În toate cele trei decenii de după proclamarea Independenței statului românesc Republica Moldova, este pentru prima oară când o forță politică, ce își revendică o identitate „proeuropeană”, declară că va promova reforme radicale și va elimina corupția, că va reporni economia, având ca o garanție deținerea, aproape absolută, a puterii parlamentare și executive, ca și a Președinției. Aceste instituții s-au angajat să înfăptuiască reforme radicale privind puterea a treia, cea judecătorească, dar și să liberalizeze condițiile pentru funcționarea puterii a patra – presa.
PNL este un partid existând în trei formule politice după anul 1991, cunoscând experiența mai multor alianțe politice și electorale, inclusiv cu sectorul asociativ. Național-liberalii au fost și am rămas, – în cei 15 ani de existență în a treia formulă, din cei 30 de ani de constituire a statului nostru independent – promotorii autenticelor valori democratice, afiliate, implicit, obiectivelor occidentale, ce includ libertatea cetățenilor de a se regăsi, cu întreaga națiune, într-un singur stat. PNL, primul partid statutar unionist din Republica Moldova, a obținut dreptul politic de a milita pentru Unire în anul istoric 2012, când am marcat 200 de ani de ocupație ruso-sovietică a teritoriului național românesc de dincoace de Prut.
Constatând dureroasa prăbușire a partidelor democratice după alegerile din 11 iulie 2021, amintesc – PNL a pledat mereu pentru apropierea și consolidarea forțelor eurounioniste, aceasta însemnând că autenticitatea orientării provestice poate fi confirmată doar prin conștientizarea că ea se poate realiza numai prin Reunificarea celor două state românești, despărțite acum 80 de ani, de criminalii lumii Hltler și Stalin.
În acest sens, speranța, eforturile și iluzia admiterii Republicii Moldova în structurile euroatlantice fără actul reunificării cu România sunt privite sceptic de național-liberali. PNL-ul istoric, cel care a înfăptuit România Mare și ai carui membri, în interfluviul Nistru-Prut, și-au sacrificat viețile pe altarul unității naționale, rămân pe poziția că trebuie să continue, dincoace de Prut, luptă, prin generații, pentru o Românie Mare, ca o Țară demnă în arhitectura europeană.
Pornind de la aceasta, PNL va discuta în viitoarea ședință a consiliului său politic (Delegația Politică Națională) poziția față de actuala guvernare. Cred că este necesară monitorizarea actului de guvernare asumat de proeuropenii neunioniști. Aceștia, dacă nu vor învinge, ci vor dori să acapareze ei Sistemul, vor deschide, implicit clar și larg ușile pentru unica soluție finală, corectă – reunificarea celor două state românești, act de dreptate istorică, aspirat de cetățenii încă manipulați, pentru a satisface calculele Triunghiului geopolitic și geo-strategic Berlin-Moscova-București, nefavorabil deocamdată realizării unității naționale românești. Totodată, să nu neglijăm exemplul ți cazul zbaterii Ucrainei, legat de care analiștii întrevăd inclusiv revenirea puternică, deși extrem de regretabilă, a statului vecin pe orbita Rusiei.
Ultimii ani au demonstrat că alegerile prezidențiale, în formula restabilită acum cinci ani, polarizează grav societatea, prăbușește partidele, ai căror cetățeni, cu viziuni provestice, recurg la „votul util”, timorați de influența continuă a Kremlinului, și își concentrează opțiunea pe prezidențiabilul cu șanse în acest scrutin, dar și pe entitatea ce l-a propulsat, în parlamentarele ulterioare. Aceasta a fost și situația, dar și analiza trează, care a condus la decizia conducerii PNL.md ca să nu participe la alegeri în asemenea orchestrare de scenarii, în contextul alegerilor parlamentare anticipate – în lipsa solidarizării segmentului eurounionist sau, cel puțin unionist, în fața segmentului antiunionist prorus.
Un câștigul proVest autentic și durabil poate fi doar în cazul consolidării, în Republica Moldova, a votului proeuropenilor și unioniștilor, căci testul autenticității occidentalismului și al înțelegerii adecvate a interesului național rezidă în deschiderea „europeniștilor” față de obiectivul Unirii și față de o coagulare cu unioniștii.
De aceea, este nevoie să conștientizăm împreună pericolul real al dezamăgirilor viitoare și să fim gata pentru relansarea luptei pentru Reunire, îmbinând efortul coagulării politice și asociative.
Cred cu tărie că partidele provestice, conștiente de momentul politic, ar trebui să răspundă imperativului de resetare postelectorală, să demonstreze maturitate și dorința de luptă continuă pentru unitatea neamului românesc.
Vitalia PAVLICENCO