În perioada 2000-2004, Consiliul Mondial Român a făcut o campanie susținută, a avut apariții la televiziuni, în presa americană, a avut contacte cu senatori și reprezentanți din Congresul american pentru admiterea României în NATO.Ca și acum, mulți sceptici ne blamau pentru această poziție și continuă să ne blameze pentru ce-am făcut, dar am crezut întotdeauna că umbrela NATO este singura care ne poate pune la adăpost față de o invazie a Rusiei.
Agresiunea barbară a Ucrainei și retorica amenințătoare a Kremlinului ne dovedește că viziunea noastră a fost corectă.
Astăzi, doar puțini din CMR-ul inițial mai trăiesc pentru a vedea roadele eforturilor de atunci, prin garanțiile de securitate pe care țara noastră le-a obținut sub protecția NATO.
Mă refer la membrii fondatori cu care am visat împreună și cu care am pornit la drum, Smaranda Livescu și Lucian Livescu, la Vlad Cubreacov, la Antonie Popescu, Dinu Gîndu, Gabriel Bostan, Diana Uscatu, Vitalia Pavlicenco, Eugen Tomac, Aneta Grosu, Petru Grozavu, Mihai Gheorghiu.
Dar în același timp, un gând de recunoștință trebuie îndreptat spre Nicu Popa, Claude Mătase, Mircea Sabău, Constantin Tănase, Părintele Calciu-Dumitreasa și mulți alții care ne privesc astăzi din cer.
Astăzi, când simte binefacerile umbrelei NATO, România ar trebui să le adreseze acestor anonimi modești un simplu MULȚUMESC, deși fiecare dintre ei nu s-a gândit la merite ci la onoarea de a-și servi patria, fiecare dintre ei s-a gândit să-și facă doar datoria de român.
După cum vedem, mulți dintre cei enumerați sunt basarabeni.
Și ca basarabeni, UNIREA a fost altă piatră de temelie, alături de SECURITATEA ȚĂRII, care a fost așezată la înălțarea acelei alianțe românești.
Amintesc toate acestea deoarece în Basarabia există astăzi o atitudine defetistă în fața pericolului Rusiei dar, paradoxal, și o atitudine ostilă față de NATO, ,neînțelegându-se că numai neutralitatea „capului plecat” nu poate salva țara.
Oare războiul din Ucraina nu este un exemplu puternic din care să se vadă că Rusia n-are nevoie de argumentele altora, ci își inventează propriile pretexte pentru a se extinde ocupând alte țări și a le extermina populația?
Se mai consideră că apartenența la UE ar fi panaceul universal pentru toate problemele Basarabiei și de aceea toate eforturile trebuie îndreptate în direcția integrării în comunitatea europeană.
Dar, nu cumva cele două pietre de temelie de care aminteam, Unirea și Siguranța sunt cele mai importante pentru supraviețuirea Basarabiei?
Basarabeni, oare ce vă lipsește să înțelegeți că destinul vostru este ca parte a României fără de care nu veți fi nici în siguranță și nici nu veți trăi în prosperitate?
Sunt momente în Istoria unui popor care pot fi unice în împlinirea lui.
Iar astăzi, acum, este șansa noastră românească pe care nu avem dreptul s-o ratăm.
Basarabeni, treziți-vă, ridicați-vă și pășiți cu curaj pentru a împlini destinul istoric al Patriei întregite!