Aşezată într-o poziţie geografică de excepţie, punct nodal de legătură şi comunicaţii cu toate regiunile ţării, şi beneficiind de o distribuţie armonioasă a principalelor forme de relief, Prahova a constituit o placă turnantă a istoriei naţionale, o motivaţie esenţială şi o scenă propice logisticii şi strategiilor militare.
Încă din epoca veche locuitorii acestor meleaguri s-au ridicat la luptă împotriva intervenţioniştilor străini, contribuind la formarea poporului român, a formaţiunilor prestatale româneşti de tip feudal, la apărarea Principatului Ţara Românească, la obţinerea independenţei României (1877-1878) şi la desăvârşirea unităţii naţionale a României (1916-1919).
Înscrierea României în războiul de întregire statală şi naţională, începând din august 1916, a găsit ostaşii prahoveni în următoarele zone:
– la curbura Carpaţilor Meridionali, în zona Cheia, încadraţi în Divizia 5 Infanterie Buzău, comandată de generalul Aristide Razu, formată din: Brigada 9 Infanterie Ploieşti (cu Regimentele 7 Infanterie Prahova, 32 Infanterie „Mircea” Ploieşti, 3 Vânători/Infanterie Ploieşti, 19 Artilerie Ploieşti şi 6 Călăraşi Ploieşti) şi Brigada 10 Infanterie Buzău (cu Regimentele 8 Infanterie Buzău şi 9 Infanterie Râmnicu Sărat);
– pe Valea Oltului, Divizia 13 Infanterie Ploieşti, comandată de generalul Alexandru Socec, formată din Brigada 25 Infanterie (cu Regimentele 47 Infanterie Prahova şi 72 Infanterie Mizil) şi Brigada 26 Infanterie (cu Regimentele 48 Infanterie Buzău şi 49 Infanterie Râmnicu Sărat).
După insuccesele din campaniile militare ale anului 1916, la sfârşitul lunii decembrie 1916, unităţile militare prahovene, cu excepţia Regimentului 32 Infanterie „Mircea”, au fost retrase de pe front, pentru refacere în judeţele Botoşani şi Iaşi.
Toate unităţile militare din Prahova au participat la luptele din vara anului 1917, de la Mărăşeşti (95 de ani de la acele eroice lupte), având următoarea subordonare:
– Diviziei 5 Infanterie Buzău, comandată de generalul Petre Frunză, formată din Brigada 9 Infanterie Ploieşti (cu Regimentele 7 Infanterie Prahova şi 32 Infanterie „Mircea” Ploieşti), Brigada 10 Infanterie Buzău (cu Regimentele 8 Infanterie Buzău şi 9 Infanterie Râmnicu Sărat), Brigada 5 Artilerie Ploieşti (cu Regimentele 7 Artilerie Buzău şi Regimentul 19 Obuziere Ploieşti, două escadroane de cavalerie din Regimentul 6 Călăraşi Ploieşti şi Batalionul 5 Pionieri Ploieşti);
– Diviziei 13 Infanterie Ploieşti, comandată de generalul Ioan I. Popescu, formată din Brigada 25 Infanterie (cu Regimentele 50 Infanterie Focşani/64 Infanterie Tecuci), Brigada 26 Infanterie Ploieşti (cu Regimentele 47 Infanterie Ploieşti/72 Infanterie Mizil), Brigada 13 Artilerie Ploieşti (cu Regimentul 23 Artilerie Ploieşti, mutat la Buzău, şi Regimentul 28/3 Obuziere Buzău, două escadroane de cavalerie din Regimentul 6 Călăraşi Ploieşti şi Batalionul 13 Pionieri Ploieşti).
Încă din primele ore ale dimineţii de 24 iulie 1917, generalul Eremia Grigorescu, comandantul Corpului 6 Armată şi, de la 31 iulie, comandantul Armatei 1-a Române, a ordonat introducerea în operaţie a Diviziei 5 Infanterie, în ajutorul Diviziei 34 Infanterie ruse, care acţiona pe aliniamentul: Moara Albă – Moara Roşie – Străjescu – Siret. Abia sosite în zonă, regimentele 3 Vânători şi 7 Infanterie Prahova au intrat imediat în luptă, şi au oprit înaintarea, în sectorul Moara Albă – Moara Roşie. În timpul nopţii, Regimentul 32 Infanterie „Mircea” a efectuat mai multe contraatacuri, în direcţia Străjescu, ajutat de artileriştii Regimentului 19 Artilerie şi de cavaleriştii Regimentului 6 Călăraşi Ploieşti. Cooperând bine cu ostaşii Diviziei 9 Infanterie Dobrogea, prahovenii din Divizia 5 Infanterie Buzău s-au remarcat, şi în zilele următoare, în luptele de apărare de la Mărăşeşti. Regimentul 32 Infanterie „Mircea”, împreună cu Regimentele 7 Prahova şi 3 Vânători Ploieşti, au dat legendarele atacuri în cămăşi din zilele de 25, 27, 28, 29 iulie şi 1 august 1917. În luptele desfăşurate în ziua de 25 iulie, bravul comandant al Regimentului 32 Infanterie „Mircea”, locotenent-colonelul Vasile Stamate a căzut la datorie, la comandă urmând căpitanul Ştefan Curculescu şi, din ziua de 27 iulie, maiorul Constantin Malamuceanu, fost comandant al Batalionului 1 din Regimentul 7 Prahova. Până la 6 august, efectivele Diviziei 5 Infanterie, făcând sacrificiul suprem, s-au diminuat la un sfert.
În ziua de 6 august 1917 s-a desfăşurat la Mărăşeşti, în Pădurea „La Răzoare”, una dintre cele mai crâncene lupte de pe frontul de la Mărăşeşti. Feldmareşalul Mackensen, comandantul Armatei a 9-a Germane, supranumit „spărgătorul de fronturi”, exasperat, îşi propunea scoaterea din luptă a armatei române şi realizarea joncţiunii cu Armata 1-a austro-ungară, în zona Adjud. În aceste lupte s-au remarcat în mod deosebit ostaşii Diviziilor 13 Infanterie Prahova, 9 Infanterie Dobrogea şi 10 Infanterie Tulcea. În fâşia Diviziei 13 Infanterie, inamicul a pătruns la joncţiunea dintre Regimentele 47 Ploieşti şi 51 Infanterie Galaţi, nimicind aproape în întregime două batalioane din Regimentul 51 Infanterie. Comandantul Regimentului 47 Infanterie, locotenentul-colonel Radu Rosetti (viitorul mare istoric) a fost grav rănit şi internat în spital. Contraatacul Batalionului 1/51 Infanterie a fost respins, acesta fiind nimicit, în frunte cu comandantul lui. Ostaşii companiei de mitraliere al Batalionului 1, în frunte cu căpitanul Grigore Ignat (născut în Bârlad), au fost găsiţi a doua zi, morţi pe poziţia de luptă.
Contraatacul dat de Batalionul 1/Regimentul 50 infanterie Focşani, comandat de căpitanul inginer, în rezervă, Miclescu, Batalionul 2/Regimentul 48 Infanterie Buzău, comandat de maiorul Tomescu şi Batalionul 3/Regimentul 47 Infanterie Prahova, comandat de căpitanul inginer, în rezervă, Drăgănescu a fost încununat de succes, restabilind apărarea pe platoul Viile Negroponte – Panciu.
În Ordinul de Zi, numărul 90, din 8/21 august 1917, comandantul Armatei 1-a, generalul Eremia Grigorescu, adresându-se ostaşilor, arăta: „… La Panciu, Mărăşeşti şi Cosmeşti s-a dezlănţuit cea mai măreaţă şi groaznică bătălie ce a purtat vreodată ţara românească. În luptele crâncene şi vijelioase inamicul, întreit în număr, în pofta lui nesăţioasă de a cuceri şi restul din bogatul trup al scumpei noastre Românii, năpustindu-se furios, s-a izbit 12 zile şi 12 nopţi de vijelia noastră, ca de o stâncă neclintită. La Şuşiţa şi Siret aţi năruit sforţările groaznice ale sălbaticului duşman, dovedind lumii odată mai mult că „Nici pe aici nu se trece!” Aici cunoscu generalul german Mackensen ce este înfrângerea. Mărăşeştii fu mormântul iluziilor germane”.
Ultima zi a bătăliei, dusă la data de 22 august/4 septembrie, în sectorul Dealul Secuiului, de lângă Muncel, a înregistrat căderea la datorie a primei femeie ofiţer din armată, sublocotenentul de infanterie Ecaterina Teodoroiu.
În luptele de la Mărăşeşti trupele germane au pierdut peste 65.000 de soldaţi şi ofiţeri, armata română a pierdut peste 26.000 de militari şi armata rusă circa 24.000 de oameni.
Drapelele unităţilor militare prahovene: Regimentul 3 Vânători/Infanterie Ploieşti, Regimentul 32 Infanterie „Mircea” Ploieşti, Regimentul 47 Infanterie Ploieşti şi Regimentul 7 Infanterie Prahova au fost decorate cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a, pentru vitejia cu care au luptat efectivele acestor unităţi, împotriva ostaşilor militar germani, în perioada 24 iulie-9 august 1917 la Mărăşeşti.
De asemenea au fost decoraţi cu Ordinul militar „Mihai Viteazul” clasa a III-a şi următorii ofiţeri, care au luptat în cadrul unor unităţi militare prahovene; sublocotenent Mihai R. Arion/Regimentul 6 Călăraşi Ploieşti, căpitan Ştefan Curculescu/Regimentul 32 Infanterie „Mircea” Ploieşti, locotenent (rz) Gavril Danielescu/Regimentul 7 Infanterie Prahova, maior Alexandru Ignătescu/Regimentul 3 Vânători/infanterie Ploieşti, maior Petre Mareş/Regimentul 47 Infanterie Ploieşti/72 Infanterie Mizil, sublocotenent (rz) Gheorghe Manoilescu/Regimentul 32 „Mircea” Ploieşti, maior Constantin Malamuceanu/Regimentul 32 Infanterie „Mircea” Ploieşti, maior Emil Pălângeanu/Regimentul 3 Vânători/Infanterie Ploieşti, sublocotenent (rz) Ioan Popa/Regimentul 47Infanterie Ploieşti/72 Infanterie Mizil, general de brigadă Ioan I. Popescu, comandantul Diviziei 13 Infanterie Ploieşti. Locotenent-colonel Radu Rosetti, comandantul Regimentului 47 Infanterie Ploieşti/72 Infanterie Mizil, căpitan Ion Sipiceanu/Regimentul 3 Vânători/Infanterie Ploieşti.
Note:
-Colectiv de autori, Istoria Militară a Poporului Român, vol.5, Editura Militară, Bucureşti, 1988, pg. 363-610.
-Eugen Stănescu, Iulia Stănescu, Gavriil Preda, Cavaleri ai Ordinului „Mihai Viteazul”, Editura Universal Cartfil, Ploieşti, 1996.
col. (rtr.) Constantin CHIPER