Declarație a PNL.md și a Consiliului UNIRII
Unioniștii au considerat mereu că obiectivul populației de dincoace de Prut de aderare la comunitatea euroatlantică se poate produce numai prin reunificarea celor două state românești – România și Republica Moldova.
Propaganda excesivă și scenariile manipulatorii din perioadele electorale, forțate adeseori prin presiuni și influențe din afară, cu ulterioare comenzi politice transmiss din cercuri ideologice dubioase, nu au favorizat încurajarea încrederii societății că doar refacerea unității naționale romănești le poate aduce oamenilor de pe teritoriul nostru multpătimit izbăvirea de soarta grea care ne tot macină – între Est și Vest.
Astfel, din 1991 și până în prezent, guvernările orientate – tradițional conjuncturale! – spre Moscova sau Bruxelles, – au avut, în egală măsură, menirea ascunsă de a împiedica evoluarea societății spre redobândirea identității românești, știindu-se bine că, prin aceasta, odată și odată, se va ajunge la reîntregirea tuturor românilor, inclusiv prin revenirea și a basarabenilor la Patria istorică – România.
Un cal de bătaie în propaganda electorală a pretinșilor proeuropeni, “circumcizionați” de românism și de unionism, a fost “corupția”, care – știm bine! – nu poate fi redusă de către instituțiile noastre de stat nefuncționale, într-un stat eșuat din start.
În final, eșecul tuturor grupărilor ajunse aici, prin manipulare, la putere a fost cauzat întruna de rolul lor – conștient asumat – de a fi interfața Moscovei sau a unor lideri europeni care, din păcate, nu sunt prea interesați, ba chiar sunt ostili Reunirii Republicii Moldova cu România.
Mai mult – și actualii guvernanți, care se tot pretind, inadecvat, a fi “de dreapta”, fără a fi proromâni, ci rămânând “moldoveniști” și “stataliști”, adică tot proruși, în final, se lansează în declarații antiUnire, care le trădează misiunea ascunsă de a torpila, de fapt, Reunificarea cu România.
Unii dintre cei parveniți azi mai sus decât le e statura politică, continuă să vehiculeze, speculativ, ca antiunioniști mascați, paradoxul privind necesitatea informării și convingerii populației despre aderatea Republicii Moldova la scutul internațional de securitate NATO, în timp necesitatea informării și a convingerii acesteia despre importanța reunificării celor două state românești este trecută sub tăcere. Însă doar prin explicarea și convingerea corectă a populației și despre NATO, și despre Reunirea cu România, cei strecurați la putere, prin inducerea unei încrederi exagerate, false, falsă bieților votanți și luarea unor decizii frizând neconstituționalitatea, și-ar putea spăla pacatele ascunse de obstrucționare a eforturilor luptătorilor sinceri pentru adevărul că doar prin Reunire cu România basarabenii nu își vor mai părăsi baștina.
În majoritatea anilor de după 1991, Stânga prorusească s-a tot avântat, fără rost, să reprime spiritul unionist. Care este atunci deosebirea dintre noii instalați la Putere în raport cu purtătorii ideologiei proruse, dacă și aceștia vehiculează stereotipurile și falsele precepte privind aspirația sfântă de unitate națională a românilor?
Este evident că și “boala” liderilor politici de a se pricopsi cu funcții înalte în sistemul Puterii au condus la menținerea nejustificată a Republicii Moldova ca stat, până în prezent.
Mai mult – conștienți că suntem de drept istoric un teritoriu românesc. unii politicieni de ieri și de azi nu se deosebesc prin nimic de actualii lideri separatiști din zonă.
Însă ituația geopolitică gravă impune – astăzi! – să ne decidem soarta, pentru că mâine deja poate fi târziu, iar străinii să ne croiască o dată soarta!
Situație în care reprezentanți ai noii guvernări perorează, însă, aceleași pretinse argumente privind “cetățeni speriați de ideea Unirii”, argumente fabricate, bineînțeles, în laboratoarele propagandei rusești.
Este adevărat că moda exagerată neomarxistă și globalistă, care se extinde dinspre Vest – cu prevalarea drepturilor minorității asupra majorității pare să capete teren și la noi, pentru că nicio guvernare, în acești ani, nu a unit și nici consolidat societatea pe un interes național, încă nedefinit, de fapt. Dar interesul național trebuie identificat, definit și nu poate fi decât refacerea unității naționale românești. Ce fel de “Dreaptă proeuropeană” e la Putere, dacă lasă Republica Moldova în CSI? Când Georgia și Ucraina au părăsit structura parasovietică, cea care nu a ajutat nici în reglementarea diferendului nistrean, nici în obținerea unei tranzacții avantajoase la gazelor rusești?
Interesul zișilor parteneri străini, în special germani, prieteni buni cu Putin și cu gazele rusești, ar fi sincer înțeles dacă s-ar respecta afirmația fostului cancelar Angela Merkel – că “Reunificarea Germaniei pe cale paşnică poate fi un model pentru rezolvarea actualelor probleme din Europa”. Fostul cancelar german a promis că va depune eforturi ca R.Moldova, Ucraina şi Georgia să beneficieze de dreptul la autodeterminare pe care l-au avut cetăţenii germani, precizând că “noi, cei din Germania, nu le putem refuza altora ceea ce am primit noi prin reunificare – libertatea de a ne decide singuri viitorul”.
Nu am putea înțelege dacă aceste gânduri ar rămâne afirmații sterile, iar basarabenii – victima triunghiului geostrategic Moscova-Berlin-Chișinău, în raport cu care Bucureștiul oficial încă nu este de partea ultimului, ci de partea prietenului Moscovei. În loc, în mod firesc, să fie invers.
În acest triunghi ar fi bine să se discute soarta basarabenilor și să se decidă lichidarea consecințelor Pactului criminal Stalin-Hitler, fapt ce ar însemna că liderii politici ai momentului se desolidarizează de crima ce a distrus și mai distruge acest teritoriu și această populație.
Aceasta ar trebui să aibă în vedere actualii potentați ai zbuciumatei noastre societăți, fapt ce le-ar mai spăla din vina pentru planurile lor antinaționale de menținere a Republicii Moldova în ipostaza de orfan al Europei, de cerșetor și de pomanagiu al Vestului.
Chișinău, 29 decembrie 2021