Consiliul Unirii

Unirea Face Puterea

“Două vieţi de tinere românce într-un dosar KGB cu 4 volume”

REZISTENTA ANTI-COMUNISTA – http://www.zdg.md/exclusiv/doua-vieti-intr-un-dosar-kgb-ist-cu-4-volume

În 1970, aveau 16 şi, respectiv, 19 ani. Asea Andruh era elevă în clasa a 10-a la Şcoala nr. 1 din Chişinău, iar Lilia Neagu era studentă în anul doi la Şcoala de Medicină. Pentru că Lilia venise la studii de la Leova, şi-a căutat o gazdă la Chişinău. Aşa a ajuns să închirieze o odaie în casa familiei Andruh, de pe strada Bogdan Hmelniţki, la Schinoasa. Aşa a cunoscut-o pe mezina familiei, Asea.


Acum 40 de ani, în noaptea spre 1 octombrie 1970, în plin regim comunist, Asea şi Lilia au decis să afişeze mai multe adevăruri pe blocurile de locuit, pe instituţiile statului şi pe vitrinele magazinelor de pe străzile centrale ale Chişinăului. Cu vopsea de culoare roşie, fetele au scris 40 de lozinci cu următorul conţinut: «Trăim la ruşi cu pielea şi-n mănuşi; Scoală, Ştefane cel Mare, scoală, scoală din mormânt, ia-ţi tu sabia cea mare, fă dreptate pe pământ; Cadre moldoveneşti; Moarte cotropitorilor!; Întoarceţi-ne alfabetul latin!; Întoarceţi-ne litoralul!»

Timp de câteva zile, KGB-ul şi miliţia sovietică au efectuat mai multe razii prin Chişinău, încercând că identifice gruparea care a comis acea acţiune de protest. Fiind identificate, la 6 octombrie 1970, au fost reţinute. Ancheta a continuat luni în şir. Asea, fiind minoră, s-a ales cu exmatricularea din şcoală şi cu obligativitatea de a munci, timp de un an, în folosul societăţii. Lilia a fost condamnată la doi ani de privaţiune de libertate, pe care i-a ispăşit în Penitenciarul de la Rusca. Deşi, în 1990, Lilia Neagu a fost reabilitată, condamnarea sa fiind calificată drept nefondată, ani la rând ea a preferat să tacă despre cele întâmplate. Şi Asea Andruh, înţelegând că acel dosar kgb-ist o urmăreşte fără încetare, a ales tăcerea.

Deschiderea dosarelor SIS înseamnă pentru ele o şansă de a-şi studia dosarul. Sperând că nu a fost distrus, aşa cum li s-a spus anterior, şi că accesul nu le va fi îngrădit, vor încerca să ajungă la cele 4 volume.

Lilia Neagu: Am fost compensată cu 6000 de lei. Pe Lilia Neagu am cunoscut-o acum câteva zile, la un spital din Chişinău, unde munceşte în calitate de liftieră. Am mers la o întâlnire cu ea deoarece, muncind în câteva locuri, nu reuşea să-şi croiască timp pentru discuţii. Într-un lift de spital, discuţia noastră a decurs «în drum», de la un etaj la altul, păstrând tăcerea atunci când în lift intrau pacienţi pe brancarde.

— Cum aţi fost, totuşi, deconspirate?

— Mi-au confruntat scrisul… Pe când eram candidată la studii, locuisem într-un cămin în care era mare gălăgie. Mai mulţi turişti, de prin Rusia, erau cazaţi în acel cămin şi făceau atâta zarvă, încât era imposibil să te pregăteşti de examene. Le-am adresat de câteva ori nişte bileţele, sugerându-le că, dacă nu păstrează liniştea, ar trebui să plece în patria lor. Mai târziu am aflat că acele bileţele, scrise de mine, ajunseseră la KGB. Atunci când, împreună cu Asea, am scris lozincile pe străzile Chişinăului, kgb-iştii au confruntat caligrafia de pe pereţi cu cea de pe bileţele… După percheziţii au găsit şi nişte caiete de versuri, după care le-a fost totul clar. De fapt, nici nu am negat că eu am scris…

— Cum au fost interogatoriile? Aţi fost abuzată?

— N-o să mă credeţi, dar anchetatorul parcă, într-un fel, avea grijă să nu mi se întâmple ceva rău. Îmi spunea că are copii de vârsta mea. Pe atunci aveam 19 ani. Mă tratau ca pe un copil, gândindu-se, probabil, la ai lor, de acasă. Ancheta a continuat vreo 5 luni. Tot anchetatorul mi-a spus că nu se grăbeşte să trimită dosarul în judecată, deoarece, oricum, voi fi condamnată, după sentinţă urmând să fiu trimisă în penitenciar. «Acolo sunt cu totul alte de condiţii. E mai bine să rămâi mai mult timp aici. Oricum, în termenul de detenţie va intra şi perioada de anchetare», îmi spunea anchetatorul.

— Aţi avut un avocat?

— Am avut, o doamnă. Ţin minte, vorbea ruseşte. A fost cumsecade. Era omul de legătură între mine şi familia mea de la Leova. Ţin minte, odată a plâns, într-o discuţie, vorbind despre viitorul meu.

— Cum a fost procesul?

— Au trecut 40 de ani de atunci. Mai mult timp am păstrat tăcerea. Multe s-au şters din memorie. Procesul a durat 2 zile, la 10 şi 11 martie 1971. Îmi amintesc declaraţiile Asei, care a spus că ar prefera să fie alături de mine, la proces.

— Cum a fost detenţia?

— Diferită. Am muncit acolo. Am cunoscut oameni diferiţi. În închisoare e mult mai uşor să deosebeşti oamenii cumsecade de trădători. Am încercat să-mi păstrez echilibrul şi să cred că, după închisoare, lucrurile se vor aşeza la loc. Atunci aveam putere să cred că viaţa mea e înainte. Norocul meu a fost că eram foarte tânără şi nu aveam de unde să ştiu că acea condamnare mă va marca pentru totdeauna.

— Vă referiţi la viaţa de după închisoare?

— După închisoare nu am mai fost restabilită la studii, la Şcoala de Medicină, deşi am încercat. Nici viaţa personală nu m-a făcut foarte fericită, deşi astăzi sunt împăcată şi mă bucur de copiii mei. Unii dintre foştii mei colegi, de la Şcoala de Medicină, au ajuns astăzi mari somităţi. Ei mă cunosc şi, dacă s-a întâmplat să cer vreun ajutor de la ei, au încercat să mă ajute. Aşa am reuşit să mă angajez liftieră la câteva spitale. Muncesc pe schimburi, deoarece a fost nevoie să reuşesc, să le dau singură studii şi o viaţă decentă celor doi copii ai mei.

— După închisoare, cum v-aţi revăzut pentru prima dată cu Asea?

— Ne-am întâlnit pe coridoarele unei policlinici. Ambele eram gravide, în aşteptarea primilor noştri copii. De atunci suntem foarte apropiate. Vorbim zilnic, iar cu timpul simţim tot mai multă nevoie una de alta. În 1998, am fost împreună la Alba-Iulia. Am sărbătorit 80 de ani de la Marea Unire. Am nişte amintiri extraordinare de atunci.

— Aţi mai fost urmărită sau persecutată de Securitate?

— Îmi este greu să spun cu siguranţă, dar felul în care a decurs viaţa mea după acele evenimente mă face să cred că asupra destinului meu s-a lucrat mult şi încontinuu. Am avut suficiente probleme, am fost neglijată, ţinută la distanţă. Mulţumesc Domnului că nu am ajuns victima vreunui accident stupid, aşa cum s-a întâmplat cu Ion şi Doina, cu Grigore Vieru sau cu Gheorghe Ghimpu… Îmi destăinuia cineva cum anume au loc asemenea tragedii. Persoana ţintă este urmărită, este descoperit itinerarul şi, de obicei, noaptea, şoferul este orbit în faţă de o lumină puternică. Reacţia lui firească este să se dea cât mai repede la o parte, cu mare viteză… Aşa s-ar fi putut produce aceste accidente. Cred că va veni timpul şi vom afla şi noi adevărul.

— În 1990, aţi fost reabilitată, decizia Judecătoriei Supreme a RSSM spunând, de fapt, că fuseseţi condamnată neîntemeiat. Aţi încercat să obţineţi de la stat recompense pentru gravele prejudicii morale care v-au fost aduse?

— Am încercat… M-am adresat la Judecătoria Râşcani, care, la 20.05.2008, a emis o hotărâre prin care a admis parţial cererea de chemare în judecată şi a încasat de la Bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor, în folosul meu, prejudiciul moral în mărime de 6000 mii de lei. Decizia a fost luată după ce instanţa de fond a stabilit că, la 12.03.1971, am fost condamnată ilegal. Aşadar, fiind victimă a unei arestări şi detenţii ilegale, am fost compensată cu 6000 de lei de o instanţă de judecată. E aceasta o reparaţie morală? Împreună cu avocatul, Dumitru Harea, am parcurs toate instanţele de drept din R. Moldova, dar fără rost. Acum cererea mea se află la CEDO.

— Vă mulţumim.

Asea Andruh-Scorpan: Românii basarabeni aveau puţine şanse să-şi facă o carieră. Pe Asea Andruh-Scorpan am cunoscut-o la redacţia ZdG, unde, într-o zi, după orele de artă teatrală de la Liceul «Natalia Dadiani» din Chişinău, o invitasem pentru un dialog. Emoţiile au transformat discuţia noastră în frânturi de amintiri despre felul în care noaptea de 1 octombrie 1970 a schimbat viaţa acelei tinere, elevă la cea mai prestigioasă şcoală din Chişinău, pasionată de teatru, muzică şi poezie.

— Deşi eraţi mai mică decât Lilia cu vreo 3 ani, aţi fost cea care, într-un fel, aţi «pregătit» operaţiunea. În noaptea de 1 octombrie 1970, după ce familia dvs. se culcase, aţi trezit-o pe Lilia şi aţi invitat-o la acea «plimbare»… Cum a fost?

— Aveam 16 ani, dar acum e greu să explic cum anume se întâmplase, înţelesesem foarte bine că Basarabia e pământ românesc aflat sub ocupaţie sovietică. Aveam mai mulţi vecini care vorbeau doar ruseşte şi care îşi permiteau să fie brutali cu mine. Eram etichetată deseori. În sufletul meu de adolescentă se adunaseră destule suferinţe. Încă pe atunci am înţeles că, dacă eşti român basarabean, ai puţine şanse să-ţi faci o carieră. Nu ştiu dacă mă gândisem la răzbunare în acea noapte. Pur şi simplu, am vrut să spun ce gândesc, iar altă metodă, mai clară, nu găsisem. Am pregătit vopsea roşie într-un vas, câteva periuţe şi am invitat-o pe Lilia să iasă. Ştiam că nu va refuza, deoarece, din discuţiile pe care le aveam cu ea, am înţeles că gândim la fel.

— Pregătiseţi din timp mesajele? Cum a fost acea noapte?

— Nu pregătisem niciun text din timp. Am scris totul pe loc, din mers. Lilia făcea şi poezie, aşa că nu a fost complicat să improvizăm.

— Cât a continuat acea «promenadă»? Pe cine aţi întâlnit în drumul vostru de la Schinoasa până în Centru?

— Era o linişte de neînchipuit în oraş. Nu am văzut decât un miliţian, în treacăt, care nu a înţeles ce facem şi nu ne-a deranjat. Pe parcursul anchetei am povestit că am întâlnit un miliţan. Ştiu că l-au căutat şi pe el.

— Cum aţi fost descoperite?

— După scris. Am înţeles că, la KGB, existau nişte bileţele, scrise de Lilia, în legătură cu un denunţ făcut de cineva. Au avut nevoie de câteva zile, deşi ne-ar fi putut identifica mai repede, dacă m-ar fi trădat colegii mei de clasă. Cu naivitatea mea de copil, în acea dimineaţă, le-am vorbit unor colegi despre «promenada» noastră nocturnă. Le-am spus, fiind impresionată că oraşul era împânzit de miliţieni, iar lozincile scrise de noi erau şterse sau vopsite cu negru. Toţi colegii cu care vorbisem au tăcut, iar atunci când au fost interogaţi au spus că, deşi le vorbisem despre asta, lor nu le-a venit să creadă. Aşa şi-au explicat ei la KGB tăcerea.

— Cum a fost percheziţia din casa dvs., acolo unde şi Lilia închiria o cameră?

— Am luat cu mine o copie a acelui proces-verbal făcut în urma percheziţiei. Încerc să descifrez de aici. Au ridicat un carnet sindical, unul comsomolist, o ilustrată având conţinutul «Litoralul românesc», tipărită la Editura Meridiane, Bucureşti, 1963, preţ 7 lei, câteva fotografii, o filă pe care era scris «Русские», o foaie de caiet pe care era scris cu grafie latină «Ruşilor, plecaţi din Basarabia», o pereche de cizme femeieşti, un palton produs la fabrica «40 let MSSR» din Bălţi cu urme de vopsea roşie, găsit în camera unde locuia Lilia. Au fost ridicate şi alte obiecte-probe… Este interesantă istoria acelor file de caiet… De fapt, noi începusem să pregătim foi volante, pe care vroiam să le aruncăm, în timpul vreunui spectacol, de la balconul Teatrului «Al. Puşkin» (actualul Teatru «M. Eminescu»).

— Dar de ce au ridicat cizmele?

— În noaptea de 1 octombrie era timp umed. Ştiu că ne-au căutat şi după urmele de încălţăminte, lăsate pe trotuare. Căutau cizme nr. 37… Erau ale mele. În timpul percheziţiei, le-am scos de după o uşă şi le-am dat anchetatorului. Aceste obiecte, ridicate din casa noastră, au constituit probele în acel dosar, la care s-au adunat 4 volume.

— Cum se desfăşurau interogatoriile?

— Am fost luată cu părinţii. Eram obligaţi să comentăm fiecare subiect propus de ei. Au căutat prin casă tot ce era românesc. Au găsit corespondenţa mea cu Gabi, o fată din România, cu care ne scriam din când în când. Acesta a fost un argument foarte tare pentru ei. Apoi au găsit, scris pe o foaie, numele Cernea Mihai (Bucureşti). E numele bateristului Formaţiei «Mondial»… Şi acea foaie a servit drept probă la dosar…

— De fapt, se interpretase atunci că acele acţiuni ale voastre ar fi fost inspirate de concertele Formaţiei «Mondial», care avuseseră loc la Chişinău, la Teatrul de Vară, la 30 şi la 31 iulie 1970. Cum a fost concertul?

— Am fost împreună cu părinţii. Era extraordinar. Foarte multă lume. Spiritul românesc nu mai încăpea în sufletele publicului şi răsuna în valea de la Teatrul de Vară. Ţin minte că, după concert, am mers cu «Mondialul», cu autocarul formaţiei, până la Schinoasa. Ei plecau la motel, «Vierul»» pe atunci, să ia masa. Ne-au invitat cu ei, dar părinţii s-au incomodat şi au refuzat.

— Ce a urmat după proces?

— Am fost exclusă din şcoală, «pentru încălcarea disciplinei», fără drept de a mă restabili vreodată. Am fost obligată să muncesc la o întreprindere, timp de un an. Am avut mare noroc de părinţi, care, după un an de la acele evenimente, prin intermediul unor oameni buni, au reuşit să mă înscrie la o şcoală serală, unde am obţinut atestat de studii medii. După care am făcut studii universitare, la Arte, fiind angajată, pentru scurt timp, la Teatrul «Luceafărul». Am făcut şi câteva roluri în filme, lucrând cu regretatul Vasile Pascaru. Îi port toată stima şi recunoştinţa, pentru că, după cum am aflat mai târziu, pentru fiecare ieşire a mea la rampă, a trebuit să demonstreze securiştilor că am dreptul, că merit, că nu mai prezint un pericol… Am avut, desigur, tot suportul soţului meu, Nicu Scorpan, dar şi al fiicelor noastre.

— Vă mulţumim.

Ziarul de Garda, 25 Nov. 2010, de Aneta Grosu

Loading Facebook Comments ...

4 Comments

Add a Comment
  1. Cu referinta la aceste brave eleve –
    Asea si Lilia, care au scris slogane
    anti-ocupatie si anti-comuniste pe peretii cladirilor din Chisinau
    in acel Oct. 1970 de pomina,
    se mai poate mentionat faptul ca tot din acea promotie, clasa X-ea
    / promotia anului 1971 de la scoala nr.1 / actualul Liceu Gh. Asachi /, mai faceau parte si alti patrioti curajosi ai limbii române
    si care o vorbeau foarte frumos:

    – Lorina Pascariu / stabilita in Franta /
    – Nana Chiricencu / ruda cu pictorul Glebus Sainciuc /
    – Victor Lupan / fiul disidentului Nicolae Lupan, plecat apoi in Belgia /
    – Basilica Berejan / stabilita in SUA, fiica marelui lingvist Silviu Berejan/
    – Eleonora Nacu / fiica unui mare medic Patriot /
    etc.

    toti acesti elevi au urmat in continuare sectia franceza
    la facultatea de Limbi Straine de la Universitatea din Chiisnau.
    Din pacate, acum in 2012,
    nu-i vedem pe acesti moldoveni sa fie activi
    in Marea noastra Miscare de Re-Unire cu România.
    Au uitat ei oare de visele lor din Tinerete ?

  2. PRELUARE
    ————————-

    11 comentarii la
    «Două vieţi într-un dosar kgb-ist cu 4 volume»:

    http://www.zdg.md/exclusiv/doua-vieti-intr-un-dosar-kgb-ist-cu-4-volume
    ————————————————————

    Pelasgul din Dacia antica a scris (26 November 2010)

    Fetelor drage,
    Curajul vostru de atunci, ne da si noua acum mai mult curaj,
    pentru a trai pe acest pamant, si speranta,
    ca dreptatea va triumfa in curand,
    in Romania Mare.
    Si amintirea si bucuria ca atunci prin anii 70,
    am avut asemenea eroi, ca voi, ca A.Soltoianu si altii,
    ca nu am fost singuri in fata mamutului rusesc.
    Va multumim din suflet pentru eroismul vostru!
    #
    ====================================
    din RO a scris (26 November 2010)

    Ce drama! Incredibil! Sunteti extraordinare! MULT RESPECT! Va asteptam in TARA cu mult drag!
    #
    ————————————————————–
    Moshneanu DeDemult a scris (26 November 2010)

    Un gand:
    poate a-r fi posibil de produs
    UN FILM ARTISTIC
    despre acest mare eveniment de disidenta
    anti-sovietica in mijlocul tinerimii noastre
    din 1970.
    Ca lectie de curaj pentru toate generatiile, prezente si viitoare.
    Cine este acel producator tanar care se va angaja in acest proiect necesar ?
    #
    ==================================
    galina a scris (27 November 2010)

    Ce frumoasà transmisiune IGRAI GARMONI si cu ansamblului PRIETENIA din or.Bender transmite programul rusesc…
    PRIVIM SI NOI DE LA ITALIA..
    #
    ————————————————————
    Constantin a scris (28 November 2010)

    RESPECT !!!
    #
    —————————————————————–
    Student a scris (1 December 2010)

    PLECACIUNE SI MARE, MARE RESPECT!!!
    SA AVETI SANATATE, ANI MULTI DE VIATA.
    CU VIATA DVS SA LUMINATI VIATA TINERILOR DE ASTAZI. RESPECT!!!
    #
    ======================================
    Vasile a scris (2 December 2010)

    Mersi,un articol bun,un exemplu,
    o luptă pentru renaşterea naţională ce trebue continuată.
    #
    ===================================
    ==================================
    teo a scris (2 December 2010)

    Am invatat si eu in acest timp, la scoala ceia.

    Erau foarte multe vorbe, dar numai acum am aflat ce a fost intradevar.

    Sunteti foarte indraznete si iubitoare de neam.

    Ar fi bine si tinerii de azi sa fie asa PATRIOTI!

    =============================================
    =========================================#

    Mariana a scris (6 December 2010)

    Va multumim mult pentru ca ne deschide-ti ochii si ne istorisi-ti istorii pe care noi tinerii nu avem de unde sa stim!Va multumim pentru curaj si eroism.Respect!
    #
    ———————————————————-
    BunAl a scris (14 December 2010)

    Cu pasi mici VICTORIA se faureste.

  3. Cântaretul Durlestean

    ASASINATE POLITICE LA COMANDA:
    politistul Gheorghe Chitoroaga din Calarasi / + 27 octombrie 2009 /
    ——————————————————————————————————————
    Cine a fost interesat sa-l lichideze ? Ce informatii compromitatoare detinea el ?
    Ce legatura are cu toate acestea alt politist comunist Saakian,
    care l-a omorât pe tânarul protestatar anti-comunist Valeriu Boboc
    la 7 aprilie 2009 la Chisinau ?
    / Politistul Saakian anterior lucrase la comisariatul din Calarasi /.
    ————————————————————————————————
    1.
    “Ziarul de Garda” din 24 decembrie 2009:
    “Poliţistul a murit venind de la o înmormântare”
    http://www.zdg.md/investigatii/politistul-a-murit-venind-de-la-o-inmormantare
    http://www.zdg.md/social/un-tata-impotriva-unui-sistem
    un martor din Cornesti:
    27 oct. 2009:
    «La ora 16:45 m-am pornit să aduc vitele de la cireadă. Am deschis poarta.
    În acel moment, am văzut un automobil care a trecut pe lângă mine cu o viteză mare.
    La 50 de metri de poartă, am auzit un şuruit, în urma frânării. A urmat o bubuitură.
    Am mai văzut colb şi ————————————- o lumină puternică»,
    declară unul dintre martori, Semion Lapteacru.
    ———————————————————————————————————-
    2.
    VIDEO PRO TV: “Polițist decedat într-un accident rutier”, 28 octombrie 2009.
    http://www.protv.md/stiri/social/poli-ist-decedat-intr-un-accident-rutier.html
    2 comentarii preluate:
    —————————————————-
    28 Octombrie 2009:
    xe (de anticomunist):
    – “Comunistii inlatura slugile care au stiut prea mult.
    Dumnezeu sa-i odihneasca ! ”
    ———————————————————————————-
    9 Noiembrie 2009
    pacat (de maia):
    -“il cunosc foarte bine pe Gheorge Chitoroaga ,era un baiat foarte bun blind,
    nu asi dori nici dusmanului meu asa nenorocire.
    acest copil avea planuri de viitor de a intemeia o familie
    dar cineva ea luat viata urcindu-se la volan beat, dar dumnezeu la ales pe el,
    noi oamenii ar trebui sa fim mai uniti caci cel vinovat este in viata.

    – am impresia ca a fost ——————————-totul intentionat,
    as ruga conducerea sa ia masuri.

    Dumnezeu sal odihneasca…familiei multa putere si curaj,
    sa mearga inainte daca proteveul este interesat
    pot sa va pun la despozitie niste filmari pe acasta tema”.
    ———————————————————————————————–
    3.
    “Două vieţi de tinere românce într-un dosar KGB cu 4 volume” ”
    http://www.consiliul-unirii.ro/2012/05/25/doua-vieti-de-tinere-romance-intr-un-dosar-kgb-cu-4-volume/
    – un interviu cu patrioata anti-comunista din anii 1970, Lilia Negru / fragment /:
    — Aţi mai fost urmărită sau persecutată de Securitate?
    — Îmi este greu să spun cu siguranţă, dar felul în care a decurs viaţa mea după acele evenimente mă face să cred că asupra destinului meu s-a lucrat mult şi încontinuu.
    Am avut suficiente probleme, am fost neglijată, ţinută la distanţă.
    Mulţumesc Domnului că nu am ajuns victima vreunui accident stupid, aşa cum s-a întâmplat cu Ion şi Doina, cu Grigore Vieru sau cu Gheorghe Ghimpu…

    Îmi destăinuia cineva cum anume au loc asemenea tragedii.
    Persoana ţintă este urmărită, este descoperit itinerarul şi, de obicei, noaptea,
    şoferul este orbit în faţă de ———————– o lumină puternică.

    Reacţia lui firească este să se dea cât mai repede la o parte, cu mare viteză…
    Aşa s-ar fi putut produce aceste accidente.
    Cred că va veni timpul şi vom afla şi noi adevărul.
    ————————————————————————
    N.B.
    Tot o “lumina puternica” apare si intr-un alt accident rutier din dec. 2011
    lânga satul Greblesti/Straseni, când jurnalistul si deputatul patriot Vasile Vatamanu moare,
    /si mare prieten al familiei poetului asasinat Grigore Vieru /
    iar chitaristul formatiei “Noroc” Alexandru Cazacu, este grav ranit si internat la spital,
    In timp ce alti doi pasageri “misteriosi” nu patesc nimic:
    un vice-procuror din Chisinau si un politist, despre care presa nu a scris nimic,
    nci chiar numele lor.
    ——————————————————
    domnule Presedinte Nicolae Timofti,
    Aveti oare curajul sa opriti continuarea acestor asasinate contra patriotilor moldo-români ?

  4. JURNAL MD
    30 OCTOMBRIE 2012

    http://www.jurnal.md/ro/news/-meritul-civic-si-atitudinea-de-bou-a-moldovenilor-571879/
    ————————————–
    La Bucureşti a fost organizat recent un Marş al Unirii dedicat doamnelor Lilia Neagu şi Asea Andruh care, în seara de 30 septembrie 1970, au scris 40 de mesaje antisovietice pe principalele clădiri ale Chişinăului. Aceasta, în opinia lor, este cea mai importantă acţiune, timp de 40 de ani, dedicată curajului lor, şi nu atenţia de care au beneficiat din partea guvernanţilor care s-au perindat de la 1991 încoace.

    Nu vom relata încă o dată fapta curajoasă a celor două doamne. Se ştie că evenimentele istorice au două aspecte – unul oficial, care marchează viaţa întregii comunităţi, căruia i se dedică conferinţe, simpozioane, şi altul care marchează viaţa celui care a avut curajul să se evidenţieze din „prostime”.

    Cel de-al doilea aspect rămâne în umbră şi, în cele mai dese cazuri, nu interesează pe nimeni, anume despre asta vom scrie aici, despre suferinţa pe care a suportat-o în singurătate doamna Lilia Neagu, sper ca doamna Asea Andruh să nu se supere pe mine.

    Calvarul de după entuziasm

    Pentru fapta lor, Lilia a stat doi ani la puşcăria de la Rusca, împreună cu deţinuţii de drept comun, iar Asea a fost exmatriculată de la Şcoala nr. 1, actualmente Liceul „Gheorghe Asachi”, „pentru purtare nedemnă, uşuratică”. „Vă imaginaţi ce au scris potlogarii?! A fost obligată să lucreze la «Steaua Roşie» şi a învăţat la şcoala serală. Tatăl meu a fost dat afară, însă ceea ce a fost cel mai ridicol, l-a dat afară chiar o rudă de-a noastră, care spunea că părinţii mei au crescut o criminală”, menţionează fără răutate femeia, vorbind despre acest moment din viaţa familiei sale ca despre o clipă din viaţa cuiva.

    Atitudinea de „bou” a moldovenilor

    Când s-a întors din închisoare, avea 23 de ani. Nu putea să se angajeze nicăieri. Şi atunci a mers la KGB şi le-a spus că nu are din ce trăi, până la urmă, a fost angajată la fabrica de lactate din Leova. Însă cea mai mare dezamăgire a trăit-o când o evita toată lumea: „Moldovencele fugeau de mine. În pofida resentimentelor mele faţă de ruşi, pentru care am stat în puşcărie, cele cu care m-am împrietenit la fabrică au fost patru rusoaice. Una dintre ele m-a întrebat: „Lilicika, ai făcut puşcărie?». «Da.» «Atunci vino cu noi, eşti de-a noastră!»”.

    S-a căsătorit cu un băiat pe care l-a cunoscut încă în anii de studenţie. „A suferit şi el, a fost chemat la comitetul de partid şi a fost întrebat: «Tu ştii cu cine te căsătoreşti?…» A tăcut… Iar fratelui meu, când a absolvit facultatea, i s-a spus: «Cariera ta s-a terminat înainte de a începe”.

    Directoarea şcolii de medicină a dat-o afară pe diriginta grupei în care a învăţat. „De unde să fi ştiut sărmana femeie ce intenţionam să facem noi în seara aceea? Chiar şi soţul ei a fost sancţionat, era profesor la universitate.”

    Viaţa de familie, o sărăcie cumplită

    „Copiii mei au crescut într-o sărăcie cumplită. Mama îmi dădea nişte făină pe care o preparam la căminul studenţesc unde lucram, pentru că acasă nu aveam lumină. Fetiţa mea îşi făcea lecţiile în coridor… Băiatul, elev la şcoala de muzică, aşeza oglinda astfel încât lumina din coridor să bată peste clapele pianului. Fetiţa mea stătea mai mult acasă şi la spital decât la şcoală din cauza alimentaţiei de după naştere. Când am mers la maternitate, soţul meu s-a îndrăgostit de o tătăroaică din Ufa. Din această cauză, am pierdut laptele, am hrănit fata cu lapte din magazin şi i-am distrus sănătatea”, spune cu durere femeia, cu toate acestea, crede că a crescut nişte copii minunaţi de care se bucură foarte mult.

    Eroii şi decoraţiile Republicii Moldova

    După 2009, Lilia Neagu şi Asea Andruh au fost înaintate la Ordinul Republicii, însă preşedintele Mihai Ghimpu a decis să le acorde „Meritul Civic”. „Meritul Civic este o medalie care se acordă pentru merite deosebite în toate domeniile de activitate social-economică. Ce merite avem noi în domeniile social-economice? Am refuzat această medalie”, menţionează femeile.

    În opinia Asei Andruh, cea mai mare recunoştinţă pentru jertfa lor a fost Marşul Unirii organizat recent la Bucureşti, pentru că despre ele nu s-a vorbit decât în câteva cărţi de memorii timp de aproximativ 40 de ani, fără a se organiza nişte acţiuni publice.

    Lilia Neagu nu a mers la marş, nu are viză, lucrează în trei locuri şi primeşte câte o mie de lei. Am întrebat-o la sfârşitul discuţiei noastre dacă ar mai face o dată ce a făcut în 1970, mi-a răspuns că nu s-a gândit la asta niciodată. Însă, la despărţire, mi-a citit o poezie despre lupi, ghimpi şi lucifer şi m-a întrebat ce i s-ar putea întâmpla dacă ar publica-o.
    ———————-
    Ilie Gulca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

What is 12 + 5 ?
Please leave these two fields as-is:
IMPORTANT! To be able to proceed, you need to solve the following simple math (so we know that you are a human) :-)
Consiliul Unirii © 2015 Frontier Theme