ce ne iubesc şi ne vor binele. De ce?

În aceste zile protestul e în plin avânt, nădejdea e mare, dar aceasta nu e altceva decât lupta cu morile de vânt. Oligarhii, care au sustras prin scheme frauduloase sume de miliarde din bănci şi dividende din ultimii 20 de ani, nu vor pleca de la putere, căci îi aşteaptă puşcăria! De aceea se fac schimbări, venind cu alte valori mai noi: distrugerea definitivă a cursului proeuropean al R. Moldova; instaurarea dictaturii oligarhice; instaurarea guvernului care va realiza opţiunea lor antinaţională, antieuropeană.

Dacă în acest stat nici preşedintele ţării, nici familia lui nu se simt în siguranţă, oare  nu-i adevărată nebunie?

Statul în care totul depinde de ultimul cuvânt al oligarhului-păpuşar, ce să mai spunem de noi, cei care au dreptul de a striga paşnic: „Jos! Noi suntem poporul! Plahotniuc, nu uita, puşcăria-i casa ta!”.

Sistemul oligarhic bazat pe corupţie, tâlhării, rupt şi ţinut în izolare  de la Patria-Mamă, nu poate să aducă salvare poporului prostit şi folosit acum nu doar de Platforma DA, dar şi de oligarhii Dodon şi Usatâi. În curând, protestatarii se vor deştepta şi se vor căi amarnic că şi-au pierdut zădarnic timpul, eforturile şi nădejdea. Experienţa vieţii îmi permite să fiu sincer şi convins că  poporul va înţelege că a fost păcălit prin abaterea sa de la proiectul central-naţional: „Reîntregirea celor două state româneşti”, acesta-i destinul nostru hărăzit de Dumnezeu şi, precum declară academicianul-poet Nicolae Dabija, e unică soluţie, sfântă şi dreaptă!

Da, păcăleala e mare, căci am mai fost înşelaţi, poate intenţionat, pentru a ne deştepta. În ultimii 25 de ani numai cine nu ne-a păcălit? Şi Roşca, şi Lucinschi, şi Voronin, şi Filat, şi Ghimpu, şi Shor ş.a. Intelectualitatea şi toată profesorimea noastră acum nu prea vine în PMAN. Nu atât din cauza adormirii sau a fricii, ci, mai degrabă, din pricina trădărilor necontenite. La fel şi tineretul studios în care Platforma DA a băgat spaima, interzicând lozincile unioniste. Platforma DA mereu îşi schimbă tactica de luptă. Mai întâi cheamă la răsturnare, apoi la crearea partidului, acum la anticipate, modificarea Constituţiei, iar, mai nou, la unirea cu oligarhii Dodon şi Usatâi. Cât priveşte Unirea – la urmă. Cu cine? Cu oligarhii proruşi. O atare tactică tineretul studios n-o acceptă. El nu vrea să lupte pentru oligarhi. El nu vrea să fie folosit cum sunt folosiţi acum protestatarii cărora li s-a furat Lumina Identităţii Naţionale, vehiculându-se sloganele „Unire, moldoveni!”, „Noi suntem poporul!”, „Plahotniuc, nu uita…”.

Nu trebuie să acuzăm tinerii studioşi. Eu lucrez cu ei de ani buni. Ei văd mai bine viitorul decât cei amăgiţi în PMAN, care nu-şi dau seama că mişcarea lor spre bine este deturnată. Învinuiţi de lipsă de patriotism şi verticalitate, ei văd că mişcarea protestatarilor deja e profanată, deoarece cu alăturarea oligarhilor Dodon şi Usatâi la Platforma DA lupta nu va fi pentru cursul pro-european, ci pentru oligarhia prorusă.

Fiind aproape de tineretul studios, îi cunosc aspiraţiile. Tineretul nu vrea să se dea, ca moş Ion, în mâinile celor care au interese partinice, de partajare, de guverne, de parlamente antieuropene, de luptă cu înşişi oligarhii. Această mască a Platformei DA tineretul a întrezărit-o poate chiar de la început. Tineretul studios nu va face coaliţie, unde sub masca „Unire, moldoveni”, „Plahotniuc, nu uita…” se vrea ruperea de la Patria-Mamă. Eu ştiu că ei au înţeles că unica şansă politică, ce ne poate aduce salvare, este şansa istorică pe care acum o trăim, dată de Dumnezeu, pentru a nu o rata – Reîntregirea celor două state româneşti. Sunt sigur, în curând, aşa va fi. Spre deosebire de moş Ion, care şi-a încredinţat soarta celor cu interese, tineretul mai citeşte şi „Literatura şi arta”, care, în ultimii 25 de ani, este îndrumătorul luptei pentru Reîntregirea Neamului.

Să-i mulţumim Domnului că este alături de noi şi ne ajută să înţelegem că altă cale nu există decât Reîntregirea – unica cale paşnică.

UNICA ȘANSĂ DE SUPRAVIEȚUIRE – REÎNTREGIREA CELOR DOUĂ STATE ROMÂNEȘTI                      

 „Nimic nu este mai puternic decât o idee a cărei vreme a sosit” (Victor Hugo)

Anomalia antiromânească, antinaţională, antieuropeană, antiumanistă a tuturor partidelor de stânga şi a unora de dreapta ce creează „elita” partinică lipsită de orice cultură politică a dezorientat poporul timp de 25 de ani. Aceste partide au creat condiţii pentru a înşela poporul şi a atrage de partea lor unii intelectuali, transformându-i, vorba lui Constantin Tănase, „într-o veşnică turmă necuvântătoare, fără carte, fără bani, fără demnitate naţională şi fără drepturi”. Cei care au reuşit să captureze statul şi să-l ducă cât mai departe de Comunitatea Europeană şi mai aproape de imperiul rus ştiu cum fac această „politică”. Ei ştiu cum să prostească intelectualii, tineretul şi populaţia, influenţaţi temeinic de propaganda rusească prin depolitizare, deideologizare, dezumanizare, deznaţionalizare, prin atitudinea de condamnare a românismului, a patriotismului şi naţionalismului luminat românesc, de slăbire a spiritului creştin şi al celui revoluţionar al băştinaşilor – această armă ideologică, aflată în mâinile lor, le mai poate servi şi acum ca ofensivă împotriva românismului, a Reîntregirii neamului, ajutându-i să scape de marea pedeapsă ce le bate alarmant la uşă.

Acum, când poporul se trezeşte, se ridică la luptă cu oligarhii şi politicienii compromişi şi trădători, în marea frică de furia crescândă a poporului, ei nu trec în defensivă, ci, invers, în ofensivă.

Vă amintesc, dragi cititori, că o bună parte din cei 101 deputaţi din Parlamentul trădător, fără teamă şi ruşine rupând demonstrativ harta României mari, s-au alăturat pactului Molotov-Ribbetrop, au trecut la ameninţări deschise la adresa celor care văd în Românism, în reîntregirea celor două state româneşti – salvarea noastră.

Marele om de cultură Ion Ungureanu ne întreabă:

– Se poate oare cădea mai jos, oameni buni?! Chiar n-a mai rămas nimic sfânt şi demn în noi?

A rămas! Cu siguranţă, a mai rămas! Dar faptul că ideologia antiromânismului este promovată de toate partidele deschis, direct sau indirect, complică şi reţine mişcarea noastră spre Reîntregirea Ţării, mişcare pe care n-o poate stăvili nimeni, ci doar îi poate încetini avântul.

Eu, pedagogul, educând tineretul studios, urmăresc atent cu ce se poate solda o astfel de ideologie a ocupanţilor locali, duşmani ai naţiunii, care le ajută şi celor externi să implementeze politicile dăunătoare etniei noastre de bază, care se deşteaptă, se ridică la luptă şi nu se va opri.

În condiţiile unei culturi politice joase în păturile sociale, în partidele ce-şi joacă interesele partinice-personale, deschis, fără nicio camuflare, în rândul tinerilor şi chiar a intelectualilor, fenomenul „culturii” politice moldoveneşti uimeşte întreg globul pământesc.

Scriind aceste rânduri, m-am uitat încă o dată în noul Cod al Educaţiei, în curriculumul lăudat de cei ce se ocupă cu prostitul intelectualilor timp de decenii şi sunt bine văzuţi şi bine plătiţi, şi m-am îngrozit. Aceşti faraoni mizerabili ai neamului nostru ştiu că cultura învăţării temeinice, cultura politică, ideologică, etnică, morală, creştină… se cultivă în procesul de educaţie şi instruire. De aceea îndepărtează cultura politică de popor. Aceşti slugoi ai „elitei” politice feresc învăţământul de cultură prin aplicarea doctrinelor postmoderniste – deideologizare, depolitizare, dezumanizare a Educaţiei. Nu întâmplător, prin interzicerea limbii române, a istoriei românilor, a culturii ni se interzice cunoaşterea tezaurului culturii noastre româneşti ce cuprinde cultura politică, cultura etnică,  cultura identităţii naţionale,  cultura etnocentrismului economic, politic, politic, social…Astfel de obiective lipsesc în Codul Educaţiei şi curriculum. Văduviţi de idealul educaţional naţional al românilor, ca ideal al altui stat străin, am fost şi suntem lipsiţi de posibilitatea formării conştiinţei educative a societăţii, pentru că ni s-a impus şi ni se impune acel tip de personalitate, care nu este solicitat de poporul nostru, ci de clasa politică trădătoare, acea care ne-a privat de orice drept, în acelaşi timp, şi de dreptul  de a ne forma personalităţi morale conform tradiţiei şi credinţei neamului. Avem o mare criză de personalităţi politice.

Aceste condiţii atrag după sine şi alte urmări grave, una dintre acestea fiind lipsa personalităţilor care ar putea ridica şi conduce poporul nu doar la mitinguri, la manifestări pentru a-şi obţine interesele şi regulile proprii ale jocului politic de mai departe, fără sfârşit. Aici avem  o bogată experienţă. Şmecherii de teapa lui Roşca, Lucinschi, Lupu, Voronin, Usatâi, Şelin… şi proaspeţii pretendenţi de a crea partiduţe, pentru a folosi mulţimea ca o trambulină partinică şi  a-şi căuta de interesele proprii, nu de europenizare şi reunire un Ţara, îşi doresc să acapareze puterea  şi să dirijeze resursele economice financiare prin instituirea propriilor reguli de conducere, nu în interesul poporului.

România şi Basarabia, o singură Ţară după hărţile lui Dumnezeu, aflată în cale tuturor răutăţilor, a avut domnitori care s-au sacrificat pentru apărarea şi menţinerea integrităţii statului românesc şi au reuşit să scape Ţara de expansiuni din Est, Vest, Sud şi Nord. Acum avem un alt soi de „domnitori”, ce alcătuiesc clasa politică, „elita” de la putere, care, după cum constată academicianul Sergiu Chirică, ne-a scos din Europa…!

Aceasta-i esenţa tragediei noastre pe care o deplângem nu numai noi, dar şi oamenii cinstiţi din întreaga lume.

Ultimele evenimente politice şi de partid demonstrează că politicienii noştri sunt preocupaţi de marile trădări, ca să dăm înapoi, nu spre Unire.

Dacă clasa politică, tot Parlamentul luat împreună, şi-ar consuma timpul, mijloacele şi eforturile nu pentru a urzi trădări, ci ar consuma puterile pentru unirea poporului şi conştientizarea necesităţii reîntregirii ţării, acum noi am avea siguranţa zilei de mâine, am putea spune că vom scăpa de tâlhari, trădători, corupţie, banditism şi statalitate captivă. Dar nu avem persoane politice, lideri devotaţi poporului.

Iată de ce eu, ca un om politic, nu partinic, ocupându-mă toată viaţa de politica educaţiei umaniste, mă tot întreb şi vă întreb: – A câta oară, deschis, făţarnic şi în modul cel mai criminal, suntem prostiţi de mulţimea partidelor cu lozinci, chemări false şi draconice? De ce nu suntem în stare să vedem, cu cultura noastră politică, cum suntem abătuţi de la unica şansă de supravieţuire şi amăgiţi cu „bombonele” (promisiuni) partinice?

Politicul şi partinicul, de 25 de ani, se bat cap în cap, astfel încât cei din partide, ajunşi la guvernare, nu sunt preocupaţi de politica poporului, adică de dirijarea intereselor acelora care  i-au ales la cârma statului, dar, pentru camuflare folosesc partidul, care face, cică, politica. Atesta e specificul politicii moldoveneşti, de care râd până şi câinii, dar şi una din condiţiile principale ale prăbuşirii inevitabile a celor care domină prin interesele partinice. Aceasta şi este logica firească, deoarece hoţii, demagogii, trădătorii şi mincinoşii, corupţii, mancurţii, altfel decât prin partide nu pot veni la putere.

Dar aceasta nu înseamnă că „sămânţa nobilă din care a răsărit acest popor va pieri. Românii n-au uitat şi nu vor uita nicicând nobleţea seminţiei lor” (Mihai Eminescu).

Mancurţii, manipulatorii şi trădătorii pe care îi avem, aflaţi în serviciul străinilor, cu toate că-şi dau osteneala ca învăţământul să rămână steril politic, adică depolitizat,  deideologizat, fără cultură politică, trebuie să ştie că pedagogii şi studenţii crengieni ştiu că nimic nu este mai puternic pe lume decât ideea unirii, a cărei vreme a sosit, că sistemul educaţional astăzi trebuie să includă tradiţiile politice, adică interesele şi comportamentul politic naţional-european, fapt ce confirmă susţinerea reîntregirii de către noi a celor două state româneşti (Lista semnăturilor).

Virgil MÂNDÂCANU, membru FDRM, membru al Consiliului Unirii, membru al Uniunii ziariştilor din România

Loading Facebook Comments ...

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Consiliul Unirii © 2015 Frontier Theme