Consiliul Unirii

Unirea Face Puterea

Virgil Mândâcanu: ”Bătuți cu leuca!”

„Partidele politice au devenit simple trambuline pentru afacerişti şi hoţomani, iar noi îi înjurăm în gând, însă îi
votăm fiindcă nu avem alţii, fiindcă în locul lor ar veni alţii mult mai periculoşi” (Valeriu Dulgheru)

Satul arde, iar baba se piaptănă!

Să fie oare aşa de putred în Danemarca, încât, în timp ce la Chişinău s-a dat start Reunirii, unii intelectuali sunt preocupaţi doar de crearea partidelor, de putere, astfel continuând izolarea celui de al doilea stat românesc de Patria-mamă?

Cancerul degradării clasei politice a deformat şi personalitatea celor aflaţi la putere ce se dau drept „salvatori ai neamului”, iar acum ei nu grăbesc revenirea la Patria-mamă, ci la spaţiul ex-sovietic. Şi dacă această clasă politică compromisă total nu vrea să plece de la putere nici în ruptul capului, e înţeles de ce. Ei nu aud chemarea Reîntregirii Ţării. De ce, totuşi, unii intelectuali nu aud şi ei această chemare şi cred că doar o înnoire a clasei politice degradate e salvarea noastră? Ei le-au îmbuibat minţile celor care nu pot scăpa de deznaţionalizare cu ideile noilor anticipate, noilor guverne, noilor parlamente, cu noi procurori, cu noi justiţii, cu noi preşedinţi…

Aceasta-i stabilitatea spre care tinde poporul? Sau, poate încercarea de a zădărnici Reîntregirea şi a păstra statalitatea pentru a mai fi la putere, la treucă?

Eu mă întreb, dragi cititori, ce se întâmplă? În timp ce V. Putin declară deschis planul său de întoarcere la URSS-2, pregătind federalizarea R. Moldova, Transnistriei, Găgăuziei (Planul Kozak – 3) – ca argument folosind aşa-zisa asigurare a „apărării” cetăţenilor Rusiei; în timp ce „căţeii” lui V. Putin, Dodon şi Usatâi, sub umbrela Kremlinului şi a lui Plahotniuc, nu ascund ce vor face ei cu noi dacă vor veni la putere; în timp ce din zi în zi se înteţeşte agresiunea Federaţiei Ruse nu doar în frontul informaţional-ideologic, dar şi în cel militar; în timp ce Kremlinul permanent declară că R. Moldova ameninţă securitatea Trasnistriei, iar tancurile şi soldăţeii verzi stau gata aşteptând doar ordinul; în timp ce partidul oligarhic-parlamentar, împreună cu cel al socialiştilor şi al lui Usatâi, îndeplinesc aici orice porunci de la Kremlin… Într-un cuvânt „satul arde…!”. Unii intelectuali de-ai noştri, setoşi de putere, văd salvarea în crearea de partide, partiduţe, de însănătoşire a clasei politice, crezând că vom avea guvernanţi care vor renunţa la mişmaşuri pe spatele poporului, vor stopa deformarea personalităţii care e cuprinsă de 25 de ani de cancerul degradării? E posibil aşa ceva într-un stat captivat de către o persoană, dictator nedeclarat, dar susţinut de un partid oligarhic. Ce-i asta, domnilor? Poporul se întreabă – nu cumva sunteţi bătuţi cu leuca?

Dragă cititorule! Nu te supăra pentru o astfel de expresie luată din popor. Am folosit-o nu numai pentru că în Republica Moldova avem peste 100.000 de oameni cu abateri mintale, haos constituţional etc., în urma situaţiilor sociale şi politice, dar pentru că avem mulţi manipulatori politici, iubitori de putere, care dezorientează lumea şi o împiedică să facă alegerea corectă: nu reunirea cu Patria-mamă, ci alegeri anticipate, ce ne vor aduce un eşec total.

Eu, pedagogul, sunt învăţat să-l ascult atent pe cel ce vorbeşte, ce face. Au şi ei, „salvatorii neamului”, un pic dreptate. De ce să nu pretindă, de ce să nu încerce salvarea prin crearea unei noi clase politice? Încercarea vină nu are. Dar cât se poate de încercat în timp ce însuşi poporul conştientizează, cutremurându-se, nimicnicia, lipsa de dreptate şi adevăr a celor ce vor să salveze neamul prin crearea de partide, dar ocolind calea cea mai scurtă şi sigură –Reunirea cu Ţara?

Mai bine de un an, protestând cu toată ţara, ne-am convins că toată tagma de politicieni şi guvernanţi nu vor pleca chiar dacă poporul va pune în mişcare şi furcile. Plecarea pentru ei înseamnă puşcărie şi pierderea averii. De aceea ei acum „fac reforme” în justiţie, înlocuindu-l pe Gurin cu un alt democrat gurin, pe Poalelungi cu un alt democrat poalelungi, pe guvernatorul Băncii Naţionale cu un alt democrat…

De acum şi moş Ion, şi mătuşa Catinca au înţeles că satul arde şi numai Reunirea ne poate salva, în timp ce unii intelectuali, iubitori de putere şi averi vor noi şi noi partiduţe.

Iată dl Leancă nu ascunde că el are prioritatea de a „atrage oameni de calitate” pentru un nou partiduţ, căci nu toţi oamenii de treabă au plecat. Şi dna Ana Guţu traversează un drum lung şi anevoios de creare a partidului „Dreapta”, orientat spre reîntregirea neamului. Mai avem mulţi alţi oameni buni şi devotaţi, care încearcă a se manifesta, a folosi puterea.

Dar încercaţi să le propuneţi acestor oameni o singură soluţie – Unirea tuturor partidelor unioniste sub aripa Proiectului de Ţară – Sfatul Ţării-2 şi veţi vedea ce veţi păţi. Doar Sfatul Ţării -2 nu are nevoie de partide, de parlamente, de preşedinţii, de alegeri anticipate, ci doar de pronunţarea directă, hotărâtă de înlăturare a consecinţelor Pactului CRIMINAL Ribbentrop-Molotov şi cu vot uninominal al poporului, la Marea Adunare Naţională, să acceptăm Noul Proiect de Ţară cu Revenirea Basarabiei Acasă.

Toţi aceşti lideri înţelepţi şi devotaţi, salvatori de neam, doar teoretic, în cel mai bun caz, susţin acest proiect, practic ei au pus condiţii care reduc Unirea la ambiţii, la rânza lor cea mare…
Cu alte cuvinte, într-adevăr, se tem de Unire ca dracu de tămâie! De ce? Doar ei sunt de acord formal cu revendicările înaintate comitetului de lucru al Reunirii Civice „Sfatul Ţării-2”. Da, de acord. Dar fiecare vrea să-şi demonstreze rânza. Pentru aceasta ei îndeamnă poporul să uite de Unirea Ţării preocupându-se de pregătirea alegerilor anticipate, de colectarea semnăturilor nu pentru Reîntregire, ci pentru izolare, despărţirealegând un nou preşedinte de ţară mai bun.

Rupţi de la sistemul naţional statal al Patriei-mamă de zeci şi zeci de ani, trebuie să recunoaştem, că nu suntem în stare să ne autodirijăm, să ne salvăm. Anii 2015 şi 2016 ne sunt daţi de Cel de Sus nouă, basarabenilor, să ne deşteptăm.

Priviţi Forul Civic al Platformei DA, din care fac parte mulţi membri de partide. Toţi sunt interesaţi de păstrarea statalităţii, având diferite scopuri partinice, dar care nu corespund intereselor poporului ce vrea Reîntregirea Ţării. Toţi aceşti lideri produc impresia că sunt oameni activi, energici, dar ei nu sunt capabili să reprezinte întreaga societate civică, deoarece activând în cadrul acestor de partide, au încercat să o subordoneze doar intereselor lor partinice, şi nu politice ale poporului. Strigând la mitinguri lozincile poporului, au făcut coaliţie cu cei ce nu vor Unirea cu Ţara, integrare în Uniunea Vamală!

Astfel se poate vorbi şi despre neputinţa liderilor de partid (PDM, PL, PLDM, PSM, Partidul Nostru, PCRM…), căci aceste formaţiuni se unesc doar în realizarea intereselor lor partinice de trădare, nu politice ale ţării, ale norodului. Unirea lor este dictată de interesele salvatoare de puşcărie şi de dorinţa de a mai rămâne la treucă.

Această ambiţie e o metastază partinică, ea nu poate fi schimbată doar prin crearea unei noi clase politice acum când satul arde. Aceasta poate să se întâmple printr-un proces îndelungat, care, aici, în R. Moldova nu se produce. Satul arde! Ratând acest moment, vom regreta amarnic.

Dacă ne dorim urgent dez-dodonizarea, dez-usatizarea, dez-plahotnizarea, dez-partinizarea societăţii civice – Unirea este unica soluţie, adică revenirea la sistemul nostru naţional statal, de la care am fost rupţi forţat. Ambiţioşii noştri moldoveni vor putere, posturi şi toate pe spinarea poporului. Opriţi-vă, ambiţioşilor!

Înţelegând aceasta, întrebaţi-vă: de ce moş Ion şi mătuşa Elena, îngheţând în corturi, au înţeles că nu-i nicio scăpare nici de oligarhi, nici de tâlhari, hoţi de bănci, nici nu pensii şi salarii mizerabile, nici de preţuri şi impozite mari, nici de clasa politică compromisă total, nici de criza de valori, nici de creditorii de partide, nici de apărătorii statalităţii. Ei deja au înţeleg că chemările la alegerile anticipate şi alegerea preşedintelui mai bun acum când Partidul Democrat îşi întăreşte dictatura sa este o dublă, triplă înşelare.

În emisiunea lui Alecu Reniţă de sâmbătă, 27 februarie a.c., trei băbuţe şi un moşneguţ au întrebat-o pe Maia Sandu:

– Doamnă, de ce creaţi încă un partid, nu ne ajung câte avem? Noi vrem Reunirea cu Patria-mamă, dar nu partide. În discursul dumitale despre crearea partidului n-am auzit niciun cuvânt despre Unirea cu Ţara. De ce?

La care Maia Sandu le-a răspuns:

– Problema Unirii se face cu decizia poporului. El decide…

– Dacă aceasta depinde de decizia poporului, atunci, spune mătuşa Maria din Criuleni, de ce ne trebuie partide?

– S-ar putea aceasta face fără partide, continuă gândul Petru Zgardan, dacă decizia îi aparţine poporului. De ce să nu ne unim cu Ţara, dar creăm partide?

În toată forfota asta partinică nu este nici pomină de interesele poporului, pentru că, imediat cum vine vorba de Unire, se fac trimiteri la voinţa poporului, fără a întreprinde paşi concreţi în realizarea Reîntregirii.
De ce sub pretextul creării partidelor liderii îşi ascund intenţiile adevărate? Doar acum partidele de guvernământ aparent „luptă” pentru integrarea în UE, dar, de fapt, ei luptă pentru Uniunea Vamală.

De mulţi ani sunt un ascultător fidel al postului de radio „Vocea Basarabiei” şi, de fiecare dată, după fiecare emisiune, mă întreb: – De ce oamenii simpli, de la ţară ştiu, înţeleg şi vor Unirea cu Ţara ca unică soluţie corectă de a scăpa de catastrofă, iar liderii de partide se tem de Unire ca dracu de tămâie? Să fie atât de putred în Danemarca? Nu, dragii mei! Dacă am ajuns să vedem că acolo unde este veşnicia se vrea Unirea cu Ţara, încă nu e totul pierdut!

Pentru a mă convinge, am mers la întâlniri cu diferiţi lideri de partide unioniste (PNL, Partidul de Dreapta etc.). Am tot întrebat – de ce partidele unioniste, câte le avem, nu se unesc într-un Pumn, într-un Bloc Unit şi puternic, iar împreună cu FDRM şi cu întreaga societate civică să realizăm Proiectul de Ţară Sfatul Ţării-2? Aici e piatra de poticnire a tuturor liderilor cu rânzele lor mari moldoveneşti, dar şi cu ochi sclipitori de stăpâni independenţi, cu dorinţă de putere şi acces de treucă!

Altfel spus, în ochii acestor lideri, eu am văzut Treuca Parlamentară şi m-am îngrozit.

Această cercetare m-a adus la concluzia tristă că adevăraţii figuranţi ai dezastrului politic sunt şi mulţimile de partide cu liderii care mai de care importanţi. Ei văd, ştiu cât e de nenorocită şi batjocorită Ţărişoara asta, dar rânza lor nu le permite unirea partidelor, mişcare nobilă aşteptată de toată lumea.

Dumnezeu ne-a rezervat un timp, Ţara ne vine în ajutor! Ne cheamă, faceţi alegerea corectă! Preşedintele României Klaus Iohannis ne aminteşte: „…Unirea poate fi discutată, adică Proiectul Sfatul Ţării – 2, atunci când şi într-o parte, şi într-alta a Prutului, lucrurile sunt foarte stabile şi merg bine”.
De cine dacă nu de noi va depinde ca lucrurile să fie stabile şi să meargă bine?

Să nu uităm că Planul Kozak-3 poate veni peste noi în orice clipă. Cine va fi vinovat? Dumnezeu, Kremlinul, Bucureştiul sau noi, cei bătuţi cu leuca şi rânza mare?

Virgil MÂNDÂCANU, membru al FDRM, participant la Forul Proiectul de Ţară, delegat la Adunarea Sfatul Ţării-2

Loading Facebook Comments ...

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Consiliul Unirii © 2015 Frontier Theme