Consiliul Unirii

Unirea Face Puterea

Cimitirul eroilor din Bălţi – Gânduri despre soldaţii căzuţi şi nu numai.

Am citit cu mult interes pe Internet despre acţiunea Grupului de iniţiativa al Proiectului „Cimitirul Eroilor din Chişinău: Recviem sau Renaissance?!” Lăudabilă inţiativă, care îşi propune să readucă în atenţia autorităţilor Republicii Moldova şi a opiniei publice reabilitarea cimitirului respectiv, distrus de autorităţile sovietice.

Gestul ocupanţilor, şi în acest caz, de sfidare a trecutului istoric şi de tratare unilaterală a acestuia, numai prin prisma unor interese antiromâneşti, a inclus, din nefericire, toate vestigiile memoriale ale unui trecut, de pe întreg teritoriul Basarabiei, care nu convenea autorităţilor respective. Astfel, se instituia dreptul la memorie şi comemorare numai pentru purtătorii unui singur mesaj, acela al aşa-zişilor eliberatori. Eu consider, că soldaţii, care au murit, executând un ordin, sunt egali în faţa morţii, îndeplinindu-şi datoria, indiferent de opinia celor, care le urmează în timp. Pe de altă parte, desigur, în faţa istoriei, conducătorii politici şi şefii militari este normal să fie judecaţi, precum şi lăudaţi sau condamnaţi în mod obiectiv, după natura acţiunilor şi faptelor, pe care le-au comis. Cred că există loc pentru toţi morţii care, cel puţin pe lumea cealaltă, îşi pot găsi odihna, fără a trebui să ispăşească solidari păcatele şefilor lor. În toate cazurile, mi se pare, este civilizat, pentru eroii tăi noi, să-ţi creezi un cimitir nou, lăsându-i însă pe ceilalţi să-şi doarmă somnul de veci. Va avea grijă istoria să-i judece pe toţi.

Pentru autorităţi primitive şi oameni primitivi, respectarea unor cimitire militare este o atitudine imposibil de înţeles. Ei îşi imaginează că sunt posesorii unor adevăruri supreme peste timp şi spaţiu, care le dau dreptul de viaţă şi, în special, de moarte, asupra supuşilor, nu numai celor prezenţi, dar în mod ridicol şi asupra celor trecuţi şi – de ce nu – şi viitori. Sunt atâtea ţări din lume, unde cimitirele soldaţilor morţi în războaie coexistă paşnic într-o natură, care se aşterne senină peste ei, amintindu-ne de cumplita egalitate în faţa morţii. În occident, acest lucru se constată adesea. Dar şi în România, de exemplu, există cimitire de soldaţi germani, căzuţi în primul război mondial şi lăsaţi să-şi odihnească somnul, chiar dacă au luptat contra ostaşilor români.

Este drept că am fost martori şi la un gest corect, care a avut loc în Republica Moldova, la Ţiganca, atunci când s-a reconstituit cimitirul soldaţilor români morţi în 1941, eliberând Basarabia. Acest  gest trebuie repetat în  mod obiectiv, imparţial şi complet.

Desigur că,  în acelaşi timp, se pune problema ierarhizării amintirii eroilor. Astfel nu poţi pretinde, ca locurile cele mai importante şi semnificative din viaţa unei comunităţi sau naţiuni, să fie ocupate de simboluri şi de monumente de glorificare a unor persoane vinovate de nedreptăţi flagrante şi acţiuni evidente de înrobire a naţiunii respective, pe care istoria cernută şi sedimentată le condamnă fără echivoc. Deci nu este normal să ai în centrul unei localităţi sau într-un loc, evident reprezentativ, cu rol de simbol naţional pentru tine, astfel de monumente. Mă refer, de exemplu, la prototipul tancului sovietic, aşa-zis eliberator, care era (şi pe alocuri este) de neconceput să lipsească din localităţile cât decât importante din Basarabia. Mă refer şi la busturile lui Stalin şi în special Lenin, care erau o prezenţă de asemenea obligatorie. Şi alte simboluri de acelaşi fel.

Demersul meu se referă în consecinţă la soarta cimitirelor militare, care pentru unii sunt cimitire de eroi, pentru alţii – nu, dar care, în mod evident, sunt cimitire ale unor oameni, care au trebuit să moară cel mai adesea în ciuda voinţei lor. Când e vorba de cuceriri, aceste cimitire trebuie să se găsescă în locuri adecvate, însă fără pretenţii de dominaţie veşnică, asupra celor pe care i-au ocupat. Aceasta cred că trebuie să se aplică şi comandanţilor, care şi-au trimis soldaţii la moarte, ei netrebuind să troneze tradiţional în zonele cele mai importante ale localităţilor cucerite. (Republica Moldova este în continuare plină de asemenea monumente sau panouri comemorative.)

Deci eu nu voi spune niciodată – “dezgropaţi-i pe soldaţii sovietici morţi de pe pământul nostru şi mutaţi-i cu de-a sila sau, cu atât mai puţin, lichidaţi-i fizic. Dar mi se pare normal, ca şi soldaţii români, morţi pe pământul Basarabiei, să se bucure de acelaşi tratament. Trebuie să restabilim adevărul, dar, în acelaşi timp, să dăm dovadă de omenie şi faţă de cei, pe care istoria noastră îi consideră duşmanii noştri. În România sunt foarte multe morminte de soldaţi sovietici şi, în ciuda rolului nefast şi criminal, pe care trupele sovietice l-au avut în ocuparea României în anul 1944, nimeni nu-şi pune problema desfiinţării acestor cimitire şi lichidarea fizică a osemintelor de acolo. Normal este să nu se purceadă însă la glorificarea acestor soldaţi, transformându-i în simboluri, care să troneze în pieţele principale ale oraşelor. În acest context vreau să sublinie un gest corect, care a avut loc în anul 1982, când în România, în Bucureşti, Ceauşescu a mutat monumentul soldatului sovietic din Piaţa Victoriei, în primul rond de pe Şoseaua Kiselef, iar apoi – la cimitirul soldaţilor sovietici, unde se găseşte şi astăzi. Iată o rezolvare corectă a problemei: pe de o parte respecţi morţii, iar pe de alta – le atribui un loc acceptabil în istoria ta.

Deci în mod concret, cred că în prezent ar trebui creată o comisie, constituită din oameni de ştiinţă şi de specialitate – şi bineînţeles mai ales din istorici, care să trecă în revistă toate cimitirele militare, existente în Republica Moldova şi să aprecieze, dacă ele corespund criteriilor, pe care mi-am permis să le expun mai sus. Ar trebui să se pornească nu de la ideea răfuielii cu morţii, ci de la o determinare corectă şi obiectivă a rolului, pe care aceşti morţi l-au jucat în calitate de soldaţi, în conflictele la care au participat.

În acelaşi timp se pune şi problema cinstirii personalităţilor, care marchează istoria noastră, respectiva istoria neamului românesc. Trebuie să se aibă în vedere rolul şi importanţa acestor personalităţi, apelându-se obligatoriu la istorie, ca la o disciplină ştiinţifică şi obiectivă. Este vorba de istoria, care operează cu criterii obiective, eliminând eventuale exagerări, inclusiv cele naţionaliste, care în final creează deservicii. Această analiză trebuie să se aplice, atât la monumentele existente, cât şi la cele propuse. În funcţie de concluzii, anumite reamplasări mi se par justificate.

În legătură cu aceasta, îmi permit să spun, cred că ar fi firesc să se stabilească o listă de personalităţi ale istoriei noastre, implicit un clasament, care ar orienta autorităţile la toate nivelurile, ajutându-le în mod unitar, ca pe teritoriul pe care îl au sub jurisdicţie, să stabilească modul, locul şi amploarea popularizării personalităţilor respective, trecute sau prezente. Astfel, cred de exemplu, că în Republica Moldova ar trebui să se găsească pe primul loc Ştefan cel Mare, urmat de Mihai Eminescu şi aşa mai departe. Iar pe ultimul loc Lenin, urmat de Stalin.

Personal consider în general, că nici un monument nu trebuie distrus. Toate monumentele sunt mărturii ale unor epoci şi episoade din istorie şi toate ne învaţă ceva. Mi se pare normal şi util, ca monumentele, care simbolizează persoane şi evenimente negative, să fie mutate şi grupate într-un fel de muzee în aer liber, pentru a se oferi, celor ce le văd, învăţămintele necesare. Am văzut acest gest de abordare a trecutului în Albania şi Ungaria şi ştiu că există şi în alte ţări. Nu este o sarcină uşoară, dar, cred, că ea este necesară şi, aplicându-i-se girul ştiinţei obiective, cred că ar aduce o calmare şi o însănătoşire a climatului social din orice ţară. În acest context, implicarea în Republica Moldova a Academiei de Ştiinţe în acest caz ar avea un rol hotărâtor.

Pe linia celor de mai sus, inclusiv pe linia restabilirii adevărului istoric, menţionez un exemplu concret, căruia consider, că ar trebui să i se aplice criteriile mai sus prezentate. Mă refer la fostul cimitir militar „Cimitirul eroilor”, din oraşul Bălţi, care are parte de o nemeritată uitare. Cred că rezolvarea acestui caz ar fi o posibilă exemplificare a modului de abordare şi soluţionare a unei nedreptăţi istorice.

Este vorba despre un cimitir, despre care practic nimeni nu vorbeşte. Am copilărit şi mi-am petrecut o parte din adolescenţă în oraşul meu drag Bălţi şi îmi aduc aminte de frumosul şi impozantul cimitir al soldaţilor români, căzuţi în primul război mondial şi îngropaţi acolo. Nu era un cimitir prea mare, dar sugera în mod eficient şi estetic sentimentele celor, care se gândeau cu recunoştinţă la cei, care muriseră pentru o cauză nobilă. Era amplasat pe un promontoriu, mai exact pe un bot de deal, lângă Gara Mică, respectiv Gara Pământeni. Se găsea la nord de aceasta, lângă pasajul superior al şoselei, care trece spre nord-vest către Râşcani, fiind situat pe partea dreaptă a acesteia, când părăseşti oraşul Se vedea frumos, fiind practic situat pe valea Răutului, calea ferată executând o buclă la poalele colinei. Cimitirul avea în centrul său un frumos monument simbolic, înconjurat de mormintele celor căzuţi.

În anii şaizeci, când am vizitat acest loc, nu mai era nici o urmă din acest cimitir. În locul lui, acolo se găseau nişte case parter, cu loturi individuale. Am mai vizitat acelaşi loc cu diferite ocazii. Între timp a apărut şi o staţie de auto service. Nu ştiu, dacă întâmplător sau nu, acolo locuiesc numai rusofoni. Am stat de vorbă cu cei care locuiesc acolo, precum şi cu cei de la staţia service. Nimeni – dar absolut nimeni – habar nu are că aici, a fost cândva un cimitir militar românesc. Nu le-am pus întrebarea firească, dacă atunci când s-au săpat fundaţiile caselor, sau dacă acum, când se sapă în curţile sau grădinile caselor, nu se găsesc oare oase omeneşti? E posibil, ca răspunsul să fi fost negativ, în ipoteza, că profanatorii de morminte au avut grijă în ura lor, să dispară şi urmele subterane a ticăloşiei produse. Necunoaşterea situaţiei avea şi un caracter oficial, întrucât, întrebându-l pe arhitectul şef al oraşului din perioada anilor 80, ce ştie despre acel cimitir, răspunsul său a demonstrat aceeaşi ignoranţă totală a prezenţei vreunui cimitir acolo.

Dispariţia cimitirului eroilor români de la Bălţi constituie o treabă bine făcută, de cei, care aveau tot interesul să dispară toate urmele „ocupaţiei române”. Sunt curios, dacă acum s-ar face o anchetă publică printre locuitorii oraşului, câţi dintre ei ar răspunde că ştiu despre existenţa acelui cimitir? Mai ales, dacă ne-am referi la rusificarea marcantă a acestui oraş, unde, nu demult, discutând cu o tânără rusoaică, aceasta mi-a spus pe un ton răspicat: «Бельцы – это исключительно русский город!» („Bălţi este un oraş exclusiv rusesc!”)

Culmea este că acel cimitir desfiinţat conţinea morţi, care luptaseră în primul război mondial, de aceeaşi parte, respectiv cu ruşii contra nemţilor. Dar asta nu mai conta, faţă de ura neîmpăcată şi intenţia de ştergere a oricărei urme a unui trecut românesc al oraşului. Îmi dau seama că este greu de conceput sau de realizat o reconstruire a acelui cimitir, dar morţii de acolo ar merita un semnal comemorativ, care ar informa generaţiile actuale şi cele viitoare, despre sacrificiul acelor oameni, care doar şi-au făcut datoria faţă de patria lor. De asemenea sunt convins, că dacă ar fi posibil să se caute, s-ar găsi şi urmele administrative ale acestui act de barbarie.

În concluzie vreau să subliniez că este foarte important şi necesar să avem dorinţa şi puterea să ne cunoaştem, să ne respectăm şi implicit să ne asumăm în mod obiectiv trecutul, fără de care suntem doar nişte trecători prin timp, fără să avem pretenţia şi dreptul, ca cineva să-şi aducă aminte de noi vreodată.

Alexandru Budişteanu, membru al Consiliului Unirii

Loading Facebook Comments ...

17 Comments

Add a Comment
  1. Numai prin Re-Unirea cu România vom scapa de teroristii criminali si deputatii rusofoni ocupanti din Primaria comunista imperialista de la Balti !

  2. Semnatari ai Consiliului Unirii:
    ———————————————–
    Sonea Constantin, farmacist.
    MESAJ:
    “Stranepotul prof. Marcu Valuta, director al liceului de baieti din Bolgrad – 1919-1929
    si al liceului “Ion Creanga” din Balti – 1929 – 1939
    si presedinte al instructiunii publice din Basarabia”,
    —————————————————————————
    / jud. Ilfov, România /

    1. PtTitu

      Daca vreti sa fiti semnatar, completati Adeziunea de pe site.

  3. RUSIFICAREA CONTINUA LA BALTI !
    un comentariu preluat: / Valeriu Uşurelu /:
    ziarul ” Timpul”, 5 Aprilie 2012
    http://www.timpul.md/articol/armatele-celor-doua-limbi-la-balti-32939.html
    ———————————————————————————-
    “În douăzeci de ani de democraţie mimată”,
    s-a mentinut predarea in limba rusa
    la unica scoala internat din Balti.
    Ma intreb cu ce au gresit orfanii bastinasi, ca sunt bagati
    in Fabrica de MALDAVANI marca dodon.
    Ca altceva nu cred ca iese mai bun de acolo.
    Ba mai mult am informatie ca profesoara de l. româna
    trebuie sa raporteze conducerii (plan de studii , s.a. )
    in limba rusa . ?????? !!!!!!!!!!
    ——————————————————————————
    Cât vor mai dormi oare functionarii de la Ministerul Educatiei ?
    Ce zice de aceasta DISCRIMINARE notorie
    noul Presedinte Timofti ?
    ———————————————————————————-
    CEREM SA FIE TRANSFORMATA IMEDIAT IN SCOALA NATIONALA
    CU PREDAREA IN LIMBA ROMANA !
    JOS OCUPATIA IMPERIALA !

  4. 27 Aprilie 2012
    http://www.publika.md/tricolorul-omagiat-si-la-balti-tinerii-au-marsaluit-si-au-depus-flori-la-monumentul-lui-stefan-cel-mare_818081.html
    ——————————————————————————————————-
    Şi la Bălţi, mii de tineri au marcat Ziua Drapelului de Stat.
    Ei au organizat un marş prin centrul oraşului purtând în mâini drapele tricolore,
    după care au depus flori la monumentul lui Ştefan cel Mare.
    Deputaţi din primul Parlament al Republicii Moldova le-au dăruit tinerilor o copie
    a Declaraţiei de Independenţă, care se va păstra în biblioteca Universităţii de Stat din Bălţi.

    “Sunt emoţii. Ne gândim la noi, la viitorul nostru, la Patria noastră – Moldova”,
    spun oamenii.

    Un locuitor al oraşului Bălţi a venit la manifestaţie cu un drapel
    pe care îl păstrează de peste 20 de ani.

    “23 de ani în urmă, la Podul de Flori, mi l-au înmânat mie.
    Ei toţi au venit din România cu steaguri de acestea tăiate, aici era simbolul lui Ceauşescu.
    Şi mi-au spus că eu vă arăt că noi v-am făcut fereastră în Europa”,
    a menţionat locuitorul oraşului Bălţi Ion Vrabie.

    “Scopul nostru a fost să ne propagăm, steagul, limba, statalitatea noastră să arătăm oamenilor că noi suntem în Bălţi. Deoarece Bălţiul în ultimul timp merge împotriva statului”,
    a declarat organizatorul manifestaţiei, Ion Vovc.

    Tinerii din Bălţi au primit în dar o copie a Declaraţiei de Independenţă
    de la câţiva deputaţi din primul Parlament al Republicii Moldova.

  5. Blogul unui mare patriot de la Balti:
    Dragos Galbur

    http://blog.galbur.md/

    1. Pt Arvinte

      Cunoastem, el este un membru activ al Actiunii-2012.

      1. Frumos pe acolo DEci cu radacini de la mutnce si tu Dar io nu vine de la cum ne pronuntam noi EUL cand nu suntem in Bucuresti ci este exclusiv in scrierile domnitorilor si se pare că este vorba de o abreviere de la ’Iωάννης ((een originalul slavon Ιω sau IωNЬ) din grecescul „Ioannes” , care eenseamnă „unsul lui Dumnezeu” sau „cel ales de Dumnezeu”Mi-e rusine insa ca eu, ca nemtean nu stiu de ruine . ((

    2. Cu timpul dvienem nostalgici. Amintirile se epureaze0 de ceea ce a fost trist si iau culorile tineretii noastre. Sa nu uitam totusi cat de asupriti eram in acea perioada, lipsiti de libertate si de bunuri de trai elementare.Simpaticul nostru american nu a fotografiat rafturile goale si curate ale alimentarelor, cozile interminabile din fata lor sau penibilele defilari in care eram obligati sa ne preamarim dictatorii.Da, era mai curat Bucurestiul, dar acum suntem liberi, calatorim unde vrem si vorbim ce ge2ndim. Libertatea are si neajunsurile ei dar avantajele sunt nepretuite. Ar vrea cineva sa retraiasca curatenia anilor 60?

  6. Mama, ajuta-ma sa ma debarasez de aceste Lanturi Grele … (1812-2012)

  7. ROMANIA: Basarabie, Margaritarul Pretios e-n Tine. Ridica-te, Basarabie!

  8. O escapada prin Nordul Moldovei de Est:
    http://bpr.union.md/basarabia-e-romania

    1. Cat de frumos! Eu am facut trsauel asta cu ceva ani in urma. Am stat vreo patru zile La Table si in fiecare zi faceam excursii interminabile spre Dambovicioara sau pe creasta la vf. La Om. Si vara este minunat. Locurile sunt superbe. E atata liniste si aer curat incat te intorci cu bateriile incarcate full si inca ceva de rezerva.

  9. Concursul regional de istorie și-a anunțat câștigătorii // Bălți, România
    10 mai 2012 | 04:12
    http://bpr.union.md/concursul-regional-de-istorie-i-a-anun-at-ca-tigatorii-bal-i-romania

  10. ANUL 2012:
    DOSARELE VIITOAREI FOSTE ROMANIA MARE ( IV /1 )
    ——————————————————————————————–
    O GLUMA de 1 Aprilie:
    20 de ani de “Independenta” si “Statalitate” in Moldova de Est:

    Minoritatea Dominanta: RUSIFICAREA continua !
    —————————————————————————————————–
    REPORTAJ: ” A fi român la Bălţi, un act de eroism”
    Autor: Natalia Hadârcă, ziarul “Adevarul.ro.md”, 2 Aprilie 2012
    http://www.adevarul.ro/moldova/actualitate/REPORTAJ_A_fi_roman_la_Balti-un_act_de_eroism_0_674932540.html
    ———————————————————————————–
    Dacă pretinzi că eşti român în cel mai rusificat oraş din Moldova
    sau ceri să fii deservit în limba de stat, riştii să fii „linşat” public.
    Joia trecută, Vlad Ghiţu, ales local pe listele PLDM, a început să ţină
    un discurs în faţa colegilor săi în română, a trecut însă repede la limba rusă ca să fie înţeles de toată lumea.
    Pe comunişti nu i-a mişcat însă gestul lui Ghiţu şi nici măcar nu l-au ascultat şi au votat
    în unanimitate pentru arborarea pe instituţiile publice a drapelului roş-albastru,
    numind tricolorul de stat „fascist”.

    Cei care nu au tribună să-şi exprime ura faţă de tot ce e românesc, scriu pe garduri şi staţiile auto:
    „Смерть румынам” (n.r., din rusă – moarte românilor), „Мы русские!” (din rusă – noi suntem ruşi!).
    Autorităţile nu acordă prea mare atenţie acestor înscripţii.
    ——————————————————————————————————————–
    Unul din puţinii patrioţi care a îndrăznit să se manifeste public la Bălţi
    a fost regretatul Grigore Briceag, care acum zece ani ameninţa că îşi
    va da foc, dacă în centrul oraşului va fi reinstalat monumentul lui Lenin.
    —————————————————————————————————————-
    Tamara Onică, o bălţeancă de vreo 50 de ani, a spus că a apreciat foarte mult curajul moşului
    şi că nici ei nu-i este frică să spună adevărul. Femeia a ieşit joi după cumpărături.
    A văzut în centrul oraşului mulţimea de oameni, vânzători de la piaţă, care cereau condiţii de lucru
    mai bune şi taxe mai mici.
    A deranjat-o că discursurile erau ţinute în limba rusă.
    A spus-o pentru sine, dar ca să o audă cât mai mulţi:
    „Iaca, s-au adunat rusofonii”.

    Protestatarii au uitat imediat din ce motiv s-au adunat acolo şi au sărit la femeie,
    fiind profund jigniţi de ce au auzit.
    „Bălţiul e oraş rusesc. Româncă debilă”,
    strigă unul dintre protestatari, rotind pumnii în aer mai să o lovească.
    Altul, cu faţa umflată de beţie, urlă de-i sări saliva în părţi:
    „Du-te în România!”. Nici femeile nu s-au lăsat mai prejos.
    „Tu eşti moldovancă, fa, da nu româncă!
    Majoritatea la noi vorbeşte în limba rusă”,
    adăugă o altă bălţeancă.
    ————————————————–

    1. o panoplie de aitnimri ( poate) dureroase dar atenuate de tineretea noastra unii ar zice : ce vremuri, dom’le !peste 50 de ani nimeni nu-si va mai aminti si vor parea in cartea de isatorie la fel de indepartate ca si vremea lui Stefan cel Mare oricum, eu iti multumesc pentru ca le-ai postat aici !

  11. Moldova de Est:
    lupta contra ocupatiei ruso-sovietice
    anul 1949: judetul Balti

    “Armata Neagra”: Haiducii mortii din Basarabia

    http://www.ziarultricolorul.ro/special/armata-neagra-haiducii-mortii-din-basarabia.html
    ———————————————————————————————————
    In acest climat ostil sentimentele antisovietice abunda si nu dureaza mult
    pâna când se consimte crearea unor miscari de rezistenta.

    Românii de peste Prut se rascoala:
    Una dintre cele mai cunoscute este “Armata Neagra”,
    creata in judetul Balti, in jurul raioanelor Cornesti, Chiscareni si Bravicea.
    Majoritatea celor care au aderat se trageau din satele Napadeni, Flamanzeni, Condratesti si Sinesti.

    Taranii, care indurasera Marea Foamete din anii 1946-1947, se vad nevoiti acum sa renunte la avutul lor de o viata si sa intre in cooperativele agricole ale statului sovietic.
    – membrii organizatiei:
    1. Ion Bors,
    2. Vladimir Cazacu,
    3. Gavrila Andranovici
    4. Vlad Teodorovici
    5. Gavrila Bodiu
    6. Gheorghe Bogatu
    7. Vasile Padure
    8. Ionica Ganea
    9. Toader Coscodan
    10. Ionel Coscaodan
    11. Gheorghe Buruiana
    12. Sergiu Antoci
    13. Vasilica Plesca
    14. Hariton Celpan
    15. Mihai Jardan
    16. Simion Alexa
    17. Grigore Iovu

    si multi altii care apoi au fost impuscati sau prinsi si trimisi in Gulagurile din Siberia.

    Sunt insuflati cu speranta ca statele occidentale nu vor lasa de izbeliste popoarele
    din spatele Cortinei de Fier si de zvonurile ca vor lupta pentru eliberarea acestora.

    Simteau, mai presus ca orice, ca era timpul ca si ei sa se ridice cu armele impotriva sovieticilor, desi cunosteau foarte bine ca plateau cu viata pentru aceasta razvratire.
    Datorita acestui spirit de sacrificiu incep sa fie cunoscuti drept haiduci ai mortii.

    In februarie 1951 are loc un ultim proces, aproape doua duzini de simpatizanti fiind si ei judecati si inchisi, astfel incheindu-se inca un episod din istoria miscarilor de rezistenta romanesti.
    /de Laurentiu Dologa – Ziare.com/
    ————————————————————————————————————————
    / din cartea “Rezistenta antisovietica in Basarabia” a doamnei Elena Postica /

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

What is 13 + 15 ?
Please leave these two fields as-is:
IMPORTANT! To be able to proceed, you need to solve the following simple math (so we know that you are a human) :-)
Consiliul Unirii © 2015 Frontier Theme