Elena Coca Rosetti Paulus

Elena Coca Rosetti s-a născut la data de 26 decembrie 1889. Era strănepoata de mătuşă a principesei Elena Rosetti Cuza. Provine din ramura vechilor boieri moldoveni Rosetti. Marele boier şi vornic Iordache Rosetti a avut în Ţinutul Vasluiului moşii, care se întindeau peste Prut până la Bălţi. Din cele 29 de moşii pe care le-a avut, o parte au fost pierdute prin diferite întâmplări sau au fost împărţite numeroşilor copii, rămânând numai cu moşia de la Soleşti/Vaslui.

            Această proprietate a fost moştenită de fiul cel mic Iordache Rosetti care, a luat-o lângă el şi pe mama sa, vorniceasa Ecaterina Rosetti. Deşi nu a avut un post în administraţia Moldovei, locuind la 70 km de Iaşi. Prin obiceiul de atunci a primit titlul de postelnic. Iordache Rosetti s-a căsătorit cu fiica cea mare, Ecaterina a logofătului Dumitrache Sturdza de la Miclăuşeni/pe malul râului Siret, la 15 km de Roman. Ecaterina nu a adus mare avere, însă a fost o bună soţie şi mamă a copiilor.

Împreună au avut cinci copii, născuţi în Iaşi, unde aveau o frumoasă casă: Elena născută la 17 iunie 1825 s-a căsătorit la 30 aprilie 1844 cu Alexandru Ioan Cuza, cununia religioasă oficiindu-se la conacul familiei Rosetti-Solescu, aflat în prezent în paragină; Constantin născut în 1827, decedat în 1885, Dumitru născut în 1830, politician: spătar în 1855 şi în 1856 agă, preşedintele judecătoriei Vaslui, 1859 deputat de Vaslui şi secretarul Adunării, ministru în guvernul prezidat de Anastasie Panu, senator de Vaslui, preşedinte al Organizaţiei Conservatorilor Iaşi, junimist din 1865, decedat în 1903 şi înhumat în Cimitirul „Eternitatea” Iaşi; Zoe născută în 1833, căsătorită cu moşierul Gheorghe Lambrino din localitatea Banca/Vaslui, au avut trei băieţi, crescuţi şi cu ajutorul Elenei Rosetti Cuza; Teodor născut în 1837, decedat în 1923, înhumat în Bucureşti, a fost politician, scriitor, profesor universitar în Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, jurnalist, judecător, diplomat, membru de onoare a Academiei Române, agent diplomatic în Prusia a înlesnit transportul corpului neînsufleţit al cumnatului său Alexandru Ioan Cuza, de la Heidelberg la Ruginoasa/Iaşi în luna mai 1873, a construit localul Şcolii primare din localitatea Soleşti.  

Părinţii Elenei Coca Rosetti au fost Constantin Rosetti căsătorit de cinci ori. Din a treia căsnicie s-a născut Gheorghe Rosetti, care a fost primul ambasador al României la Sankt Petersburg/Rusia. Gheorghe s-a căsătorit cu Olga Gires, fiica ambasadorului Franţei la Sankt Petersburg. După decesul lor au fost înhumaţi în curtea mănăstirii Ortodoxe din Soleşti, construită de Iordache Solescu. Din a cincea căsătorie cu armeanca Elena Ghermani, s-a născut Elena Coca Rosetti. Tatăl Elenei a fost consul al României în Bavaria/Prusia, mai mulţi ani. Fraţii Elenei au fost Efrem şi Constantin, care i-au atribuit diminutivul Coca. Elena Coca Rosetti a fost nespus de frumoasă, bine educată, luminoasă, veselă, fidelă soţului şi copiilor, foarte curajoasă, cu puternic spirit de sacrificiu.

Fraţii Elenei au primit o scrisoare de recomandare de la regina României, Elisabeta pentru a se înscrie în Regimentul 3 Infanterie din Rastatt. Primind o vacanţă, în munţii Pădurea Neagră, fraţii săi obţin aprobarea părinţilor să o ia cu ei şi pe Elena. Aici fraţii Rosetti o prezintă pe sora lor, prietenului lor Friederich von Paulus care lucra în Regimentul 3 Infanterie Rastatt. Tânărul ofiţer s-a îndrăgostit profund de Coca, după ce i-au prezentat-o ei. Ajunşi la izvorul Dunării, fraţii Rosetti „se rătăcesc” prin munţi şi o lasă pe sora lor cu tânărul Friederich, care sfătuit de cei doi, se aşează în genunchi în faţa ei şi o roagă să se căsătorească cu el. În prealabil a confecţionat din iarbă şi o păpădie galbenă un inel. La intrebarea lui Friederich: „Coca vrei să te căsătoreşti cu mine?” Ea a izbucnit în hohote de râs şi i-a sărit în braţe. Gândindu-se că nu i-a înţeles intenţia, o întreabă din nou: „Coca, vrei să te căsătoreşti cu mine?”. Atunci continuând să-l sărute, i-a răspus: „Da, mă căsătoresc cu tine!”. Friedrich i-a oferit inelul confecţionat  şi erau nerăbdători să-i găsească pe cei doi fraţi şi să le comunice hotărârea luată. Friedrich poseda o strălucită deşteptăciune, era scrupulos, harnic, original şi talentat, trăsături apreciate de Coca, care permanent l-a încurajat şi susţinut în evoluţia sa în strălucita carieră militară.

Găsindu-i pe Efrem şi Constantin le-au comunicat hotărârea luată, care a fost adusă la cunoştinţă şi părinţilor de ambele părţi. Căsătoria locotenentului Friederich von Paulus cu Elena Rosetti s-a desfăşurat la data de 4 iulie 1912, jurându-şi deplină credinţă la bine şi la rău. Împreună au avut o căsnicie fericită, însă lovită şi de necazuri venite din exterior. Până în anul 1914, cei doi soţi au fost fericiţi, născându-se în 1914 fiica lor Olga.

În vara anului 1914, ca urmare a crimei comisă la Saraevo, de studentul sârb Princip, care a suprimat brutal viaţa moştenitorului tronului Austriei Frantz Ferdinand şi a soţiei sale Sofia de origine cehă, a tulburat liniştea în întreaga lume. Tragedia a fost urmată de Declaraţia de război a Puterilor Centrale împotriva Antantei. Prima declaraţie de război adresată Serbiei a fost a Austro-Ungariei. Apoi Germania şi Austro-Ungaria au declart război Rusiei şi Franţei. Marea Britanie a declarat război Germaniei şi Austro-Ungariei. Aşa a început Primul Război Mondial 1914-1919. Treptat s-au înscris în această conflagraţie mondială 33 de state, cu o populaţie de 1 (un) miliard de locuitori. Primul Război Mondial s-a încheiat cu victoria ţărilor Antantei. Pierderile suferite de omenire în Primul Război Mondial au fost: 9.700.000 morţi şi 22.000.000 răniţi. Pierderile materiale au fost evaluate la peste 278 miliarde dolari.

Locotenentul Friederich von Paulus a luptat în război în statul major al Forţelor Alpine. În anul 1918 a fost avansat în gradul de căpitan. La data de 11 aprilie 1918, Coca a născut fraţii gemeni: Friedrich şi Ernest-Alexander. Soţul Cocăi a avut o carieră militară strălucită. Avansat în gradul de general, în anul 1935 Friedrich von Paulus a fost numit şef de stat major al Comandamentului Tancurilor din Armata germană.

La data de 1 septembrie 1939, Armata Germană a invadat Polonia, începând cel de Al Doilea Război Mondial (1939-1945), cel mai pustiitor conflict militar, politic, economic şi diplomatic din istoria omenirii care, a atras 72 de state, cu o populaţie de 1.700.000 oameni (80% din populaţia lumii). Au pierit peste 30 milioane oameni. Pierderile materiale s-au ridicat la 1384 miliarde dolari. În lagărele de concentrare au pierit peste 12 milioane oameni.

 Generalul locotenent Friederich von Paulus în luptele de ocupare a Poloniei a comandat Armata a 10-a germană. În anul 1940, Armata germană a invadat Danemarca şi Belgia. De fiecare dată, Elena soţia lui Friedrich von Paulus a protestat, criticând deschis politica desfăşurată de Hitler, remarcând faptul că atacarea statelor vecine constituie un act total nedrept.

La data de 22 iunie 1941, Germaia a atacat Uniunea Sovietică, conform planului „Barbarosa”. Şi acum Coca l-a criticat pe Hitler care, ataca fostul aliat în Tratatul încheiat la 23 august 1939. Îşi exprima părerea că Hitler ar putea repeta greşeala comisă de Napoleon Bonaparte în 1812. În octombrie 1941, Friedrich von Paulus a fost decorat de mareşalul Ion Antonescu cu Ordinul „Coroana României” cu spade, în gradul de mare cruce şi panglică de Virtute Militară, pentru aportul adus la eliberarea teritoriilor româneşti, care au fost răpite în mod samavolnic de Uniunea Sovietică prin Notele ultimative din 26 şi 28 iunie 1940.

Cu prilejul împlinirii vârstei de 51 de ani de viaţă, Hitler l-a avansat în gradul de general de armată şi l-a numit comandantul Armatei a 6-a Tancuri (Panzere) în marea Operaţiune Militară de la Stalingrad 1942/1943. Ca urmare a faptului că Armata a 6-a a fost încercuită la Stalingrad în decembrie 1942, Fridriech von Paulus era conştient că nu poate ieşi din încercuire fără ajutor cu trupe, cu mijloace de luptă, muniţie, echipament, alimente şi medicamente. El dorea să salveze vieţile celor 90.000 de ostaşi, predându-se inamicului. Hitler l-a şantajat, avansându-l în gradul de mareşal, ordonându-i să reziste cu orice sacrificii. Să nu se predea, fiindcă în istoria militară a Germaniei nici un mareşal nu s-a predat inamicului. Bun creştin catolic, el nu accepta ideea de a se sinucide. Totuşi, feldmareşalul Friedrich von Paulus s-a decis să se predea la inamic, împreună cu subordonaţii săi, sperând în salvarea lor în lagărele de prizonieri sovietice.

În ziua de 13 ianuarie 1943, el trimite cu ultimul avion pe care-l mai avea la dispoziţie, iubitei sale soţii Coca, cum o numea el, o scrisoare, însoţită de jurnalul de război, verigheta şi inelul-sigiliu, sperând să o revadă cândva. Conţinutul pe scurt al scrisorii: „Dragă Coca, vei primi această epistolă, indiferent dacă soarta mea este pecetluită sau dacă ea va rămâne indecisă pentru multă vreme. Ca militar am executat ordine. Nu ştiu care va fi soarta mea, ştiu doar că trebuie să o accept, aşa cum mi-o dă Dumnezeu. Te îmbrăţişez, dragă Coca”       

Soarta tristă a acestei familii este completată de uciderea fiului cpt. Friederich Paulus, în timpul debarcării aliaţilor la Anzi în Italia, în februarie 1944. Cel de al doilea fiu cpt. Ernst Alexander Paulus a fost rănit în luptele de la Harkov/Ucraina în vara anului 1943.

După căderea în prizonierat a feldmareşaluilui Friedrich von Paulus, la 31 ianuarie 1943, Hitler şi-a trimis samsarii la Baden-Baden s-o şantajeze pe Coca, cerându-i să divorţeze şi să renunţe la numele soţului ei. Ea a refuzat şi l-a criticat aspru pe Hitler. A urmat arestarea ei, a fiului Ernst Alexander şi a fiicei Olga. Au fost Trimişi într-un lagăr din munţii Alpi şi apoi la Dachau. Persecuţiile Gestapoului nu i-a distrus voinţa de a lupta împotriva nelegiuirilor comise de Hitler şi acoliţii săi. Elena Coca Rosetti-Solescu a murit în anul 1949 la Baden-Baden, în mizerie, fără să mai apuce să-şi vadă soţul eliberat din captivitate în 1953 şi trimis în Berlinul de Est. Fiul lor, Ernst Alexander Paulus a supravieţuit războiului, însă a fost răpus de cancer la data de 1 februarie 1957. Olga, măritată von Kutzenbach a murit în anul 2003 la Baden-Baden.

Feldmareşalul Friedrich von Paulus, aflat în captivitate la Moscova a fost transportat la procesul criminalilor de război de la Nuremberg, în calitate de martor. Apoi conducătorii militari sovietici au folosit cunoştinţele sale de ordin militar, în învăţământul militar din şcolile militare şi învăţământul superior. Era bine apreciat de mareşalul Gheorghe Jukov.

În anul 1953, feldmareşalul Friedrich von Paulus a fost eliberat din prizonierat şi trimis în Berlinul de Est/Republica Democrată Germană. Aici a întâlnit-o pe fiica Olga, fiind informat cu multe din suferinţele soţiei şi ale copiilor. Epuizat psihic, feldmareşalul Friedric von Paulus a decedat în 1957, urna sa fiind depusă în Cimitirul din Dresda şi ulterior la Baden-Baden, alături de soţia sa. Pe piatra de mormânt se află înscrise numele acestei familii foarte greu încercată: „General Feldmareşall Friedrich Paulus” pe piatra funerară, iar pe pisanie: „Elena Constance Paulus, Rosetti-Solescu.”    

De foarte multe ori, frumoasa Doamnă Elena Constance Paulus, îşi amintea clipele când fraţii săi Efrem şi Constantin au prezentat-o lui Friederich von Paulus, cu numele de Coca. De asemenea, îşi amintea de vacanţele petrecute cu toată familia la conacul şi în frumoasele grădini din localitatea Soleşti, judeţul Vaslui. Necunoscută multă vreme, astăzi documentele din Arhivele româneşti şi germane ne fac cunoştinţă cu frumoasa şi inteligenta Elena Constance Paulus, Rosetti-Solescu.

NOTE:

1. Mic Dicţionar Enciclopedic, Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, pag.1616.
2. Profesor Traian Lazăr, Wikipedia, enciclopedia liberă.
3. Inginer Neculai şi Maria Ursu, Wikipedia, enciclopedia liberă.
4. Marcela Isac/Şc. Gimnazială „Theodor Rosetti” Soleşti, judeţul Vaslui, Arborele genealogic al Familiei Rosetti-Solescu.
5. Col. ( r) Constantin Chiper, George-Dan Burghelea, Marcela Isac (Cucu), Vera Tărâţă, Monografia comunei Soleşti, Editura Thalia, Vaslui, 2002.

                                                                                                                                          Col.(rtr) Constantin Chiper

1. Istoria militară a poporului român, volumul IV, Editura Militară, Bucureşti, 1987

2. I. Boicu, Gh. Platon, Al. Zub, Cuza Vodă, In memoriam, Editura Junimea, Iaşi, 1973

3. Constantin C. Giurescu, Alexandru-Ioan Cuza, Editura Militară, Bucureşti, 1973

4. conf. Univ. dr. C. D. Iscru, Monstruoasa coaliţie şi detronarea domnului Unirii Românilor, Alexandru Ioan Cuza, Editura Nicolae Bălcescu, Bucureşti, 2000

5. Daniel Siegfriedsohn, Ofiţerii care l-au arestat pe Alexandru Ioan Cuza, Bucureşti, 1866

                                              col. (ret.) Constantin CHIPER