Consiliul Unirii

Unirea Face Puterea

Galina MARTEA: Doua state cu acelasi grai             

CIMG6754Un zid, un perete de beton mare şi înalt despărţea un neam, un popor, o naţiune. Un zid care după câteva decenii de ani de rezistenţă şi prezenţă  în viaţa unui popor a fost demolat prin ironia sorţii, prin destinul istoriei. La căderea zidului (Zidul Berlinului sau Cortina de Fier) au contribuit mulţi factori, însă factorul cel mai important al acestuia au fost prezenţa teoriilor şi reformelor ale lui  M.Gorbaciov prin aşa-numita „Perestroica” şi, totodată, prin comportamentul echilibrat şi paşnic al Uniunii Sovietice, condusă în acea perioadă de acelaşi M.Gorbaciov (distins cu Premiul Nobel pentru Pace, 1990). Totodată, destinul şi acţiunile „Perestroicii” au reformat şi au reuşit să schimbe o lume întreagă, o Europă, un sistem comunist, o Uniune Sovietică.

Schimbările şi reformele istorice ale omenirii, care se produc şi au loc în viaţa tuturor ţărilor şi statelor de pe mapamond, reprezintă o realitate şi un adevăr – care, la rândul lor, sunt într-o permanentă mişcare şi evoluţie atât prin destinul ființei umane, cât şi prin destinul istoriei oricărei naţiuni.

Reformele, ce au loc şi se produc într-o societate sau într-un stat, toate la rândul lor, işi fac prezenţa prin viaţa factorului uman sau a omului, parte din societatea sau statul respectiv. Societatea, ca formă de existenţă pentru fiinţa umană, este terenul în care au loc acele reforme şi schimbări de ordin social, cultural, politic şi economic. Prin această formă a existenţei sale, societatea este un spaţiu prin care omul reuşeşte să se afirme, să-şi producă şi să-şi reproducă existenţa, să-şi satisfacă propriile necesităţi şi dorinţe, caracteristice proceselor ce decurg între viaţă – om – societate. Ţinând cont de aceste afirmaţii, atunci omul, societatea urmează a fi propriul stăpân în destinul şi viaţa pe care încearcă să o trăiască prin trecut, prezent şi viitor.

Un zid de beton între două state cu acelaşi grai, dar cu destine diferite pe parcursul dezvoltării factorului uman şi a acţiunilor istorice ale timpului. Două state cu acelaşi nume, separate de o construcţie, creată de un sistem sovietic invaziv şi abuziv, care, în timp, a afectat milioane de vieţi omeneşti atât spiritual, cât şi moral. În cele din urmă,  prin marea dorinţă, aceste state prin cultura şi mentalitatea lor au reuşit să se reunească, iar acel zid de beton al vremurilor şi-a pierdut valoarea, fiind demolat şi trecut în pagina istoriei. În timp,  Germania reunită a reuşit să-şi reformeze „structura, forma, şi conţinutul societăţii”, având la bază o limbă, un grai, o cultură. Aceste valori de o importanţă inegalabilă au reunit în timp un popor, o naţiune…

Un exemplu remarcabil…

O situaţie, poate identică, este, a fost şi mai rămâne, cu regret, şi în Sud-Estul Europei. Un factor regăsit în aceleaşi valori ale omului, având la bază o limbă de comunicare, un grai, o tradiţie, o cultură. O situaţie, poate neidentică, doar prin neexistenţa acelui zid de beton. Dar, după părerea mea, ar fi fost mai bine cazul să fie acelaşi perete de beton pentru ca „azi” sau „ieri” putându-l demola şi păstra doar în amintiri şi pagini ale istoriei.

Două ţări, care încă mai sunt la o răscruce de a-şi decide soarta reunirii.

Anul 1918, 27 martie, (unirea Republicii Democrate Moldoveneşti cu Regatul României) – 02 august 1940; iunie 1941 (zonă militară de ocupaţie) – martie 1944. Ulterior, acelaşi sistem sovietic invaziv şi abuziv, creatorul zidului între Germania de Est şi Germania de Vest, a construit acelaşi perete de beton, la figurat, între România şi Basarabia, dar cu o conotaţie mai dură şi mai rezistentă în timp.

Sistemul sovietic a reuşit să dezbine şi să despartă un popor, o naţiune cu aceeaşi limbă, cu aceeaşi cultură şi tradiţii… Pe carcursul câtorva decenii, naţiunea română divizată continuă să-şi trăiască viaţa… În timp, schimbările şi modificările ce au avut loc în cadrul Europei  după anii 1989 şi-au spus cuvântul şi s-au reflectat şi în cadrul R.Moldova, ca rezultat, obţinerea independenţei din 27 august 1991 şi recunoscută ca stat-membru al ONU. Acest eveniment istoric   a pus capăt unui regim şi unui sistem politic, dar nu a soluţionat în deplină măsură problema ce ţine de identitatea poporului român. În cazul dat, teoriile „Perestroicii” nu şi-au făcut efectul şi nu au funcţionat până la sfârşit, precum în cazul Germaniei. R.Moldova, prin formele sale de guvernare, cu conţinutul şi  comportamentul  factorului uman este un model mai dificil şi cu mult mai complex al desideratului. Omul – factorul uman al societăţii, parte componentă a R.Moldova – este dezechilibrat şi nu cunoaşte esenţa valorii adevărate prin care se regăseşte. Populaţia ţării, cât şi însuşi statul este influenţată în mod direct şi indirect de mulţi factori interni şi externi (dinspre răsărit), care dezorientează şi împiedică în luarea deciziilor. Aceşti curenţi străini prin gândire afectează atât poporul, cât şi pe unii oameni de ştiinţă,  care argumentează contrariul adevărului istoric…

Un factor destul de evident,  care mai împiedică în luarea deciziilor pentru o eventuală reunire cu România,  se frofilează prin faptul, că R.Moldova este o ţară peste măsură de rusificată (limba rusă – fiind limba de comunicare interetnică atât pentru minorităţile naţionale de etnie ucraineană, rusă, găgăuză, bulgară, alţii, cât şi pentru o mare parte din băştinaşii consideraţi moldoveni; doar 16,5% din locuitorii statului au declarat că limba română este limba lor maternă). Totodată, prin nivelul culturii şi al mentalităţii omului, care s-a format pe parcursul deceniilor, luarea deciziilor  şi realizarea în practică a evenimentului istoric cred că mai rămâne o problemă de viitor.  Urmează  să mai curgă din timp, urmează ca factorul uman – poporul – să mediteze şi să decidă, urmează să mediteze şi să decidă în acelaşi rând şi clasa politică  şi toţi cei ce guvernează ţara, reformând în timp structura şi conţinutul mentalităţii. În această ordine de idei, la cele susmenţionate, aş completa că, conform datelor statistice elaborate prin recensământul din 2004, se consideră „vorbitori de limbă română declaraţi  etnici Români” doar 2% din populaţia ţării, considerându-se ca minoritate naţională în propriul stat  („Recensământul populaţiei. Caracteristici demografice, naţionale, lingvistice, culturale”. (ZIP). Biroul Naţional de Statistică, Chişinău), iar conform Constituţiei, articolul 13, limba de stat se numeşte „moldovenească”. Cu regret, dar este un adevar.

R.Moldova, fiind o ţară slab dezvoltată economic, unde declinul şi-a luat startul din anii 1990, totodată, are o multitudine de probleme de ordin social, politic, financiar în plan naţional şi mondial, cu multe datorii interne şi externe etc. Toate acestea sunt o povară pentru societate, o povară pentru factorul uman. Pe lângă problemele de ordin economic şi social,  ţara mai are de soluţionat şi conflictul politic cu Republica Moldovenească Nistreană (parte din R.Moldova), declanşat odată cu proclamarea independenţei din 27 august 1991. Acest conflict, care durează de mulţi ani, urmează a fi soluţionat prin negocieri paşnice cu factorii de decizie interni şi externi, cu implicarea la masa tratativelor atât a Uniunii Europene, cât şi a Statelor Unite, şi nu în ultimul rând a Rusiei, care este implicată în acest conflict. Prin soluționarea  acestuia, unde ar urma să fie respectate drepturile omului, cât şi integritatea statului, totodată, sperăm că vor fi soluţionate şi restul problemelor ce ţin de identitatea poporului şi a naţiunii. Aici, ar fi cazul de menţionat că în cadrul celei de a 19-a reuniune anuală a OSCE din 6-10 iulie 2010, la OSLO (cu participarea a 56 ţări, inclusiv R.Moldova, Italia, Germania, Franţa, România, Turcia, Rusia, etc.,), au fost abordate şi problemele R.Moldova, precum „Crima organizată şi corupţia” şi „conflictul transnistrean”.  Tot aici, dna Walburga Habsburg Douglas, raportor pentru Moldova, a accentuat faptul că: „Criza pe care o parcurge R.Moldova nu este una politică, ci una constituţională. Pe de altă parte, concluzia este că avem prieteni şi duşmani în toată lumea, dar cel mai mare duşman al nostru este neunirea noastră.” (Iurie Colesnic. „Moldova a obtinut o mare victorie la OSCE”, Timpul.md, Accesat 14.07.2010, ora 05:29. Disponibil: http://www.timpul.md/articol/iurie-colesnic-%E2%80%9Emoldova-a-obtinut-o-mare-victorie-la-osce%E2%80%9D-13271.html).

Un lucru este cert, că atât România, cât şi o parte din populaţia R.Moldova recunoaşte adevărul istoric al evenimentelor, recunoaşte şi înţelege esenţa lucrurilor.

În cazul reunirii întregului popor român, atunci nici pentru România ( dacă să abordăm o realitate) nu ar fi uşor a prelua în componenţa sa un stat falimentar la toate nivelele şi cu datorii interne şi externe de milioane de euro şi dolari, nemaivorbind de altă valută.  Însă, cu siguranţă, atât România, cât şi R.Moldova sunt conştiente de acest lucru. Dar, indiferent de toate acestea, un lucru este cert, că reîntregirea naţiunii este un adevăr istoric pe care nu-l putem nega, cu toată bogăţia sau sarăcia statului.

Bogăţia şi valoarea unui stat și a unui popor se recunoaşte prin nivelul culturii și al identității naționale, prin intelectul uman, prin nivelul mentalităţii, prin cuvântul exprimat pentru  o unică dorinţă. Prin marea dorinţă, cred, că vom reuşi în cele din urmă, indiferent de criza politică, indiferent de criza economică și socială destul de evidentă şi prezentă în viaţa societăţii, în viața omului.

Viaţa umană este creată și se bazează pe sistemul de valori, şi dacă aceste valori, idealuri nu sunt respectate, atunci fiinţa umană – omul – societatea devin victime ale acestor idealuri și acestor realităţi. Nu este usor, pentru că fiecare dintre noi își are în inimă şi în suflet propriile valori şi idealuri. Şi astfel, trăim mereu cu gândul la pământ, neam şi grai. Pământul şi apa sunt „sângele nostru”, sângele care continuă să mai curgă printr-un grai, printr-un cuvânt, printr-o naţiune…

Galina MARTEA, scriitoare, publicistă, doctor în științe economice, Olanda

(Articol publicat în Literatura şi Arta, Săptămânal al scriitorilor din R.Moldova, 07.02.2013, nr. 6(3519), Chişinău, pag.2.).

Loading Facebook Comments ...

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Consiliul Unirii © 2015 Frontier Theme