http://blog.galbur.md/2012/10/republica-moldova-trebuie-sa-revina.html
Stau iată adesea și mă gândesc, să ai posibilitatea, șansa, oportunitatea, ziceți-i cum vreți, să te unești cu așa o țară mare și superbă ca România și s-o ignori sau s-o respingi? Nu știu, sau trebuie să fii foarte, foarte prost, sau mai simplu – rus. Moldoveanul cu carnet nu înțelege că nu poate supraviețui un stat, oligarhic, impotent fianciar, fără zăcăminte naturale, fără exporturi substanțiale, doar cu împrumuturi de la FMI, UE și China. Pur și simplu nu poate. Subiectul Unirii Republicii Moldova cu România a devenit un titlu des întâlnit în presa de astăzi, îndeosebi în cea dintre Prut și Nistru. Presa din România a cam dat-o pe știri mondene în ultimii ani, acum însă pare a-și reveni. Uneori am impresia că mass media rusească abordează mai des subiectul Unirii decât cea din România.
Părerea mea vis-a-vis de reunificarea celor două state românești o cunoaște oricine mă știe. Adevărul istoric este doar unul, clar indiscutabil, căci acolo unde-s mai multe adevăruri, nu-i niciunul. Eu am participat practic la toate manifestațiile unioniste din 2008 încoace, cu securiști, cu poliție, cu dosare, probleme, amenințări, nu e nimic de laudă aici, e doar o datorie sfântă a fiecăruia dintre noi, de a lupta pentru identitatea furată. Idealurile mereu s-au săvârșit prin jertfire de sine, de aceea am și rezistat două secole sub ocupație rusească, pentru că s-au găsit bravi fii ai neamului care au știut să se jertfească pentru noi, pentru limbă, pentru istorie, pentru întreaga suflare românească din Basarabia. Exemple sunt cu duiumul.
Unificarea a două state în secolul XXI
În ultima perioadă s-au intensificat evident manifestațiile culturale românești, pro unioniste, etc., fapt extrem de îmbucurător, în contextul în care sfera de influență rusească nu și-a diminuat nici-o clipă din intensitate. Mă bucură că și românii de peste Prut încep a călca mai des în Basarabia, încep a ne cunoaște și a ne îndrăgi. Nu puțini români s-au mutat cu traiul din România în Republica Moldova, fapt de neîntâlnit în perioada comunistă.
Lăsând la o parte vorbele frumoase, îmbucurătoare și pline de entuziasm, îmi pun întrebarea – când oare toate acțiunile unioniste ne vor duce spre punctul culminant, reunirea Basarabiei cu România? E totuși secolul XXI afară, modelul reunificării Germaniei rămâne a fi doar un model în istorie, iar astăzi ”la modă” sunt mai mult separările teritorial-administrative, decât unificările statale. Ce e de făcut?
Cine suntem noi, unioniștii?
Desigur că prin faptul că mărșăluim și ne strigăm în stradă dorința de a repara un eșec al istoriei, adica de ne uni cu România, nu facem nimic altceva decât să atragem atenția asupra ideii propriu zise, asupra noasră, a unioniștilor ca mulțime. Un mare avantaj pe care îl avem este faptul că majoritatea dintre noi suntem tineri, deci reprezentăm viitorul Republicii Moldova, avem un potențial destul de a ajunge la guvernare în anii ce urmează.
Majoritatea unioniștilor sunt elevi, din cele mai prestigioase instituții preuniversitare din Moldova, și studenți, la medicină, la economie, la drept, la istorie, la filosofie, la politehnică, la pedagogie, la jurnalism, etc., anume aceștia se găsesc nemijlocit în nucleul mișcării unioniste de astăzi. În rest, doctori, ingineri, oameni de afaceri, foști politicieni, jurnaliști, profesori, oameni de știință, etc., la fel mereu pot fi observați manifestându-se activ în cadrul evenimentelor unioniste. Cu alte cuvinte, vreau să subliniez faptul că simpatizanții și activiștii fenomenului respectiv, reprezintă în ansamblu un factor determinant în societatea moldovenească de astăzi, fapt ce nu poate neglijat.
Cum am putea să ne unim, legal, cu România?
Așteptând ca actuala clasă politică din România sau Republica Moldova să miște un deget în această privință, înseamnă a ne aștepta bătrânețea. Avea perfectă dreptate Ion Antonescu când spunea: ”Viaţa popoarelor este o veşnică şi încordată luptă; o luptă pentru drepturi şi pentru dreptate, o luptă pentru afirmare şi înălţare.” Deci trebuie să înțelegem că noi, poporul, suntem cei care ne decidem soarta, viitorul, și nicidecum politicienii. Trecând direct la subiect, singura cale legală de a reuni cele două state românești este REFERENDUMUL REPUBLICAN.
Avem toate pârghiile pentru desfășurarea unui referendum pe subiectul Unirii cu România în următorii 5 ani, dacă continuă:
✔ Politica României față de acordare a cetățeniei românești moldovenilor dintre Prut și Nistru. Pentru inițierea unui referendum e nevoie de 100.000 de voturi. Avem de unde. Este de menționat că începând mai ales cu anii ’90 până în 2011, s-au acordat 226.507 de cetățenii românești pentru basarabeni, aici luăm în calcul și faptul că începând cu anii 2000 acest proces a fost stopat până în 2007-2008. În următorii 5 ani numărul acesta, matematic calculând, ar trebui să ajungă la 6-7 sute de mii de cetățeni, dacă luăm în considerație amploarea și intensitatea cu care moldovenii își redobândesc astăzi cetățenia. Peste 5 ani populația Republicii Moldova va descrește (http://blog.galbur.md/2011/09/moldovenii-pe-cale-de-disparitie.html), astfel că 6-7 sute de mii de oameni ar reprezenta în jur de 1/3 din populația statului.
✔ Efectuarea cu maximă intensitate a evenimentelor culturale românești pe teritoriul Republicii Moldova, a marșurilor unioniste și menținerea în școli a unui curriculum didactic care reflectă adevărul istoric.
✔ Decisiv și determinant. Inițierea unor campanii de amploare în Moldova de Vest (din România) prin care cetățenii români din zonă (estimativ 5 milioane) să aplice spre dobândirea cetățeniei moldovenești, după principiul acordării cetățeniei române pentru basarabeni. Astfel, dacă din 5 milioane de moldoveni din România, măcar 100.000 ar obține pașaport moldovenesc, aceștia ar juca un rol extrem de important în cadrul unui potențial referendum.
✔ Intensificarea politicii anticomuniste în Republica Moldova. Pedepsirea aspră a promotorilor comunismului, efectuarea legii lustrației, înăsprirea deciziilor Ministerului Educației în ceea ce privește studierea limbii române în școlile rusești, ucrainești și găgăuze.
✔ Formarea unei formațiuni politice majore și comune cu obiectiv totalmente unionist. Astfel ar fi mai ușor de efectuat anumite procese de rutină în drumul spre un potențial referendum republican.
❖❖❖❖❖
Sunt absolut sigur că unii care au citit acum ce-am scris mai sus se gândesc că-s nebun, naiv, că aiuresc, că este imposibil, că nu știu ce, dar eu oricum rămân să cred în ale mele. Stalin nu credea nici el în destrămarea URSS, dar URSS s-a prăbușit. Hitler nici el nu concepea distrugerea visului și întregului regim nazist, dar a fost distrus. Eu însă, nu-mi doresc nici-o distrugere, nici-o prăbușire, nici-o vărsare de sânge, doresc să-mi văd Țara așa cum trebuie să fie, întreagă, sănătoasă și puternică.
Cred că nu degeaba zicea Eminescu: ”Sau țara aceasta să fie în adevăr românească, sau nici nu merită să fie.”
Loading ...