Consiliul Unirii

Unirea Face Puterea

Refelecţii ale Consiliului Unirii pe marginea proiectului “Go for Moldova”, propus de Fundaţia Universitară a Mării Negre

11181401_835161436519270_6566422320114050341_nIdeea acestui proiect coincide şi este expresia conceptului de proiect elaborat şi promovat de către Consiliul Unirii în „Manifestul Unioniştilor” (2012). Ulterior,  tema a fost dezvoltată în studiul de caz „Planul Marshall: România–R.Moldova” (2014), precum și, mai recent, în „A doua şansă de revenire la normalitate: R.Moldova-România” (2015).

Bucureşti, 31 iulie 2015 (autori – Dan Dungaciu şi Petrişor Peiu)

Citeste proiectul integral pe: adev.ro/nscanc

UN ARTICOL EXPLICATIV SEMNAT DE TIMOTEI TURCANU, coordonator al Consiliului Unirii

Când autorii pun întrebarea Ce se întâmplă acolo? (în R. M.) şi ne informează că Republica Moldova este un stat aflat într-o criză structurală profundă, e puțin spus.

CIMG5561Această criză nu eclipsează – nici pe departe – starea de fond. Criza valorilor din R.Moldova, deruta socială, sărăcia morală și materială, polarizarea şi dezbinarea societății românești, exodul creierelor, cleptocraţia ca politică de stat, manipularea media și intoxicarea libertăţii de opinie, lipsa de reglementare a statului in piaţa liberă, sunt realităţi in care trăim, mai bine spus – ne trăim existenţa demoralizaţi şi dezamăgiţi într-un stat oligarhic captiv.

Statul R.Moldova, devenind captiv, a nimerit în „capcana” unor probleme critice:

  1. Corupţia şi hoţia
  2. Sărăcia
  3. Migraţia
  4. Dezintegrarea şi ameninţarea securităţii Statului
  5. Dizbinarea şi dezamăjirea societăţii

Pentru a perpetua, în continuare, status quo-ul degradării R.Moldova, politicienii oligarhi, cleptocraţi, în cârdăşie cu militanţii maidanezi ai „coloanei a 5-a”, speculează demagogic, în faţa alegătorilor, noţiunea de „patriotism” primitiv, statalitate, mituri şi nostalgii despre întoarceres la o viaţă „mai uşoară”, într-un imperiu euro-asiatic reanimat.

Cea mai bună radiografie a situației reale din Republica Moldova a fost făcută de Ambasadorul Pirkka Tapiola, șeful Delegației Uniunii Europene la Chișinău, într-un interviu acordat portalului Moldova Curată. Dincolo de limbajul diplomatic, din evaluarea lui Tapiola rezultă că Moldova nu a făcut nimic pentru reformarea sectorului bancar (Moldova se confruntă cu o depreciere accelerată a leului, ce poate duce la o criză financiară gravă), deși a primit asistență din partea UE. De asemenea, nu a făcut nimic în privința combaterii corupției – dimpotrivă, a înființat o Comisie de Integritate fără nici o putere, fapt care a determinat Comisia Europeană să blocheze fondurile, precum și absolut nimic pentru reformarea Justiției, unde instituția Procurorului General este nereformată (de fapt, e mai rău, funcția e negociată politic de partide), iar dosarele se atribuie tot preferențial, deși există un angajament privind implementarea unui sistem de distribuție aleatorie.

Analiştii politici de la Chișinău deseori abordează problema şi pun întrebarea ”Ce poate face R.Moldova pentru a avea instituții anticorupție la fel de eficiente ca DNA din România?”

Autorii proiectului pe drept confirmă că Republica Moldova nu resimte nevoia de a căuta un alt proiect.

Dacă Guvernul de la Chișinău, imaginar, s-ar angaja serios pe calea reformelor fundamentale în economie, justiție și administrație și ar implementa un sistem de combatere a corupției cât de cât eficient, atunci Moldova ar fi zguduită de un cutremur politic atât de violent, încât statalitatea acesteia creată de interesele imperiale rusești ar fi pusă, într-adevăr, în pericol.

            „Fratele mai mare” la propriu

Expresia care ar descrie cel mai bine raportarea României la Republica Moldova este de frate mai mare: România este de şase ori mai mare (ca suprafaţă şi populaţie) şi de peste 30 de ori mai bogată /puternică economic….

Mie, cetăţean al R. Moldova, nu-mi convine această formulă. Cu mult mai aproape de suflet îmi este sintagma „România, Ţara – Mamă”, percepută, istoric şi conştient, de populaţia română din R.Moldova. De Mamă nimeni nu poate fi despărţit, Mama îţi este dată de Dumnezeu. Nu e bine să le inducem românilor noţiuni inadecvate.

Autorii nu ezită să pună întrebarea: Ce e de făcut?

Ca răspuns, se aduc următoarele propuneri argumentate:

Lipsa de proiect alternativ al clasei politice de la Chişinău este evidentă. Bucureştiul, la rândul său, pare a avea dificultăţi în a înţelege eşecul „protejaţilor” săi de peste Prut şi a livra soluţii pentru R.Moldova inclusiv partenerilor euroatlantici… Lipsa unui proiect concret, realist şi asumat de către statul român ni se pare evidentă şi ne face să venim cu o propunere îndrăzneaţă, dar realistă: realizarea unui proiect naţional, generat şi susţinut de Bucureşti, pe care îl denumim proiectul „Go for Moldova”.

În esenţă, proiectul are următoarele direcţii strategice:  

1.Orientarea comerţului şi a investiţiilor româneşti spre Republica Moldova, ca o componentă strategică a politicii externe şi de securitate a României euroatlantice;

2.Suplinirea lipsei de finanţare de la Chişinău prin investitii româneşti din fonduri publice şi private.

3.Oferirea unei alternative realiste şi pe termen lung pentru tinerii din Republica Moldova.

Cum trebuie să funcţioneze Fondul Moldova?

În România sunt peste 32 miliarde euro depozite ale populaţiei şi încă 20 miliarde euro depozite ale companiilor. Cu 10% dintre ele se poate realiza un fond de 5 miliarde euro, care poate finanţa un proiect închegat în Republica Moldova şi poate aduce profituri şi dividende substanţiale investitorilor. Fondul Moldova poate fi lansat şi listat pe Bursa de Valori Bucureşti, similar Fondului Proprietatea, în sensul în care Ministerul Finanţelor poate vinde acţiuni ale Fondului investitorilor instituţionali şi individuali; cu banii subscrişi se pot finanţa lucrări de infrastructură majore.

În plus, Fondul Moldova poate cumpara obligaţiuni emise de Guvernul Republicii Moldova, finanţând astfel deficitele de la Chişinău şi devenind principalul creditor al statului vecin.

Consiliul Unirii apreciază pozitiv proiectul „Go for Moldova” propus de autori, aşteptând reacţia cetăţenilor şi a politicenilor de pe cele două maluri ale Prutului

Totodată, ne expunem viziunea asupra proiectului alternativ de Țară, elaborat de Consiliului Uniri din Chişinău, de care este apropiat conceptul celui propus de autorii din Bucureşti.      

Noi avem nevoie de un „duş rece al ADEVĂRULUI” peste capul nostru, ca să se redeştepte Conştiinţa Naţională şi să purcedem cu toţii la actul de Reîntoarcere către cetățean a unui stat capturat de către clasa politică oligarhică (etapa I) şi Promovarea dezideratului naţional de aderare la  UE, utilizând calea cea mai scurtă, eficientă şi puţin costisitoare – Reîntregirea şi Modernizarea Ţării prin implementarea unui Plan Marshall: România – R. Moldova * 2018 (etapa II).

Fără ajutorul nemijlocit al României, UE şi al Partenerilor de Dezvoltare, R.Moldova este sortită disoluţiei şi dispariţiei.

Factorii externi şi conjuctura internă

Parcurgerea acestor două etape ne va aduce la atingerea dezideratului unionist: Proiectul de ţară – „Unirea României cu R.Moldova”.

Asemenea Proiect de Ţară a fost propus, declarativ, şi de către fostul Preşedinte al României, Traian Băsescu: Unirea cu Republica Moldova.

Declaraţia a fost făcută în direct la TVR pe 27 noiembrie 2013. Reacţia societăţii şi a politicienilor, la acel moment, a fost neunivocă. În Basarabia, asupra acestei viziuni a existat mereu tabu (din 1940 şi până astăzi), ca şi asupra Declaraţiei de Independenţă a R.Moldova din 27 august 1991.

Unicele forţe în R.Moldova, care muncesc la acest proiect sunt Consiliul Unirii cu ale sale componente: PNL, Asociaţia „Tiras Tighina”, Fundaţia „Turnul Dezrobirii Basarabiei”; Mişcarea „Acţiunea 2012”,  mai recent – „Tinerii Moldovei”. PNL a introdus acest deziderat în Statutul său încă din 2011, la Congresul al III-lea al PNL.

Cu părere de rău, după cum afirmă şi autorii Planului, „…politicienii de la Bucureşti au sprijinit (uneori orbiţi de dragoste fraternă) clasa politică de la Chişinau în eforturile de a da un sens statalităţii tinerei entităţi. Acest sprijin a fost şi este umbrit de eşecul evident şi dramatic al aşa-ziselor partide europene de a europeniza mica republică….”. În acelaşi timp, erau ignorate forţele unioniste.

Tema Unirii devine tot mai actuală în România, iar pentru R.Moldova devine ultimul „colac de salvare”!

SUA susţine Unirea României cu Republica Moldova

În cadrul unei conferinţe de presă, adjunctul secretarului american pentru afaceri europene şi euroasiatice Victoria Nuland, a declarat : “SUA este de acord şi susţine orice alegere democratică a Republicii Moldova, inclusiv Unirea acesteia cu România, atâta timp cât este o decizie suverană. SUA susţine suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova şi dreptul R.Moldova de a-şi alege propriul viitor”.

Poziţia oficială a României

Citat de pe blogul Preşedintelui României K.Iohanis : „Există două tipuri de declarații publice privind Republica Moldova. Pe de-o parte, angajamentul ferm al Bucureștiului de a sprijini Chişinăul în drumul său european iar, pe de alta, ideea reunificării celor două state. Ar fi o eroare să le considerăm drept contradictorii. Avem, în acest moment, ca proiect politic asumat unanim – Preşedinție, Guvern, Parlament – ideea de sprijin european pentru Chişinău. A pune „reunificarea” împotriva „integrării” e greșit și inutil. „Reunificarea” este alternativa pe care doar Bucureștiul o poate oferi și doar Chișinăul o poate accepta și beneficia de ea. Dacă cetățenii Republicii Moldova nu doresc reunificarea, nimeni nu îi poate forța, iar dacă o doresc, nimeni nu îi poate opri să o facă. Aceasta este consecința ultimă a relației speciale dintre cele două state.

Singurul proiect de țară al României care a reușit a fost desemnarea integrării europene și euroatlantice ca obiectiv strategic național, iar reușita s-a datorat faptului că acest consens a funcționat, fie și tacit, pe trei paliere:

– consens societal (societatea civilă, prin impulsul Academiei Române);

– consens politic la nivel de partide;

– consens la nivelul instituțiilor fundamentale (Președinție, Guvern, Parlament etc.);

– instituționalizarea proiectului (construcție instituțională care să dureze mai mult decât un ciclu electoral) și asumarea lui dincolo de culoarea de partid.

Aceasta a fost esența „Pactului de la Snagov”, inițiat şi patronat, la începutul anilor ‘90, de către Academia Română, semnat de toate partidele politice şi asumat politic şi social. Atâta timp cât nu se va declanşa un proces similar în privinţa raportării României la Republica Moldova, poate tot sub egida Academiei Romane, – ne putem aştepta ca dezbaterile pe această temă să se desfăşoare în continuare sub semnul improvizaţiei.

Ca Preşedinte al României, nevoia de a construi un „nou Snagov” pentru societatea românească va fi cadrul în care îmi voi asuma problematica Republicii Moldova. Indiferent de culoarea politică a guvernării de la Bucureşti, România are o datorie faţă de cetăţenii de dincolo de Prut, derivată tocmai din această relaţie specială. Acordarea cetățeniei române pentru aceştia este consecinţa firească a unei asemenea asumări”.

Recent, şi un grup de parlamentari români, din „Grupul Prietenii Unirii”, au făcut o declaraţie: până la finalul mandatului actualului Parlament (2016) România să propună R. Moldova Unirea.

Acestea sunt premize foarte favorabile din partea factorilor politici externi pentru R.Moldova.

Alta este conjuctura politică pe plan intern în R.Moldova.

În primul rând, se manifestă făţiş ostil proiectului Unirii clasa politică oligarhică de la guvernare, care face pe acest subiect front comun cu partidele exponente ale „coloanei a 5-a”. Ele au privat populaţia de dreptul la informaţie obiectivă, punând tabu pe toate temele de interes naţional, manipulând, cu ajutorul instituţiilor statului, în spaţiul mediatic acaparat, conştiinţa cetăţeanului simplu. Pentru a se menţine la putere, clasa politică de la guvernare a inventat şi alimentează electoratul cu mitul pericolului schimbării vectorului proeuropean, ultimul fiind mimat de chiar aceste grupări cleptocratice și criminale prorusești, fără nicio excepție – pentru că menținerea unui stat artificial, alimentat cu o speranță deșartă proeuropeană este o diversiune la adresa românilor care au dreptul și e bine să fie împreună.

Pentru a aduce ADEVĂRUL în faţa cetăţenului, care poate s-o facă doar societatea civilă, în persoana forţelor unioniste, se cere ajutorul României, în special pentru prezenţa activă în spaţiul mediatic. Adevărul, este imperios necesar, să fie susţinut de un plan economic realist, în care cetăţeanul ar crede şi ar participa activ, îmbunătâţindu-şi viaţa şi creând un viitor de succes.

             Ce ar înseamnă pentru R.Moldova Reîntregirea?

Despre avantajele şi «costurile» Reunificării Consiliul Unirii se poate consulta «Manifestul Unioniştilor»http://www.consiliul-unirii.ro/2012/11/27/consiliul-unirii-a-facut-bilantul-activitatii-a-lansat-manifestul-unionistilor-alte-documente-de-atitudine-video/ si http://www.consiliul-unirii.ro/2012/11/27/manifestul-unionistilor/, 2012, pliantul Consiliului Unirii «Vectorul R. Moldova»  şi site-ul Mişcării Civice TINERII MOLDOVEIwww.unireainseamna.md.

Populaţia trebuie să cunoască aceste beneficii pentru a percepe corect realitatea, a pune presiune pe clasa politică, a se consolida, mobiliza şi contribui conştient la creşterea economică şi la prosperitatea socială ce vor veni odată cu Unirea.

Moldova, al doilea Stat Românesc, ar avea, după Reîntregire, același parcurs socio-economic, pe care l-a avut România după aderarea la NATO şi UE. Nu există nicio explicaţie logică, niciun argument prin care să se susţină că Basarabia va rămâne săracă după Reunificare sau, mai rău, că ar trage şi România după ea. Restul sunt balivernele unor nechemaţi ori o pură propagandă antiromânească.

Consiliul Unirii vede Reîntregirea Ţării pe trei direcţii distincte şi în timp:

Spiritual–culturală: prin cultură şi educaţie, care se desfăşoară, de la “Podul de flori, 1990-încoace”;

Social-Economică: implementarea Planului Marshall “România – R.Moldova*2018”, concept  elaborat de Consiliul Unirii,  PNL şi Fundaţia „Turnul Dezrobirii Basarabiei”- (2015 – 2018);

Politică: Actul de Reîntregire în 2018, la comemorarea a 100 de ani de la Actul Unirii  din 27 martie 1918.

NB! Noi nu cerşim Re-unificarea, noi luptăm pentru a o merita!                                                           

O șansă rară. Să profităm de ea!

O singurǎ datǎ a mai avut România o astfel de şansǎ şi de care a profitat: la sfârşitul secolului IX şi începutul secolului XX. Este vorba de procesul început de Rǎzboiul de Independenţǎ, de stabilirea casei regale, de modernizarea societǎţii, de stabilirea instituţiilor moderne, de creşterea teritorialǎ de dupǎ Primul Rǎzboi Mondial (Marea Unire) şi de dezvoltarea ulterioarǎ din perioada de glorie a anilor 20-30.

Ce se întâmplǎ acum, este comparabil, ca ordin de magnitudine şi de dezirabilitate, cu ce s-a întâmplat atunci. Vor fi cu siguranţǎ pericole şi dificultǎţi. Unele dintre ele, deja cunoscute, altele – de-abia bǎnuite sau nici mǎcar atât.

Ne pregǎtim sǎ intrǎm într-o perioadǎ a marilor provocări, marcate, din ce în ce mai puternic, de problema demografică, a resurselor de apă, a alimentaţiei, a energiilor epuizabile (combustibili fosili), dar şi de marile tensiuni geopolitice generate de acestea şi nu numai (comportamentul ambiţios şi agresiv al Rusiei în scopul restabilirii dominaţiei imperiale). Încetul cu încetul, facem parte de acum din acest joc, cu pǎrţile sale îngrijorătoare, iar cel mai recent și mult mai semnificativ, în acest context, este cel al războiului din Ucraina, nemijlocit la hotarele cu R.Moldova şi România.

Per ansamblu, putem vorbi, cu adevǎrat. de şansǎ momentului, ca Naţiunea Română să revină la normalitate.

Două repere de la care putem porni Proiectul „Reîntregirea”

  1. Imperativul unei Noi Constituţii Democratice

Primele bariere în calea corupţiei din economia R.Moldova şi a României vor fi Noua Constituţie a Cetăţenilor şi Legea privind finanţarea partidelor.

Fără o Constituţie Democratică, de calitate, creată şi aprobată prin implicarea nemijlocită a poporului, („fundamentul” pe care se sprijină statul), „Naţiunea română se stinge” (Dr.Florian Colceag).

NB! Numai Constituţia poate servi „SCUT şi  SPADĂ” poporului, „punctul de sprigin a lui Arhimede” în soluţionarea tuturor problemelor, aparent nerezolvabile.   

Măsuri eficiente contra fenomenului corupţiei şi a hoţiei 

Stârpirea corupţiei, a acestui „rău al răului”, se va produce datorită manifestării şi acţiunilor începute de către cetăţeni după principiul „nouă ne pasă”, aderând la Mişcarea patriotică pentru Constituţia Cetăţenilor.                      

Prin iniţierea presiunilor (strângerea semnăturilor cetăţenilor sub Proiectul Noii Constituţii; seminare, conferinţe, acţiuni stradale; …) asupra politicenilor de la guvernare, MCC cere / impune votarea prin REFERENDUM şi adoptarea, în 2016, a Constituţiei Cetăţenilor, identice pe ambele maluri ale Prutului, posibil cu unele diferenţe specifice (interzicerea vânzării pământului arabil străinilor, …).

Din declaraţiile şi acţiunile MCC :

Obiectivul principal al Proiectului Noii Constituţii: scoaterea statului român de sub controlul mafiei politice, aflate, la rândul ei, sub controlul mafiei financiare, autohtone şi transnaţionale, ce foloseşte statul pentru a jefui poporul român, şi punerea statului român sub controlul poporului şi în slujba poporului, ca să fie redate poporului suveranitatea şi avuţia de care a fost deposedat. Să fie înlocuit statul totalitar, oligarhic, antinaţional şi antiromânesc, creat prin actuala Constituţie a României (şi R.M.), cu un stat popular, democratic, naţional, construit pe temelia valorilor morale supreme ale poporului român. Pentru realizarea acestui obiectiv, au fost propuse schimbări fundamentale în construcţia statului român pe care Consiliul Unirii, cu toate componentele sale, printre care și PNL, le susţine plenar.

În acest sens, Noua Constituție a Cetățenilor propusă de MCC prevede:

Statul român. Articolul 1.

(4) Statul român se organizează pe baza principiilor controlului poporului asupra statului, separaţiei, independenţei şi echilibrului autorităţilor statului – legislativă, executivă, judecătorească, mediatică, financiară, electorală, statistică, morală, ştiinţifică în cadrul democraţiei constituţionale. Autorităţile statului sunt cele stabilite prin Constituţie. Între ele nu există raporturi de subordonare ierarhică, ci numai relaţii de colaborare şi de control reciproc.

Teritoriul. Articolul 3.

„(1.1). Pe teritoriul României, numai cetăţenii români, ca persoane fizice, sau constituiţi în persoane juridice române, pot deţine terenuri în proprietate privată.”

Din nefericire, textul propus de MCC intră în contradicţie cu prevederile Anexei VII ale Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană.

Pentru a ne apăra dreptul de proprietate asupra teritoriului naţional, păstrându-ne şi calitatea de stat membru al Uniunii Europene, va trebui să negociem cu Uniunea Europeană fie obţinerea unor derogări, fie revizuirea tratatelor constitutive, astfel încât fiecărui popor european să-i fie garantate drepturile de proprietate asupra teritoriului naţional şi asupra resurselor naturale ale acestui teritoriu.

Reîntregirea Patriei. Articolul 3.1.

Se propune ca, după articolul 3, “Teritoriul”, să fie introdus un nou articol, 3.1, cu denumirea “Reîntregirea Patriei”, cu următorul cuprins:

“(1) Statul român este continuatorul statului naţional şi unitar consfinţit prin Actul Unirii Basarabiei cu România citit şi semnat în Sfatului Ţării la Chişinău pe 27 Martie 1918, prin Declaraţia Unirii Bucovinei cu România aprobată de Congresul General al Bucovinei la Cernăuţi în 15/28 Noiembrie 1918 şi prin Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la 1 Decembrie 1918.

(2) Poporul român militează şi acţionează, necontenit şi paşnic, pentru Reîntregirea Patriei, prin eliminarea definitivă şi irevocabilă a consecinţelor celui de-al doilea Război Mondial, cu respectarea prevederilor tratatelor şi dreptului internaţional.”

În acest scop, Consiliul Unirii pledează pentru a fi  completat acest articol, după modelul Germaniei, în eventualitatea “redobândirii suveranitatii politice și teritoriale asupra provinciilor/pamânturilor rupte de la Statul Român de către Puteri străine”, cu prevederea că “schimbarea compoziției unor teritorii românești,  prin deportarea băștinașilor și colonizarea acestor teritorii de către reprezentanți ai statului strain, care le-a ocupat, constituie crimă de genocid și se pedepsește ca și crimele comise împotriva umanității”.

Suntem singurul popor european a cărui ţară a rămas destrămată ca urmare a celui de-al doilea război mondial declanşat de regimurile criminale nazist şi comunist. Este dreptul nostru, al poporului român, să milităm şi să acţionam necontenit şi paşnic pentru Reîntregirea Patriei, pentru eliminarea acestei mari nedreptăţi. Reîntregirea României este un obiectiv fundamental al întregului popor român. Nu este un subiect care să fie lăsat pe mâna politicienilor, să fie folosit de aceştia pentru manipularea voinţei politice a românilor din interiorul şi din afara statului lor naţional. Acest obiectiv primordial al neamului nostru trebuie înscris în Legea Fundamentală a României. Ne vom reîntregi ţara dacă şi numai dacă NOI, TOȚI ROMÂNII, ne vom trezi, în fiecare dimineaţă cu gândul la ziua în care ţara va fi reîntregită, numai dacă vom vrea acest lucru, cu toată fiinţa noastră şi vom acţiona, cu toate puterile, pentru a obţine reîntregirea. Este un drept recunoscut de comunitatea internaţională, de dreptul internaţional.

Să reţinem, că Reîntregirea Patriei nu poate fi realizată fără consimţământul liber exprimat al românilor din stânga Prutului pentru ALĂTURAREA teritoriilor locuite de ei la statul român. Este nevoie ca fraţii noştri din aceste teritorii să ceară ei, prin referendum, Unirea cu ŢARA. Este în interesul întregului popor român ca şi românii din R.Moldova să adere la Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor (MCC), să militeze pentru adoptarea Constituţiei propuse de MCC, nu numai în România, ci şi în Republica Moldova, să se organizeze, în conformitate cu prevederile Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al MCC şi ale legislaţiei în vigoare, să acţionăm, astfel, împreună, pentru accelerarea procesului de Reîntregire a Patriei. Să nu uităm că poporul german rămas în partea de ţară numită Republica Federală a Germaniei şi-a înscris obiectivul reunificării patriei în Constituţia adoptată în 1949 şi a urmărit realizarea acestui obiectiv naţional cu tenacitate şi perseverenţă, până când l-a şi realizat, în împrejurările favorabile generate de destrămarea imperiului sovietic. Iată, acum, în anul 2014, evenimentele din Ucraina ne oferă un nou prilej, istoric, de care ne puteam folosi pentru Reîntregirea Patriei, pe care guvernanţii noştri, incompetenţi şi trădători, l-au ratat, din nou.

Cetăţenia. Articolul 5.

(1.2) Etnicii români care au locuit sau locuiesc în teritorii care au făcut parte din teritoriul României nu au pierdut cetăţenia română. Tuturor cetăţenilor care arată că se află în această situaţie şi descendenţilor acestora li se recunoaşte cetăţenia română, la cerere, de îndată, fără taxe.

(Cartea «CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR», www.variantacojocaru.ro)

Stârpirea corupţiei şi creşterea economică vor eradica sărăcia

Mihai Eminescu în publicistica sa identifica sărăcia cu răul răului, izvorul tuturor relelor. Tot el indica: „…există un singur remediu contra acestor rele, dar trebuie aplicat cu toată rigoarea, cu tot exclusivismul: MUNCA,  ECHITATEA,  ADEVĂRUL!  Dar muncă nu nimicuri, nu mânare de muşte la apă; şi ADEVĂR, nu fraze lustruite!”

Sărăcia  în R. Moldova şi în România Reîntregită poate fi eradicată pe două căi concomitent:

a) stârpirea corupţiei şi hoţiei (echitate şi adevăr, impuse de Constituţie) şi

b) o creştere economică sustenabilă (muncă cu sens).

Ultima, poate fi asigurată doar prin implicarea nemijlocită a României şi a Partenerilor de Dezvoltare, în special UE şi SUA.

Acest crez poate fi preluat şi de Platforma Civică pentru Demnitate şi Adevăr, dacă pretinde a deveni nucleul societăţii, dacă vrea să întoarcă cetăţeanului statul, să pună capăt demagogiei legate de lupta împotriva corupţiei, de mimarea reformelor şi să contribuie cu adevărat la scoaterea din captivitate a instituţiilor de drept şi celor financiare.

  1. Promovarea dezideratului naţional de aderare la UE, utilizând calea cea mai scurtă, eficientă şi puţin costisitoare – Reîntregirea şi Modernizarea Ţării prin implementarea unui Plan Marshall: România – R. Moldova * 2018

Asupra acestui reper de însemnătate primordială, dar mai puţin cunoscut cetăţenilor şi politicenilor, ne vom opri cu lămuriri şi descrieiri mai desfăşurate.

Aspecte de informare și conștientizare

Dacă în 1918, România primea Unirea, condiţionată din partea R.D.Moldoveneşti (lista din 11 puncte), acum R.Moldova va trebui să primească condiţionarea din partea României /UE/, prin executarea reformelor prevăzute de Acordul de Asociere cu UE.

Fondul Moldova, propus de experţii români se încadrează perfect în Planul Marshall. Acest Plan, pentru reconstrucţia Europei postbelice, este considerat de majoritatea experților ca unul dintre cele mai reușite proiecte de cooperare internaţională, cu impact de salt în dezvoltarea civilizației europene şi devenit un model de salvare. Rare sunt crizele economice din lume pentru a căror rezolvare să nu se apeleze la istoria și lecțiile acestuia.

Planul Marshall include măsuri şi priorităţi pentru revigorarea sectorului de producție – şi nu cu orice preţ, dar pe o bază tehnologică nouă -, expansiunea comerțului exterior, menținerea stabilității financiare, promovarea cooperării economice, inclusiv a diverselor măsuri menite să stabilească o rată de schimb echitabilă, și eliminarea restricțiilor comerciale. La timpul său, Planul a început cu finanţarea investiţiilor strategice, gândite astfel, încât beneficiarii să-şi reia exporturile. Planul Marshall nu făcea, însă, pomană, – beneficiarul contribuia cu fonduri echivalente, în contrapartidă. Studiul de caz «PLANUL MARSHALL România–R.Moldova *2018»: argumente, reflecţii, concluzii, concept de proiect. 2014 – http://www.consiliul-unirii.ro/2014/11/19/planul-marshall-romania-republica-moldova-al-consiliului-unirii/

Un atare plan, comun cu Europa şi cu Partenerii de Dezvoltare, este necesar ambelor state româneşti, deoarece, prin realizări în plan socio-economic, reîntregirea Ţării după scenariul german s-ar desăvârşi rapid.

În spatele programelor economice din “Planul Marshall”, stătea o filozofie politică elaborată minuțios. Sistemul de premise politice și principii, care asistau implementarea cu succes a celor planificate, includea :

  • tratarea SUA și a Europei ca un întreg civilizat de valori economice, culturale și spirituale comune și a tradițiilor istorice;
  • ca obiect al ” Planului Marshall ” Europa era considerată ca un spațiu economic unic, stabilit prin tratate juridice internaționale între statele europene – părți;
  • Europa nu a fost un obiect pasiv de ajutorare din partea SUA, dar prezenta parte inițiatoare la elaborarea și punerea în aplicare a planului ( în ceea ce privește aspectele sale pe termen lung). Doctrina de ” self-help ” (autoajutorare) a fost cea mai importanta caracteristica a proiectului: în concepția lui a fost introdusă inadmisibilitatea “efectului de acomodare”, includea prevederea stimulării depășirii rapide a dependenței de ajutorul extern;
  • au fost considerate priorități: reabilitarea producției, și nu cu orice preț, dar pe o bază tehnologică nouă, expansiunea comerțului exterior, menținerea stabilității financiare internaționale, stabilirea ratelor echitabile de schimb;
  • Valoarea ajutorului (102 miliarde în prețurile din 1990) era adecvată dimensiunii sarcinii, iar mecanismul de alocare (40 % din ajutor revenea primelor 15 luni) oferea demararea accelerată din start a proiectului.

Experiența postbelică din Europa de Vest merită o atenție atât de pe poziția de restaurare a economiei, însănătoșirea financiară și resurselor pentru a stabili o cooperare economică, precum și în ceea ce privește strategia de dezvoltare industrială care a asigurat crearea premiselor materiale pentru un progres tehnologic masiv în diferite sfere de producție.

De ce “Planul Marshall’’ ?

Astăzi, nimic nu opreşte un stat, inclusiv Europa, să meargă pe un drum cunoscut şi să facă, în propria sa casă, ceea ce a făcut America la mijlocul secolului trecut în Europa.

Atunci, iniţiatorul descoperea principiile Planului, care acum se cunosc. Ele trebuie adaptate si aplicate. Numai un astfel de Plan Marshall, şi nu un simplu împrumut, ar face România şi Moldova de Est să renască. În locul unui nou împrumut, pe care nu se știe nici când, nici cum îl va putea Moldova restitui, ar fi în interesul tuturor un plan comun, tip Marshall. Un atare plan, comun cu România/UE și alţi Parteneri de Dezvoltare este necesar ambelor state româneşti, deoarece, prin realizări în plan socio-economic, reîntregirea Ţării după scenariul german s-ar desăvârşi rapid.

Implementarea acestui Plan va fi complementată și ajustată de elaborarea preliminară a noului model economic, de strategii adaptate și paradigma nouă de dezvoltare economică, aprobate de Guvernele ambelor state, în conformitate cu Legislația Uniunii Europene, și nu mai puțin important, de decizii politice ale ofertanților de fonduri și beneficiarilor de proiect.

Proiectul se va finaliza în linii mari cu convergență economiei R.Moldova la economiile României și Uniunii Europene, asigurarea dezvoltării durabile, creșterii economice prin ridicarea competitivității și eficienței, stârpirii corupţiei, reducerii sărăciei, reîntoarcerea acasă a migranţilor.

Premiza reușitei în realizarea Planului Marshall ar putea fi semnarea unui Pact naţional pentru Modernizare şi Reîntregire!

Planul Marshall pentru Europa a fost, iniţial, mai puţin un program major de ajutorare şi, mai mult, un efort concentrat menit să revitalizeze mediul de afaceri ca motor al creşterii. Un adevărat Plan Marshall pentru România și R.Moldova – ar putea da startul creşterii economice şi reducerii sărăciei, doar printr-o altă serie de instituţii decât a sistemului actual de ajutoare.

Modernizarea și integrarea au fost cele două obiective ale Programului european de reconstrucție a Europei și discuțiile au fost doar despre metodele de aplicare.

*Modernizarea este o necesitate imperativă, pentru a propulsa societatea la o treaptă net superioară situaţiei actuale, necesitatea de a face faţă provocărilor globalizării şi de a nu dispărea ca Națiune de pe harta lumii.

Cheia pentru punerea în aplicare a Planului Marshall a fost presupunerea că europenii pot gândi și acționa în mod independent în cadrul acestui concept general. Și tocmai prin aceasta Planul Marshall era diferit de orice alt program de asistență.

Reamintim, Planul Marshall avea patru elemente de bază.

  1. O ţară bogată – SUA – acorda granturi guvernelor europene pentru relansarea producţiei prin împrumuturi către companiile locale, care le rambursau propriilor guverne.
  2. Fiecare guvern european investea fondurile rambursate în reabilitarea infrastructurii comerciale, pentru a stimula producţia, porturile şi căile ferate.
  3. Fiecare guvern european realiza reforme economice care să sprijine sectoarele private locale. 
  4. Un organism de coordonare regională administra distribuirea fondurilor către ţările beneficiare.

Atât în ​​Statele Unite, cât și partenerii săi europeni înțelegeau că – fără o puternică bază de producere, șansele de depășire a dificultăților, printre care și inflația, sunt iluzorii.

Planurile actuale de ajutor extern din partea partenerilor de dezvoltare au puţine lucruri în comun cu Planul Marshall. Planurile de ajutor vizează o dezvoltare condusă de guverne, cu accent pe serviciile sociale. Istorii adevărate de succes în acest „business” nu prea există. Dimpotrivă, dacă analizăm, mai atent (!), ţări prospere, în trecut şi prezent, ca Singapore, Hongkong, Coreea de Sud, Chile, vom vedea că au progresat fără ajutor oficial internaţional, doar că datorită factorilor care timp de secole au adus prosperitate şi în Europa: respectul pentru proprietate privată, un stat minim şi un grad înalt de formare a capitalului, prin accentuarea economisirii (spre deosebire de consumul de capital).

Planul Marshall promova dezvoltarea sectorului de afaceri, cu accent pe credite şi infrastructura economică. Era ceva ce România și R.Moldova nu a primit niciodată pe scară largă – un proiect de sprijinire a mediului de afaceri.

Planul Marshall, si nu imprumutul, a fost suportul material pe care s-a ridicat Europa din ruine.

Asistență se acorda sub trei forme:

1 . Credite irevocabile de mărfuri și “cadouri”. Încasările din vânzarea lor erau păstrate  pe “conturi echivalente”  ale băncilor emitente și puteau fi utilizate numai cu permisiunea administrației americane de realizare a “Planului Marshall”. Creditele nerecuperabile și “cadourile” alcătuiau cea mai mare parte din totalul fondurilor alocate .

2 . Credite convenționale, la rate ale dobânzii scăzute, care urmau a fi returnate. Creditele se acordau pentru o perioadă de 3,5 ani (perioada de grație – 7.5 ani), rata dobânzii de 2,5 % pe an. Primii 3,5 ani dobânda nu se plătea. Rambursarea se accepta, în afară de dolari și în materii prime strategice, se accepta și amânarea termenului de rambursare.

3 . În formă de ajutor condiționat, pentru care țările beneficiare de dolari puteau returna creditul sub forma de valută națională, conform cursului oficial de schimb. Această valută se îndreptată la dispoziția celorlalte țări participante pentru dezvoltarea comerțului intra-european .

Un adevărat Plan Marshall pentru România-R.Moldova s-ar deosebi de sistemul de ajutoare format din guverne şi ONG-uri. Planul Marshall îşi avea, iniţial, propriile instituţii: el a creat o Administraţie de Cooperare Economică (ACE), prin care să se desfăşoare întregul program, cu sediul principal în Washington şi mici agenţii în fiecare ţară-europeană.

Un Plan Marshall: România – R.Moldova ar trebui să-şi aibă propriile instituţii, la nivel naţional, regional şi internaţional. Echivalentul unui ACE ar colecta şi administra fondurile de la donatori.

În Planul Marshall iniţial, guvernele cheltuiau creditele rambursate pentru proiecte de infrastructură comercial-economică aprobate de ACE. În cazul România – R.Moldova s-ar putea proceda la fel.

Ceea ce ne aduce la cel de-al doilea element cheie al unui adevărat Plan Marshall pentru România – R.Moldova – el trebuie condus de comunitatea de afaceri. Planul Marshall iniţial a fost administrat de oameni de afaceri, începând de la directorul său, Paul Hoffman, la producătorul auto Studebaker.

Un Plan Marshall pentru România-R.Moldova se va concentra exclusiv pe dezvoltarea economică. România și R.Moldova  au nevoi sociale uriaşe, care necesită atenţia concentrată a agenţiilor specializate: dar acesta este rolul guvernelor şi al ONG-urilor.

Subtilitatea planului consta în faptul că aceste proiecte nu erau nici dictate de ofertant, nici alese de beneficiar. Erau rezultatul unei colaborări strânse, absolut necesare, dintre ambii, întrucât Planul Marshall nu făcea pomană: beneficiarul trebuia să contribuie cu fonduri echivalente, în contrapartidă.

O singură condiţie revenea exclusiv guvernelor europene, într-o conjunctură labilă ca cea de după război: să asigure stabilitatea internă, fără de care niciun program nu putea evolua, existând pericolul risipirii fondurilor.

Statele Unite au mai pus o condiție pentru aceasta oferta: statele trebuiau să participe la o instituție însărcinată cu gestiunea colectivă a ajutorului acordat și să elaboreze un program de reconstrucție europeană.

Planul includea măsuri pentru revigorarea sectorului de producție, expansiunea comerțului exterior, menținerea stabilității financiare internaționale , promovarea cooperării economice, inclusiv tot felul de măsuri menite să stabilească o rată de schimb echitabilă și eliminarea restricțiilor comerciale.

S-au folosit trei surse de investiții: prin prețuri (profitul de la creșterile de preț, alocate pentru investiții erau însoțite de facilități fiscale), investiții din acumulările de stat și investiții a fondurilor echivalente din “Planul Marshall”.

Ca prioritare pentru investirea capitalului erau considerate ramurile industriale, a căror dezvoltare diminua dependența economică a Europei de Statele Unite ale Americii. Erau evidențiate ramurile industriale puțin consumatoare de dolari și aducătoare de venituri în dolari, adică substituitoare de import, cu dezvoltare a exportului. Reducerea costurilor în dolari au ajutat Europa și în stimularea dezvoltării agriculturii, a început cu finanțarea investițiilor strategice, gândite anume ca beneficiarii să-și reînceapă exporturile.

În strategia de relansare a economiei vest-europene nu mai puțină atenție a fost acordată restabilirii și reînnoirii activelor fixe de producție. A fost elaborat un program de dezvoltare foarte intensivă a capitalului fix (mijloacelor de producție).

” Planul Marshall “, a permis rezolvarea dilemei: controlul de stat sau economia de piață, în favoarea liberei concurențe cu o intervenție rezonabilă a statului în scopul asigurării protecției sociale a populației. Statul și mediul de afaceri încheiau acorduri voluntare în domeniul de responsabilitate cu privire la prețuri și venituri. Statul, capabil să gestioneze și să mențină pe piață, prin crearea sistemului instituțional și programului de impozitare și de cheltuieli, a fost factorul principal în formarea unui mediu economic favorabil antreprenoriatului.

Idee demnă de urmat

Într-o conferință de presa organizată la Berlin, laureatul premiului Nobel pentru Pace, Lech Walesa, s-a referit și la unele aspecte ale politicii interne a Poloniei, spunând:

«Oamenii plătesc un preț foarte mare pentru reformele actuale … Astăzi politicienii prefera să-și măgulească electoratul.

În această lume contează trei lucruri: forța militara, forța economica a statului și argumentele bune. Eu nu dispun de primele doua lucruri, dar eu am argumente… propun un nou plan Marshall pentru fostele state comuniste… Nu este vorba despre un sprijin direct, ci despre o politică înţeleaptă de investiţii… Propun ca firme competente din Occident să primească aceşti bani cu scopul de a face investiţii în ţările din Est. Aceste firme garantează, prin numele lor, ca vor administra banii corect. Ambele părţi vor profita de această chestiune

Ideea este atât de simpla, încât mă mir că până acum nimeni nu s-a gândit la aşa ceva. Le-am expus deja aceasta idee mai multor politicieni din Occident. Mai ales unor experţi economici. Nu am întâlnit pe nimeni care sa nu fi fost de acord cu mine».

Această idee, la timpul său, a fost expusă de George Marshall:

“Să le dăm lor bani. Pur și simplu – să le dăm. Să le donăm. Și să le condiționăm un singur lucru – tot ce vor cumpăra pe acești bani să se cumpere tot de la noi. Pe banii noștri – de la noi.”

Problema principală, nu se află în valoarea ajutorului, dar în abordarea politică a acesteia. În 1948, “Planul Marshall”, a fost adoptat în formă de act legislativ.

Atragerea şi conversiunea remitenţelor în investiţii

(există viziunea şi planul de implementare, inclusiv prin coparticipare la Planul Marshall), sursa de bază în finanţarea proiectelor investiţionale care prevede în linii mari următoarele:

Crearea de condiții optime și credibile pentru aducerea acasă a cetățenilor noștri de peste hotare. Pentru aceasta, e nevoie de a implementa următoarele măsuri, susţinute şi garantate de stat:

  • Crearea unei Bănci de Investiţii / Dezvoltare pentru cofinanțarea fondurilor europene și proiectelor din Planul Marshall, având capital mixt (50:50), fondatori – Statul şi migranţii moldoveni interesaţi;
  • Crearea, pe aceleaşi principii, a unui Fond mutual de Investiţii, a Fondului de Garantare a creditelor şi a unei Companii de Leasing;
  • Deschiderea incubatorelor şi a parcurilor agroindustriale şi tehnologice (exemplul Israelului);
  • Asigurarea coparticipării cu o implicantă investiţională a migranţiolr moldoveni la aplicarea proiectelor în cadrul Planului Marshall (cu impozitarea dividendelor la cota “0” pe perioada de recuperarea investiţiei);
  • Descătuşarea mediului de afaceri (de monopolism, de taxe exagerate, de birocraţie şi controale nejustificate, etc.); o fiscalitate prietenoasă : TVA-10% pe produsele autohtone; taxa unică de 10% , cu pedeapsa pentru ezitare de până la 10 ani privațiune de libertate (exemple: Albania, Singapore ș.a.)

PLANUL prevede şi schimbarea paradigmei de dezvoltare şi de creştere economică (de la consum şi remitenţe – la valorificarea resurselor renovabile de care dispunem – oamenii şi pământul, dezvoltarea unei economii inovative orientate spre export şi spre eficienţa energetică). În acest sens, accentul trebuie pus pe competitivitate.

Şi Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) a declarat că perspectivele de dezvoltare pe termen lung a Republicii Moldovei depind de crearea condițiilor de creștere economică în baza investițiilor. Implementarea acestor proiecte va favoriza apariţia clasei mijlocii, în special în zonele rurale. Să ţinem cont de expresia axiomatică: IMM-urile sunt forţa motrice a unei economii bazate pe inovare (cum se pretinde cea a UE) şi aproape unica posibilitate de a crea noi locuri de muncă.

O premiză favorabilă implementării Planului Marshall pentru R. Moldova o constituie Acordul de Parteneriat și Cooperare – angajament bilateral ce reglementează baza colaborării în domeniile: economic, comercial, juridic, politic și cultural-științific. Prin intermediul acestuia, Uniunea Europeană s-a angajat să susțină eforturile R.Moldova, orientate spre consolidarea democrației și a statului de drept, cu respectarea drepturilor omului și a minorităților, prin asigurarea cadrului corespunzător al dialogului politic, dezvoltarea durabilă a economiei și finalizarea procesului de tranziție spre economia de piață, prin promovarea schimburilor comerciale, a investițiilor și a relațiilor economice armonioase.

Mai recent, R.Moldova a negociat și, în prezent, a parafat un Acord de Asociere, care cuprinde și un Acord Aprofundat și Cuprinzător de Liber Schimb, ceea ce va reduce barierele în calea comerțului dintre UE și Republica Moldova, contribuind astfel la creșterea economică calitativă și va ușura implementarea Planului Marshall.

Matricea conceptuală a inițierii Proiectului de Modernizare a României Reîntregite

                                                      (Planul Marshall: România – R.Moldova) – 2018                                                                

Conceptul Planului Marshall, elaborat de Consiliul Unirii, finalizează cu mecanismele de aplicare în practică, sub forma unei matrice. Această matrice modelează un complex de viziuni, acţiuni, proiecte, programe și măsuri, pe o problematică cu mult mai vagă decât cea care se referă la un Plan Marshall, devenit clasic.

Aceste concepte vizează problematica modernizării Statului Român Reîntregit în contextul provocărilor Mileniului III,  coroborat de conceptul dezvoltării sustenabile în domeniile economic, social şi uman (Dr Călin Georgescu).

Conceptual, schiţa Planului Marshall pentru R.Moldova şi România este expusă societâţii spre dezbatere /expertiză, pe conţinut politic, economic, social şi mediatic (www.consiliul-unirii.ro ).

În contextul geopolitic și politic intern, modernizarea statului R.Moldova și implemetarea unui Plan Marshall pot fi realizate cu costuri și în termeni mai mici numai în cadrul României Reîntregite – membră a UE şi NATO. În caz contrar, realizarea acestui deziderat devine efemer, iar vectorul european al R.Moldova, cu mare probabilitate, poate fi schimbat spre Est. Miza nu are valoare.

NB! Nu în ultimul rând, aceste măsuri trebuie armonizate cu Acquis-ul Comunitar (ansamblul de drepturi și obligații asumate de statele membre ale Uniunii Europene, normele juridice ce reglementează activitatea Comunităților Europene și a instituțiilor UE, acțiunile și politicile comunitare).

Garanția reușitei: R.Moldova dispune de potenţialul necesar pentru a eradica sărăcia, a stârpi corupţia şi, prin măsuri conjugate cu România, să devină, în 2018, membră cu drepturi depline în NATO, UE, într-o Ţară Reîntregită, pusă pe calea modernizării. Aceasta este miza revenirii la normalitate. Națiunea Română are şi resursele necesare (fonduri alocate de către Partenerii de Dezvoltare + conversiunea remitenţelor atrase în investiţii + Fondul Moldova), pentru a realiza această misiune istorică în producerea unui salt de ascensiune. Ne lipseşte un singur factor: voinţa clasei politice şi a guvernaţilor de la Chişinău, care poate fi impusă prin presiunea maselor.

Loading Facebook Comments ...

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Consiliul Unirii © 2015 Frontier Theme