Toată lumea este sătulă de incertitudinea ce ne învăluie. Mai ales cei tineri, care sunt mai nerăbdători, poate mai îngrijorați de șomaj în condițiile în care n-au ajuns ca cei vârstnici să aibă niște bani albi pentru vremuri negre.
Sigur că brambureala zvonurilor contradictorii – împrăștiate de diverși medici sau chiar de către instituții medicale cu pretenții, deoarece informații nu pot fi numite, – amplifică nervozitatea colectivă.
Oamenii sunt confuzi atât datorită bâlbâielilor medicale, cât și mesajelor politice divergente ce politizează la maximum subiectul, făcându-ne să jucăm după țambalul politic al partidului pe care-l simpatizăm.
Autoritățile sunt, evident, disperate și depășite de situație, făcând ce știu ele mai bine, introducerea restricțiilor și amenințarea cetățenilor.
La aceasta se adaugă mass media care, după ani de comentarii și știri false, legate nu numai de virus, și-a pierdut toată credibilitatea și constituie sursa principală a teoriilor conspiraționiste.
Și, atunci, oamenii nu mai știu cât de gravă este situația, dacă e gravă cu adevărat, ce măsuri de protecție trebuie luate și dacă au rost.
Concluzia tragică este că medicina se bâlbâie fără să găsească soluții; autoritățile, depășite și speriate, amenință; media împrăștie virușii dezinformării; oamenii disperați dau în clocot; lumea întreagă este blocată și fără speranță.
Haosul bate la ușă.
Și totuși, un minim de responsabilitate, atât personală, cât și colectivă, nu strică.
Respingerea măștii, în loc să fie un motiv de frondă caracteristică unui puștan teribilist, ar fi bine să fie privită cu seriozitate, cel puțin de cei cu mai multă experiență de viață pentru a da și un altfel de exemplu.
Virusul este real.
Chiar dacă îl negăm, vârându-ne capul în nisip ca un struț cu creierul cât o alună.
Loading ...